Anton Anastasia Teodora

După tablourile fiecărui pictor se poate aprecia complexitatea mai mare sau mai mică a concepției sale despre neam. Știm că în viața unui popor încă de la începutul existenței lui, după limbă se nasc obiceiurile, tradițiile și portul și apoi complexitatea celorlalte cultura, știința, filosofia, industria. De aceea se poate spune că reperele unui popor se nasc dintre primele sau putem spune odată cu limba poporului care se dezvoltă, crește, înflorește și se veștejește, îmbătrânește și poate muri odată cu națiunea.

Când ne adunăm în familie, cu acea bucurie și mângâiere, etalăm ce e mai scump, obiceiurile, tradițiile și portul neamului, ca să fim demni de a ne numi fii lui. Așa aș putea spune despre eleva Anton Anastasia Teodora din satul Tâncăbești, comuna Snagov, jud. Ilfov care cu multă plăcere și sfială ascultă poveștile bunicilor și caută cu bucurie să le pună pe pânză creând mici tablouri.

Deși născută la 29 a XI-a 2009 care a prins din plin tehnologia, internetul, telefonul, dar dragul de poveștile bunicilor au determinat-o să se înscrie la Cercul de Pictură Sfinții Împărați Constantin și Elena din Tâncăbești, patronat de biserica cu același nume al cărui paroh este părintele Marian Vasluianu, iar ca îndrumător și coordonator al cercului de pictură pe mine Valeria Tofan profesor, pictor care i-am întărit convingerea Anastasiei că aceste povești de la bunici sunt nemuritoare iar sufletul ei se încarcă cu multă fericire.

Se vede de la primul tablou că amintirea de a merge de mână cu bunicii la biserică nu se lasă uitată, apoi poveștile cu acel car cu boi care era bucuria copiilor de a merge în car, dar mai ales cocoțat pe fân crezându-se că e cel mai mare om. Sau la Sfintele Paști, bunica îi povestea cum s-au înroșit ouăle și de ce, spunând: știi tu fata bunicii când pe Hristos l-a răstignit și bătându-i-se cuie în mâini și picioare, cu sulița l-a străpuns, sângele îi picura pe coșul de ouă al Maicii Domnului și toate ouăle s-au înroșit; așa că și noi trebuie să cinstim ziua de Sfintele Paști cu ouă roșii și flori din grădinile noastre. În tabloul Întâlnirea la fântână erau anii de adolescență la culesul macilor, natura încărca inima cu bucurii multe și de neuitat.

Compoziția tabloului cum am îndrumat-o pe Anastasia i-a plăcut mult bunicii. Portretul Reginei Maria a fascinat-o pe lângă poveștile știute am completat și eu că ea, regina, a scris poezii și a pictat. Anastasia a ascultat poveștile bunicii că primele școli au fost în biserică sau pe lângă biserică au exaltat-o când eu –am dat tema Școala lângă biserică încântând-o foarte mult spunând și acum eu tot la biserică învăț să pictez.

Uite așa lucrările Anastasiei au participat la Salonul de Primăvară al Artei Naive Bacău din anul 2022, la Salonul Moldovei Iași din 2024 și tot în 2024 la Expozițiile Naționale de Artă Naivă Pitești. Dacă limba românească trebuie să fie adânc înrădăcinată în cultura populară ea trebuie să aibă un temei viu hrănindu-se din viața sufletească a acestui popor, cum copacul se hrănește din seva pământului, așa și arta naivă se hrănește din poveștile, tradițiile, obiceiurile și portul poporului român. Orice tablou are o poveste frumoasă, cu bucurie candoare… depinde de poveste.

Valeria Tofan