Academicianul Gh. Zane-rolul său în dezvoltatea istoriei economice

Anii de apogeu al activității lui Gh. Zane au fost cei în care a lucrat în cadrul Institutului de Cercetări Economice. În acei ani a fost ales membru corespondent, apoi în anul 1977, membru titular al Academiei Române. Pentru meritele sale incontestabile în cultura românească a fost decorat cu ordinul Meritul Științific clasa a II-a și apoi cu Ordinul Muncii clasa I.

Gheorghe Zane s-a născut la Galați în anul 1897. Și-a făcut studiile universitare la Iași unde în anul 1920 a absolvit Facultatea de Drept a Universității, după doi ani petrecuți ca voluntar în război. În anul 1921 ocupa prin concurs postul de bibliotecar la Biblioteca Universității din Iași, iar din anul 1923 începea să predea cursul de economie politică la secția de științe agricole a Universității din Iași până în anul 1924. În anul 1923 obținea titlul de doctor în economie cu lucrarea „Metode și sisteme contemporane în teoria valorii economice” la Facultatea de Drept din București, cu apreciere maximă (cinci bile albe), iar în februarie 1924 era numit conferențiar de economie politică la Universitatea din Iași.

În anul 1925 publică lucrarea „Introducere în studiul problemei valorii” dedicată profesorului Dimitrie Gusti. Concomitent cu activitatea didactică colaborează activ cu articole și studii la importante reviste din Iași: „Arhiva”, „Ion Neculce” și apoi „Viața Românească”. În anul 1929 este numit profesor titular de Istorie a doctrinelor economice la Facultatea de Drept din Iași apoi din anul 1930 profesor titular de economie politică la aceeași facultate, post pe care îl ocupă până la sfârșitul războiului când se stabilește în București unde este numit profesor titular de economie politică și raționalizare la Politehnica din București. Încă din primii ani de activitate didactică începe să studieze istoria națională, în special evoluția economică a Principatelor Române.

De la început a căutat să explice faptele economice pe baza analizei istorice. Așa cum arăta în „Chestiuni de economie politică” (p. 33) „orice problemă economică este un produs istoric și nu un eveniment spontan. Oricare din categoriile fundamentale ale economiei contemporane – capitalul, profitul, renta, salariul, moneda- sunt realități în care este înmagazinat un lung și bogat trecut. Intervențiunea documentației, ca și a perspectivei istorice este în economia politică necesară, atât pentru constatarea și determinarea faptelor, cât pentru explicarea lor. Pentru a realiza o astfel de economie politică, economistul de astăzi trebuie să fie altceva decât un metafizician, gen Quesney sau Ricardo.

El trebuie să fie în primul rând istoric, cunoscător de aproape a istoriilor naționale, ca și a istoriei universale. Un istoric stăpânit de spiritul cunoașterii cauzale, în serviciul căreia trebuie să supună toate resursele sale de analiză și sinteză”. Înarmat cu astfel de idei, de considerații, Gh. Zane a înțeles să se dedice studierii istoriei economiei naționale, pe care va reuși, după o bogată activitate, s-o impună ca o disciplină distinctă, autonomă a științelor economice.

Până la apariția lucrărilor sale de istorie a economiei naționale, a gândirii economice, au fost istorici și economiști care au publicat lucrări privind economia dar nu au impus domeniul ca o disciplină în științele economice. A. D. Xenopol în monumentala sa operă „Istoria Românilor din Dacia Traiană” a făcut debutul în cercetarea evoluției economiei ca parte esențială a istoriei naționale. Fiecare volum din monumentala sa lucrare cuprinde numeroase și importante pagini de istorie economică La începutul secolului XX Nicolae Iorga publica ampla lucrare de istorie economică „Negoțurile și meșteșugurile în trecutul românesc” (Buc. 1906), continuând să-și dedice studiile sale privind economia și în alte mari lucrări: „Istoria comerțului românesc” (1925) și „Istoria industriei la români” (1927).

C. I. Băicoianu publica în anul 1904 lucrarea sa în două volume „Istoria politicii noastre vamale și comerciale de la Regulamentul Organic până la 1892”, lucrare premiată de Academia Română pe baza referatului lui A. D. Xenopol. În anul 1913 la Congresul economiștilor Români, se lua hotărârea alcătuirii unei istorii economice a României. I. N. Angelescu, unul dintre participanții la congres care lansaseră ideea, a publicat în anul 1916 o importantă lucrare „Evoluția economică a Țărilor Românești”, completată apoi cu numeroase studii publicate în „Analele statistice și economice”. Au urmat alte două lucrări: „Politica economică a României Mari”, 1919 și „Finanțele publice ale României în ultimii 2o de ani”,1929. După Marea Unire, sub îndrumarea unor profesori de la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, Ion Răducanu, Virgil Madgearu, Gr. Mladenatz și Victor Slăvescu s-au format cercetători care s-au ocupat de cercetarea în domeniul istoriei economice și a gândirii economice.

Profesorul Victor Slăvescu, finanțist de frunte, și-a dedicat o mare parte din activitatea sa studierii vieții economice a țării și în mod special cercetării vieții și activității unor economiști români din secolul al XIX-lea- Nicolae Suțu, Ion Ghica, Petre Mavrogheni, Dionisie Pop-Marțian, Ion Ionescu de la Brad, Menelas Ghermani, P.S.Aurelian, Erich Wintehalder, activitate finalizată prin publicarea unor importante monografii. La Iași Gh. Zane își publică primele sale studiiImpreviziunea, câteva cercetări asupra dezvoltării economice și juridice a Țărilor Române la începutul secolului al XIX-lea (1925), Probleme monetare din trecutul economiei noastre naționale (1927), primite cu interes de intelectuali de frunte ai țării și cu elogii ale marelui istoric Nicolae Iorga.

În anul 1930 Gh. Zane publică lucrarea „Economia de schimb din Principatele Române” în care erau adunate studiile sale de istorie a economiei naționale din anii 1925-1928. Cartea era prima mare sinteză de istorie economică scrisă de un economist și era caracterizată de N. Iorga ca „muncă de economist cu excelente capitole de istorie economică întemeiate pe o largă informare documentară ” (N. Iorga, Revue historique du Sud-Est Europeen, iul-sept 1930).

Mai târziu academicianul Andrei Oțetea sublinia contribuția de valoare a lui Gh. Zane, alături de cele ale istoricului Ion Nestor și ale lui Nicolae Iorga, considerând lucrarea „cea mai solidă anchetă asupra economiei monetare și de schimb din Țările Române” (A. Oțetea, Pătrunderea capitalului românesc în circuitul internațional, Buc.,1977, p.7). Această lucrare a lui Zane „impunea definitiv istoria economică drept ramură distinctă a științelor economice” (Costin Murgescu, Mersul ideilor economice la români, Buc. Editura Enciclopedică,1994, vol. I, p. 68). După cel de al Doilea Război Mondial cercetările privind istoria economiei naționale și a gândirii economice au continuat prin contribuția unor noi economiști.

Un rol important în amplificarea acestor cercetări a fost hotărârea Academiei Române de a se crea în cadrul Institutului de Cercetări Economice a Secției de istorie a economiei naționale și a gândirii economice. Gh. Zane, după ani de nedreptăți și necazuri, a fost încadrat la Institutul de Istorie „ Nicolae Iorga” din București în anul 1954 ca cercetător principal la Institut, apoi ca șef al noii secții de istorie a economiei și a gândirii economice. Perioada care a urmat a fost pentru profesorul Gh. Zane cea mai fertilă din activitatea sa de cercetare. Paralel cu activitatea laborioasă de valorificare a operei lui Nicolae Bălcescu, Gh. Zane mai realizează importante lucrări istorice: „Mișcarea revoluționară de la 1848 din Țara Românească”, 1963; „Industria din România din a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, 1970; „Structures economiques de Principautes Roumaines (1775-1831)”, 1976, și „Studii”, lucrare publicată postum în anul 1980.

Conducând secția de istorie de istorie economică și gândire economică, Gh. Zane și-a pus în slujba cercetării istorice toate cunoștințele sale, întreaga capacitate de muncă și împreună cu un grup restrâns de cercetători experimentați- istorici, economiști, juriști – V. Jinga, V. Veverca, B. Țincu – și mai tineri cercetători – Constanța Bogdan, Maria Fulea, Daniela Poenaru, Radu Demetrescu, Adrian Platon, cărora le-a devenit mentor, au reușit să facă din istoria gândirii economice o disciplină științifică. Sub coordonarea sa au apărut două importante volume:

„Texte de gândire economică din Muntenia și Moldova” și „Texte de gândire economică din Transilvania”, primele reconstituiri și reconsiderări critice a gândirii economice. Alcătuind această ultimă lucrare, marele merit al profesorului Gh. Zane este că pentru prima dată în literatura economică românească a subliniat faptul că intelectualii români din Transilvania au întemeiat o adevărată școală economică, pusă în slujba poporului român de peste munți. În dorința sa de a se alcătui o mare lucrare de valorificare a gândirii economice din România, a făcut apel la economiștii sași și unguri din Transilvania.

La apelul lui răspundea numai profesorul Karl Göllner cu lucrarea „Gândirea economică a sașilor din Transilvania”. Volumele apărute sub îndrumarea lui Gh. Zane constituie un exemplu privind modul cum trebuie realizate astfel de lucrări, cu un bogat aparat critic, completări istorice, serioase lămuriri privind transcrierea textelor. În afară de aceste lucrări, a cercetat cu mare atenție viața și opera economică și a întocmit volumele de opere economice ale economiștilor I. Ionescu de la Brad și I. Ghica, opere rămase în manuscris. Gh. Zane a fost membru al unui colectiv științific care a inițiat și coordonat colecția de texte de gândire economică europeană.

Urmare a acestei activități, la Editura Academiei Române au apărut între anii 1959-1966 volumele: Adam Smith, David Ricardo, Charles Fourier. Singur a pregătit pentru tipar opera economistului Francois Quesnay, rămas în manuscris. A scris și un important studiu privind influența saint-simonismului și fourierismului în România pe care marele economist francez Francois Perroux l-a publicat la Paris în anul 197o sub titlul „Le saint-simonisme et le fourierisme en Roumanie”. La apelul profesorului Gh. Zane, cadre didactice din învățământul superior economic și Institute economice, filiale ale Academiei Române se angajează în cercetări privind istoria economiei naționale și a gândirii economice.

Apar importante lucrări în domeniu având ca autori pe N. Ivanciu-Văleanu, V.Ioța, I. Bulborea, V. Mureșan, Maria Mureșan, V. Ionescu, N. N. Constantinescu, V. Axenciuc, I. Cristescu, M. Todosia, Elena Zaharia. La sugestia profesorului Gh. Zane se organizează colocvii unde se discută probleme teoretice legate de școli și curente economice, sesiuni științifice privind personalități române din secolul al XIX-lea- N. Suțu, A. D. Xenopol, I. Ionescu de la Brad, I. Ghica, P. S. Aurelian ș. a.

Pentru realizarea unui tratat de istoria gândirii economice din România, Gh. Zane a întocmit o amplă tematică, pornind documentarea de la întemeierea statelor feudale românești până la Marea Unire din anul 1918. În introducere arăta că „proiectul de tematică pe care îl propunem reprezintă o sinteză sumară a modului cum Secția de istorie a gândirii economice din Institutul de Cercetări Economice concepe o istorie a gândirii economice din România și constituie, în același timp, un program de dezvoltare a cercetărilor în acest domeniu” (Istoria gândirii economice din România până în 1918.

În Studii de istorie a gândirii economice, vol. XXII, Institutul de Cercetări Economice, Buc. 1971,p. 3). După cum arăta în prefață, întocmirea unui astfel de proiect de tematică era o premieră în acest domeniu, nu numai pentru România, ci și pentru țările apusene. Marele merit al acestei tematici este că punea în evidență necesitatea împletirii permanente în procesul de cercetare și întocmire a tratatului, a faptelor economice cu ideile economice.

Trebuie să subliniez că tematica aceasta a fost concepută și întocmită numai de profesorul Gh. Zane, însă o considera ca o contribuție a întregii secții cu scopul de a ne mobiliza plenar într-o activitate de mare răspundere științifică, de importanță națională. Pe baza tematicii de tratat alcătuită de Gh. Zane, din marea dorință a autorului de a se ajunge la o operă cât mai perfectă, s-au organizat sesiuni științifice la care au participat cercetători din Institutul de Economie Națională, cadre didactice din învățământul economic din București și din țară, istorici.

Pe noi, colaboratorii lui din Secția de istorie ne-a condus spre o cercetare minuțioasă a izvoarelor istorice, spre o cercetare critică a lucrărilor publicate, a legislației care a determinat noi fapte economice, să alcătuim studii care să corespundă cerințelor exigente al sale. Și pentru ca aceste studii să apară într-un cadru organizat într-o revistă consacrată studiilor economice, Gh. Zane a inițiat apariția la Institutul de Cercetări Economice, sub îngrijirea Secției de istorie a economiei și a gândirii economice a colecției intitulată la început ”Studii de istorie economică”, apoi „ Memoria Oeconomica”, denumită în revistele de specialitate „Caietele galbene”, apărute în 29 de volume între anii 1970-1973. Apariția fiecărui număr din această colecție a fost remarcată și apreciată în revistele de specialitate și cerute de biblioteci din străinătate.

Pentru primele zece volume, miam luat sarcina de a mă ocupa cu publicarea lor. Nu îmi închipuiam atunci că peste două decenii voi înființa o editură, voi deveni editor și mă voi îngriji de publicarea unui număr de peste 15o de titluri cu subiecte diverse, un număr foarte mare dintre acestea fiind lucrări economice, având ca autori cercetători ai Institutului de Economie Națională, coordonați de academicianul economist Aurel Iancu. În această colecție, pe lângă unele reviste de specialitate, ne-am publicat și noi tinerii cercetători, studiile noastre.

O apreciere a muncii noastre din partea profesorului Zane, mentorul nostru, constituia pentru noi o mare bucurie și un îndemn pentru alte cercetări. Pentru a ne încuraja în cercetările noastre și pentru a da prestanță noii colecții, Gh. Zane a publicat și unele din cercetările sale. Astfel, în numărul XX al colecției a apărut proiectul de „Tratat al istoriei gândirii economice din România”, acesta devenind un important îndreptar pentru cercetările în domeniul gândirii economice românești. Am lucrat mult timp alături de Gh. Zane.

Modul cum își organiza munca, de la stabilirea temei de cercetare, întocmirea bibliografiei necesare, uneori chiar cu materiale conexe temei, cum analiza materialul documentar și își întocmea fișele necesare redactării, revenirea de multe ori asupra textului pentru o mai bună claritate a acestuia, pentru eliminarea unor inexactități, pentru completări, pentru rigurozitatea lingvistică a textului, apelând pentru aceasta la serviciul unui cunoscut redactor Valeriu Râpeanu-, ultimul control al lucrărilor chiar în ultimele pagini de tipar, a constituit pentru noi, tinerii cercetători în domeniul istoriei, o adevărată școală în procesul creației.

Când nu era prezent la Institut, ne aștepta acasă cu multă bucurie atunci când aveam nevoie de vreo lămurire în privința muncii noastre. Iar lămuririle minuțioase pe care le primeam puteau înlocui citirea, studierea multor cărți. Cu mintea sa, surprinzător de tânără, descoperea noi subiecte, teme de cercetare și ne sfătuia să le abordăm. Ne surprindea deseori cu memoria sa privind redarea nu numai a unor fapte istorice, ci asupra unei posibile existențe a unui document istoric într-o arhivă din țară. Era încântat când după cercetarea arhivei indicate, veneam cu copia documentului necesar cercetărilor noastre și cu alte completări.

Și nu ezita să-și arate mulțumirea, admirația pentru activitatea noastră, pentru studiile pe care le publicam în reviste, în „Studii de istorie a gândirii economice”, când se întâlnea cu alți colegi ai noștri. O acțiune de mare importanță pentru cercetarea istoriei patriei a fost hotărârea Academiei Române de alcătuire a volumelor de „Bibliografie a izvoarelor istorice ale României, sec. XIX”. Volumul al doilea al acestei mari lucrări, intitulat „Viața economică ” a fost coordonat în cele mai mici amănunte de profesorul Gh. Zane. Pentru completarea volumului de mii de fișe, întocmite pe parcursul multor, Gh. Zane a apelat la intelectuali din vechea gardă, foști profesori universitari, economiști, miniștri, cercetători, în care a avut încredere că vor face o muncă serioasă în cercetarea ziarelor și revistelor din secolul al XIX-lea.

Zi de zi acești oameni cercetau la Biblioteca Academiei și scoteau fișele necesare. Antrenându-i în această muncă, Gh. Zane găsise o modalitate de a-i ajuta pe acești intelectuali de marcă, marginalizați de regim, unii după mulți ani de închisori, și aduși într-o situație materială precară. Multe fișe au fost integrate volumul al doilea „Viața economică ” și ne-au ajutat pe noi cercetătorii secției de istorie a gândirii economice pentru studiile noastre. Pentru ultimul control și completare a fișelor care urmau să intre în acest volum înainte de tipărire, Gh. Zane, mentorul nostru, ne-a acordat încrederea sa, cu dorința ca aceasta să corespundă exigențelor sale. Împreună cu alți trei colegi, răspunzând fiecare de secțiuni ale lucrării, generalități, apoi ramuri economice-agricultură, industrie, finanțe, credit, bănci, cooperație economică, am pregătit lucrarea pentru tipar.

Dar lucrarea nu a apărut cât timp noi am lucrat la Institut să ne putem bucura de munca depusă. A apărut mult mai târziu la Editura Academiei Române prin munca enormă de completare și tehnoredactare depusă de colega noastră, Daniela Poenaru, cu sprijinul colegului Mircea Ciumara, devenit director general al Institutului Central de Economie al Academiei Române. Gh. Zane, care inițiase această mare operă, nu mai era să se bucure la apariția ei. Anii de apogeu al activității lui Gh. Zane au fost cei în care a lucrat în cadrul Institutului de Cercetări Economice. În acei ani a fost ales membru corespondent, apoi în anul 1977, membru titular al Academiei Române.

Pentru meritele sale incontestabile în cultura românească a fost decorat cu ordinul Meritul Științific clasa a II-a și apoi cu Ordinul Muncii clasa I. În ultima zi de viață din mai 1978 lucra, făcând corecturi la volumul al doilea din noua ediție a operei lui Bălcescu, așezat apoi pe un fotoliu admira, la invitația doamnei Elena Zane, florile unui cireș crescut până la fereastra apartamentului în care locuiau. Cu această ultimă imagine trecea în neființă Gh. Zane. Pierdeam pe mentorul nostru care ne-a îndrumat pașii pe interesantul drum al cercetării științifice.

La sfârșitul acestui articol trebuie să-mi exprim un regret. După plecarea profesorului, cercetarea în domeniul istoriei gândirii economice a stagnat, iar prin ieșirea la pensie a noastră, secția de istorie a gândirii economice și-a încetat activitatea din lipsă de personal. Tineri absolvenți de istorie și economie nu mai sunt atrași de interesantul domeniu al cercetării economice și în special de istoria gândirii economice. Am totuși speranța că laborioasa muncă a lui Gh. Zane la întocmirea tematicii tratatului de istorie a gândirii economice va mai interesa în viitor noi cercetători și visul lui se va împlini.

Cornel Sârbu