ACASĂ / ARTICOLE / EVOCĂRI

EVOCĂRI

Matei Millo

25 noiembrie 1814 Spătărești – Suceava – 9 septembrie 1896 Iași Îl evocăm pe Matei Millo ca scriitor dramatic, dar, mai ales, ca pe unul dintre cei mai de seamă actori în travesti și animatori ai scenei românești din secolul al XIX-lea. Matei Millo „este o figură proeminentă a începuturilor teatrului nostru, a cărui multilaterală activitate de actor, autor, regizor …

Citeşte articolul »

Miron Radu Paraschivescu

2 octombrie 1911 Zimnicea, Teleorman – 17 februarie 1971 București Miron Radu Paraschivescu a fost poet, eseist, creator de piese de teatru, publicist și eminent traducător de poezie. Criticul și istoricul literar Eugen Simion îl introduce pe acest scriitor în masiva lucrare „Scriitori români de azi”, volumul I (1978), în capitolul „Continuitate și ruptură. Poezia evenimentului”, alături de Zaharia Stancu, …

Citeşte articolul »

Angela Rodica Ojog – Brașoveanu

28 august 1939 București – 2 septembrie 2002 București Evocările realizate de-a lungul anilor care marchează fiecare număr al revistei „Independența Română – Independența prin Cultură” evidențiază marile valori ale culturii noastre naționale, plecând de la cronicari și ajungând la scriitorii care au trecut de curând în neființă. De data aceasta, aducem în prim-plan creator o doamnă ce traversează mare …

Citeşte articolul »

Nicolae Milescu-Spătarul

1 aprilie 1636, Vaslui- 1708, Moscova „Viața și opera lui Nicolae Milescu întrec marginile istoriei literaturii române, este consemnat în <<Istoria Literaturii Române>>, Editura Academiei, vol. I, 1964: a poposit în Germania, la Paris, unde îndeplinește o misiune diplomatică, în Suedia, de unde scrie despre janseniști un tratat teologic, în latină, în Rusia la curtea țarului, în Siberia, unde face …

Citeşte articolul »

Cezar Bolliac

25 martie 1813 București-25 februarie 1881 București „Boliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă”. Acesta este versul prin care a fost imortalizat Cezar Bolliac în poezia „Epigonii” de către tânărul poet Mihai Eminescu, la cei 20 de ani ai săi, în 1870, iar trăsătura esențială a scriitorului implicat în societatea românească a secolului al XIX-lea va rămâne peste timp …

Citeşte articolul »

Ion Heliade Rădulescu

6 ianuarie 1802 Târgoviște – 27 aprilie 1872 București „După Dimitrie Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii române este, fără îndoială, Ion Heliade Rădulescu, scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfășurat deopotrivă în viață și în artă, înzestrat cu mari însușiri și cu tot atât de mari cusururi. Ieșea din acea obscură pătură de târgoveți care avea să răzbată …

Citeşte articolul »

Ovid Densușianu

„Aveam optsprezece ani când l-am cunoscut pe Ovid Densușianu – scrie Tudor Vianu în „Scriitori români”, vol. III. Numele lui, întâlnit cu regularitate pe îngrijita copertă a „Vieții Noi” (1905 – 1925), era pentru unii dintre noi un punct al atenției ferme. Pe atunci, prin 1913, tensiunea dintre simboliști și sămănătoriști nu slăbise. Cele două tabere își aveau susținătorii lor …

Citeşte articolul »

Șerban Cioculescu

Din secolul al XIX-lea, literatura română a avut parte de mari valori ale criticii literare, iar în perioada interbelică și pe mai departe s-a manifestat „cu totul deosebit temperamental Șerban Cioculescu – scrie George Călinescu în <<Istoria literaturii române de la origini până în prezent>> – (…), intelectual de o personalitate marcantă, (…) dotat cu o mare tenacitate publicistică, cu …

Citeşte articolul »

OVID S. CROHMĂLNICEANU – Pseudonimul lui MOISE COHN

16 august 1921 Galați – 27 aprilie 2000 Berlin „Cine vrea să-și facă o idee despre evoluția criticii române între 1950 și 1960 – scrie Eugen Simion, marele critic literar contemporan cu noi, în masiva carte <<Scriitori români de azi >>, volumul III – și despre replierile ei spectaculoase poate urmări, cu încredere, studiile lui Ov. S. Crohmălniceanu, cronicarul literar …

Citeşte articolul »

Aurel Baranga (20 iunie 1913 București – 10 iunie 1979 București)

Aurel Baranga a fost unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi români, dar s-a remarcat la început în poezie, uneori cu predilecție ca fabulist, ori în proză și în publicistică. Tatăl, Jean Leibovici, era funcționar comercial, mutilat în primul război mondial, „întors de pe front cu plămânii sfârtecați de schije și de gaze”, iar mama, Paulina, casnică. Băiatul a urmat școala …

Citeşte articolul »