Amza Pellea s-a născut la 7 aprilie 1931 în comuna Băilești, jud. Dolj, într-o familie numeroasă, tatăl său, tot Amza pe nume, director al Cooperativei locale Munca noastră. A urmat liceul Nicolae Bălcescu (astăzi colegiul Carol I) din Craiova și Școala tehnică de electrotehnică din oraș, lucrând până în 1951 (când a fost îndrumat să meargă la Facultatea de Teatru) la Uzina electrică din Timișoara.
După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică – I.A.T.C. din București, Amza Pellea a jucat trei stagiuni, între 1957-1959, la Teatrul Național din Craiova, unde a evoluat în piese precum: Ce înseamnă să fii onest, Gâlcevile din Chioggia, Hamlet, Ecaterina Teodoroiu, Tudor din Vladimiri ș.a. Apoi, a venit la București, jucând la Teatrul de Comedie (înființat în 1961 de Radu Beligan), Teatrul mic, Teatrul C. I. Nottara și Teatrul Național Ion Luca Caragiale, în paralel fiind și profesor de actorie la I.A.T.C. În București, Amza Pellea a interpretat roluri în piese românești și din repertoriul universal, precum:
Capul de rățoi, Somnoroasa aventură, Arca bunei speranțe, Comoara din deal, A treia țeapă, Șeful sectorului suflete, Cadavrul viu, Sfântul Mitică blajinul, Bălcescu, Vlaicu Vodă, Procesul (ultima, în 1983, la Teatrul de Comedie).
În această perioadă, Amza Pellea a creat nemuritorul personaj Nea Mărin din Băilești prototipul olteanului simplu, isteț, inventiv, vesel, familist, hâtru, întruchipând un unchi de-al său, mort pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial, rol cu care, pur și simplu, marele actor s-a identificat de-a lungul timpului, fiind prezent în numeroase scheciuri de televiziune.
Indiscutabil, prin figura, vocea și naturalețea dată de vocația artistică și forța de penetrare în sufletul spectatorului, Amza Pellea rămâne în memoria afectivă a publicului român de toate vârstele cu rolurile magistrale din numeroasele filme în care a fost distribuit în cei aproximativ 30 de ani de cariera cinematografică.
Dintre filmele cărora Amza Pellea le-a dat strălucire, amintim în ordine cronologică: Alarmă în Deltă (primul, în 1955), Darclee, Setea, Celebrul 702, Tudor, Neamul Șoimăreștilor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Puterea și adevărul, Ciprian Porumbescu, Ultimul cartuș, Un august în flăcări (serial TV din 1974), Un comisar acuză, Stejar extremă urgență, NemuritorIi, Tată de duminică, Cantemir, Osânda, Trei zile și trei nopți, Împușcături sub clar de lună, Eu tu și Ovidiu, Pentru patrie, Ecaterina Teodoroiu, Revanșa, Nea Mărin miliardar, Mihail câine de circ, Duios Anastasia trecea, Capcana mercenarilor, Detașamentul Concordia, Ana și hoțul, Cucerirea Angliei (1982) și ultimele, Un petic de cer și Imposibila iubire (turnate în 1983 și difuzate în 1984 post mortem).
Filmele enumerate au avut mare succes la public, datorat în mare măsură interpretării lui Amza Pellea, care, împreună cu marele regizor Sergiu Nicolaescu a făcut din multe dintre ele capodopere ale cinematografiei românești. Ne referim îndeosebi la filmele istorice Dacii (1967) în care a jucat în rolul lui Decebal și Mihai Viteazul (1971)în care l-a întruchipat pe voievodul unificator, dar mai ales Nea Mărin miliardar din 1979, regizat de Sergiu Nicolaescu pe un scenariu de Vintilă Corbul, Eugen Burada și Amza Pellea, în care, efectiv s-a identificat cu personajul. A fost filmul care a înregistrat recordul de spectatori (și de încasări) din întreaga istorie a cinematografiei românești. Pentru activitatea sa artistică, Amza Pellea a primit numeroase premii și distincții printre care și Ordinul Meritul Cultural clasa I, dar fără îndoială cea mai mare și adevărată răsplată a fost aprecierea și iubirea publicului.
În viața particulară era cunoscut ca un om de mare caracter, prietenos, apropiat de colegi și în special de tineri, modest, vesel, mucalit, cu un umor inconfundabil și o gestică inimitabilă (făcea cu ochiul) și cu un grai oltenesc specific (vorbea la perfectul simplu, pentru care, era considerat ambasadorul Olteniei), un povestitor inegalabil, întâmplările cu Nea Mărin și familia sa fiind inspirate din realitate. A fost și un familist iubitor. Soția sa, DomnicaMihaela, născută Policrat, originară din Craiova, cu care se căsătorise în 1958 (au apucat nunta de argint) i-a dăruit o fiică, Oana, născută în 1962, care, moștenind talentul tatălui ei, i-a călcat pe urme, devenind o actriță valoroasă și îndrăgită nu doar pentru numele purtat.
Din păcate, în plină glorie, la numai 52 de ani, din cauza unui cancer galopant la plămâni (era un fumător înrăit), în data de 12 decembrie 1983, Amza Pellea a decedat, fiind înmormântat în cimitirul Bellu din Capitală, pe Aleea Artiștilor, lăsând în urmă multe regrete. Ne rămâne amintirea sa, cartea lui umoristică de întâmplări oltenești Să râdem cu Nea Mărin (publicată în 1973 și reeditată în 1992 și 2024), scenetele de televiziune cu Nea Mărin și filmele sale excepționale, care și azi se vizionează cu mare plăcere.
Horațiu Măndășescu
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro