Breaking News
ACASĂ / ARTICOLE / SFERE DE LUMINĂ / ANDREI, APOSTOLUL LUPILOR

ANDREI, APOSTOLUL LUPILOR

O investigaţie concretizată şi fructificată într-un volum de aproape 500 de pagini, ce îşi propune să aducă dovezi substanţiale pentru o afirmaţie pe care o lansează într-un mod cât se poate de tranşant. Şi lucrul acesta îl observăm şi din Cuvântul la a doua ediţie semnat de către Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc de la Mănăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol – Constanţa, care susţine că: „Apostolul Andrei este important pentru că, mai întâi, ne-a creştinat. Este o mare cinste pentru noi. Din peştera lui de la Ion Corvin a plecat creştinismul la noi. Este o cinste pentru neamul nostru românesc, atât de bârfit şi de călcat în picioare. Noi am luptat să ne ţinem pământul. N-am fost niciodată în avangardă, ci numai în avanpost. Cine-şi dă viaţa pentru marele Adevăr este asemenea îndumnezeirii. Pentru strămoşii noştri a fost suficientă prezenţa Sfântului Andrei. El nu a venit „să spună”, pentru că nu trăim cu inventări în credinţă. Deja credinţa era. Hristos venise. Apostolul Andrei nu a venit să ne spună noutăţi, ci ceea ce a spus Mântuitorul: Eu sunt Cel ce sunt: Calea, Adevărul şi Viaţa! Nu-i nimic altceva. Eu sunt mulţumit cu cât ne-a lăsat Sfântul Andrei. De ce neam mai teme de moarte dacă ne-am pregătit de Înviere? Peştera, Dobrogea şi Sfântul Andrei ne aşteaptă de două mii de ani…”

Atenţia sporită a cititorilor faţă de misiunea evanghelizatoare a Sfântului Andrei, apariţia unor informaţii noi legate de începuturile creştinismului românesc, rezultatele inedite obţinute în urma unor cercetări pe care le-am efectuat asupra unor tradiţii populare, în care am identificat reminiscenţe protocreştine din perioada prezenţei Sfântului Apostol Andrei în pământurile lupilor, ipotezele unor cercetători referitoare la începuturile creştinismului românesc, puse în circulaţie în ultima vreme pe diferite canale de comunicare au favorizat acumularea unui volum consistent de materiale documentare pe tema dezvoltată în cartea menţionată mai sus…

Lucrarea de faţă, elaborată cu multă competenţă şi acribie de către ziaristul şi publicistul creştin Dumitru Manolache – cel care se îngrijeşte de una din paginile de spiritualitate a cotidianului Patriarhiei Române „Lumina”, constituie un demers mai vechi a domniei sale, deoarece această carte face parte din cea de a doua ediţie, revizuită şi îmbunătăţită şi este rodul unei investigaţii jurnalistice de peste 15 ani, sprijinită din plin de către Biserica Ortodoxă Română.

Dincolo însă de motivele enumerate mai sus, Sfântul Apostol Andrei reprezintă pentru mine o harică bucurie, o permanentă revelaţie care trebuie mărturisită. Prezenţa lucrătoare a Sfântului Andrei în viaţa mea m-a apropiat tot mai mult de descifrarea acelei tainice clipe astrale în care Dumnezeu S-a revelat strămoşilor noştri prin cuvintele Apostolului lupilor (iar cine sunt „lupii” nu mai trebuie să o spunem, pentru cei care cunosc simbolistica vechilor daci), cel dintâi chemat la ucenicia Mielului. Acestui moment unic din istoria de două milenii a creştinismului i-am acordat o atenţie cu totul specială în ediţia de faţă. Autorul mai recunoaşte că „Apropiindu-mă de Andrei, am înţeles şi alte „lucrări” (despre care nu vorbesc în carte); (şi toate acestea, apropo de acuzaţiile ce le aduc unii la adresa autorului – de protocronism ori dacomanie); care par, la prima vedere, fără de sens. Am înţeles de pildă, de ce este ignorată figura lui Pavel ca evanghelizator al insulei, în tradiţia cipriotă, însă este recunoscut Barnaba ca fondator al Bisericilor de aici, însoţitorul Apostolului Neamurilor, deşi acesta nu figurează printre marii misionari. Prin urmare, de ce Andrei este atât de viu şi prezent în tradiţia românească? Pentru că misiunea lui a fost aşteptată, serioasă, de lungă durată şi lucrătoare printre „lupi”. Pasul făcut spre creştinism de către strămoşii noştri a fost unul necesar, prevăzut în iconomia mântuirii. Miracolul aducerii noastre la faţa Adevăratului Dumnezeu este deopotrivă taină şi luminare, pentru că la români trecutul şi viitorul se regăsesc laolaltă în lucrarea prezentului altfel decât la alte popoare. Aceste caracteristici conferă trăsături unice începuturilor noastre creştine. Prin Apostolul lupilor, suntem şi noi, românii, păraşi la cina nemuririi, alături de sfinţi.”

Dumitru Manolache ne împărtăşeşte şi motivul ori mobilul investigaţiei sale, profesioniste şi harnice şi anume: un pelerinaj făcut în anii „90 la mănăstirea Dervent – Constanţa, unde s-a simţit într-o noapte vizitat de chipul Sfântului, cu care apoi, putem spune că s-a întâlnit într-un mod cât se poate de „personal” în anul 1996 când cinstitul său cap – ce se păstrează la Catedrala Mitropolitană din Patras a fost adus într-o procesiune solemnă în România – la Iaşi şi Galaţi. Menţionăm faptul că la 30 Noiembrie, el a fost răstignit la Patras, după o ultimă minune pe care am menţionat-o mai sus. De fapt aici se păstrează doar capul Sfântului, trupul ajungând în Basillica San Pietro din Roma – Italia. Şi totuşi Sfântul Apostol Andrei – delegat fiind de către Sinodul de la Ierusalim din anul 50 să propovăduiască cuvântului Domnului nostru Iisus Hristos în Scythia (Maior şi Minor), deci pe ţărmurile românesc şi rusesc ale Mării Negre, este venerat astăzi în special în lumea răsăriteană, ortodoxă, drept măritoare.

În Argument autorul susţine că „Despre Apostolul Andrei scrierile vechi nu prea vorbesc deşi, ca şi Pavel, a purtat în lume cuvântul Mântuitorului, al Celui despre Care chiar un Ernest Renan spunea: „Iisus a fost cel mai măreţ geniu religios care a trăit vreodată. Frumuseţea Lui este eternă, iar domnia Lui nu va avea sfârşit. Iisus este unic în toate privinţele şi nimic nu poate fi asemănat cu El. Întreaga istorie este de neconceput fără Hristos”. Acest întâi aflător al lui Mesia a străbătut lumea, ajungând până la noi şi creştinându-ne. Prezenţa lui pe aceste pământuri a fost, nu de puţine ori, contestată, spunânduse că lipsesc dovezile istorice. Ca şi când memoria neamului, în care Andrei este prezent de două mii de ani, nu ar însemna nimic. Despre acest Apostol vorbesc rândurile care urmează (în această carte). Din moment ce creştinismul propovăduit de el este „credinţă istorică” (Josh Mc Dowell), investigarea ei trebuie să se bazeze atât pe mărturisirile scrise, cât şi pe cele orale. Existenţa istorică a Sfântului Apostol Andrei este certă. Cum, de altfel, certă se dovedeşte şi prezenţa sa în teritoriile noastre, după cum voi arăta în continuare. Mărturiile lui despre Iisus Mântuitorul, deşi neconsemnate, ne apar la fel de adevărate ca şi cele scrise ale lui Pavel. Parafrazându-l pe istoricul Josh Mc Dowell în cartea sa, intitulată: Mai mult decât un tâmplar: „Dacă prezenţa Apostolului Andrei în părţile de la Istru ar fi o minciună, cu greu ar fi putut ea persista în memoria colectivă a oamenilor de aici timp de două milenii.”

Autorul mai susţine la paginile 12 – 13 că „Este cert că, printre marii misionari ai epocii începuturilor Bisericii, se numără şi Sfântul Andrei – unul dintre cei doisprezece apostoli ai Domnului, a cărui activitate este anunţată în cărţile Noului Testament, prin texte cu conţinut general (Marcu 16, 20), confirmată în scrierile cu caracter istoric din primele patru secole şi descrisă amănunţit în izvoarele hagiografice care fac ecoul memoriei vii a bisericilor locale, cărora Sfântul Apostol Andrei le-a pus început prin predica sa, ori le-a aprofundat învăţăturile creştine de felul acelora ale Sfântului Apostol Pavel, expuse în şcoala lui Tiranus din Efes (Fapte 19, 9-10). Rămasă conturată în memoria unor popoare creştinate de Andrei, lucrarea sa este valoroasă şi vastă, atât în ceea ce priveşte importanţa sa în sine, cât şi extensia ariei geografice şi etnice, la fel ca şi cea a lui Pavel, cel numit „Apostol al neamurilor”. Deopotrivă cinstit de români, greci, bulgari, ucrainieni, ruşi ori scoţieni, Sfântul Andrei are, pentru noi, o importanţă deosebită: credinţa propovăduită de el în secolul apostolic populaţiilor din sudul Dunării, în provinciile romane imperiale Moesia Inferior (în care era inclusă şi Scythia Minor – Dobrogea de astăzi), Moesia Superior şi Tracia, coincide ca moment cu perioada în care în pântecele istoriei se plămădea poporul român. Perceput ca „naş” al poporului nostru, este de la sine înţeles motivul pentru care trebuie să-i acordăm acestui sfânt atenţia noastră sporită, să aprofundăm rolul misionar pe care l-a jucat în această parte de lume. Pentru că, aşa cum se adresa Sfântul Apostol Pavel creştinilor din Asia Proconsulară, poate şi Andrei a spus creştinilor din Scythia Minor: „Nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia apostolilor” (Efeseni 2, 19-20).

Dacă ar fi, în cele ce urmează, să înşiruim câteva dintre titlurile mai sugestive ori mai semnificative ale volumului de faţă, ne-am opri la: Solemna aşteptare; Andrei, pescarul din Betsaida; Însoţitor al Mântuitorului; Apostolul cu cel mai lung stagiu de ucenicie; Ziua în care a fost numit Apostol; Andrei în cărţile Noului Testament; Andrei primeşte harurile preoţiei apostolice; Şcoala creştină de misionari de la Ierusalim;

Cei de atunci şi noi, cei de acum, suntem urmarea Sfântului Apostol Andrei, moştenitorii de drept ai „tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte”. Spune, spune, Moş Andrei,/ Cel cu crucea cea de tei,/ Cine, cine-i Moş Crăciun,/ Moş Crăciun cel mai bătrân…/ Moş Crăciun e tatăl vostru,/ E şi Dumnezeul nostru,/ El le făcu şi pe pom, şi capră, şi pe om… (colindă cu Capra – simbol al Carpaţilor şi animal domestic sacru la daci). Prin Apostolul Andrei, Iisus Hristos Mântuitorul ne-a vorbit nouă. Cerul s-a deschis, lumea de dincolo a intrat definitiv în lumea de aici, făcândune concetăţeni cu îngerii. Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, zidită în noi de către Sfântul Apostol Andrei, se întemeiază din punct de vedere istoric, conţinând germenii viitorului. De aceea, noi am fost şi suntem „nemuritori”. Fiul lui Iona din Betsaida Galileei, fratele lui Petru, nu a venit la noi să ne afurisească, ci ca să ne transfigureze, adică să ne spiritualizeze, să ne înduhovnicească. Nu a venit să arunce blesteme asupra acestui pământ şi asupra puterilor sale tainice, ci să-i arate Cerul. Să ne cuprindă pe noi, lupi rătăciţi, în marea lui inimă, alături de ceilalţi fraţi pe care îi „vânase”, să ne ridice capetele şi să ne deschidă sufletele, făcându-ne să recunoaştem că toţi avem Unul şi Acelaşi Tată…

Mesajul acesta, din păcate (mărturiseşte scriitorul şi gazetarul Dumitru Manolache ca un avertisment), părem a-l fi uitat demult. Apostolul nu mai este trupeşte printre noi de două mii de ani, iar pământul este în stare să ne izgonească, să ne arunce. Dar acolo, în peştera sa din localitatea Ion Corvin (unde în momentul de faţă este o măreaţă şi strălucitoare mănăstire), şi astăzi, de eşti atent, poţi auzi şi asculta glasul său, dezlipindu-se de pereţii calcaroşi, miruiţi cu lacrimi de ulei, şi spunândune: „Ridicaţi-vă, căci cetatea voastră este în ceruri, dar ca să credeţi în ea, să ajungeţi acolo, trebuie să faceţi dovada ei încă aici, pe pământ, prin faptele şi iubirea voastră!” Este ceea ce a încercat şi condeierul Dumitru Manolache prin această însemnată scriere, gândindu-se cu priceperea şi inima sa la Sfântul Apostol Andrei – Începutul alfabetului credinţei noastre, curăţitoare, primenitoare, sfinţitoare şi desăvârşitoare către Împărăţia cea veşnică a Sfintei Treimi. Dumnezeu să ne ajute în slujirea la care am fost chemaţi şi aşezaţi fiecare dintre noi, iar Sfântul Apostol Andrei să ne învrednicească prin rugăciunile sale la scaunul ceresc, pentru a-i purta peste timp moştenirea!…

Dr. STELIAN GOMBOŞ

Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

ILUMINISMUL ROMÂNESC (II)

PETRU MAIOR Unul dintre capii Școlii Ardelene, istoric, filolog și scriitor iluminist, s-a născut în …

Iluminismul românesc (I)

Iluminismul românesc (I) Secolul al XVIII-lea este cunoscut ca “Epoca luminilor” sau “Iluminism” datorită manifestării …







Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

19 + twenty =

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: