ADRIAN PĂUNESCU OMAGIAT… PRIN POEZIE

Flăcara vie a lumii culturale românești, marele om al poeziei, Adrian Păunescu a fost omagiat luna trecută, la cimitirul Bellu de către oamenii care-l prețuiesc și care au o considerație specială, față de tot ceea ce a înfăptuit, pe plan cultural.

Astfel, la inițiativa doamnei Aura Ungureanu, membru marcant la Consiliului Mondial al Românilor (CMR), un grup de scriitori, poeți și admiratori, la care m-am alăturat și eu, ca reprezentant al „Fundației LiterarIstorice Stoika”, dar și ca membru deplin, al revistei „Independența Română – Independența prin cultură”. Prin prezența mea am încercat să aduc un pios și emoționat omagiu memoriei acestuia, totul culminând cu depunerea unor coroane de flori.

La finalul acestei emoționante acțiunii participanții au recitat, atât din lirica poetului omagiat, cât și din creații proprii. Personal am dat glas poeziei intitulate „POETULUI ADRIAN PĂUNESCU”, care face parte din volumul personal intitulat „Simfonia gândurilor mele”. Printre cei prezenți la acest eveniment omagial nu pot să nu-i amintesc pe: Aura Ungureanu, Maria Petrescu, Doina Teglaș, Dumitru Bădiță, Maria Niculescu, Cătălin Pilly, Ana Vasile, domnul colonel Matei Gheorghe, Elena Răcăreanu, Eugenia Foariu, dar și Maria Simion. Pentru a prelungi momentul acela, dintr-o superbă zi de toamnă am să las acum, la urmă, gândurile mele așternute, în volumul „ Simfonia gândurilor mele”… poezia numindu-se „POETULUI ADRIAN PĂUNESCU”:

Păunescu este rugă,
Glasul nostru către cer,
Noi spunem că-l întelegem,
Dar rămâne un mister.
Părinții in slova lui,
Toți au aură de sfinți.
Păunescu-i căpătâi,
Pentru noi, cei mici si mulți.
Poezia lui,un glas,
Ce-nfioară miezul pâinii.
El un simbol a rămas,
Al rugii și al mulțimii.

DOINA BÂRCĂ