ACASĂ / ARTICOLE / EVOCĂRI

EVOCĂRI

Cezar Bolliac

25 martie 1813 București-25 februarie 1881 București „Boliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă”. Acesta este versul prin care a fost imortalizat Cezar Bolliac în poezia „Epigonii” de către tânărul poet Mihai Eminescu, la cei 20 de ani ai săi, în 1870, iar trăsătura esențială a scriitorului implicat în societatea românească a secolului al XIX-lea va rămâne peste timp …

Citeşte articolul »

Ion Heliade Rădulescu

6 ianuarie 1802 Târgoviște – 27 aprilie 1872 București „După Dimitrie Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii române este, fără îndoială, Ion Heliade Rădulescu, scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfășurat deopotrivă în viață și în artă, înzestrat cu mari însușiri și cu tot atât de mari cusururi. Ieșea din acea obscură pătură de târgoveți care avea să răzbată …

Citeşte articolul »

Ovid Densușianu

„Aveam optsprezece ani când l-am cunoscut pe Ovid Densușianu – scrie Tudor Vianu în „Scriitori români”, vol. III. Numele lui, întâlnit cu regularitate pe îngrijita copertă a „Vieții Noi” (1905 – 1925), era pentru unii dintre noi un punct al atenției ferme. Pe atunci, prin 1913, tensiunea dintre simboliști și sămănătoriști nu slăbise. Cele două tabere își aveau susținătorii lor …

Citeşte articolul »

Șerban Cioculescu

Din secolul al XIX-lea, literatura română a avut parte de mari valori ale criticii literare, iar în perioada interbelică și pe mai departe s-a manifestat „cu totul deosebit temperamental Șerban Cioculescu – scrie George Călinescu în <<Istoria literaturii române de la origini până în prezent>> – (…), intelectual de o personalitate marcantă, (…) dotat cu o mare tenacitate publicistică, cu …

Citeşte articolul »

OVID S. CROHMĂLNICEANU – Pseudonimul lui MOISE COHN

16 august 1921 Galați – 27 aprilie 2000 Berlin „Cine vrea să-și facă o idee despre evoluția criticii române între 1950 și 1960 – scrie Eugen Simion, marele critic literar contemporan cu noi, în masiva carte <<Scriitori români de azi >>, volumul III – și despre replierile ei spectaculoase poate urmări, cu încredere, studiile lui Ov. S. Crohmălniceanu, cronicarul literar …

Citeşte articolul »

Aurel Baranga (20 iunie 1913 București – 10 iunie 1979 București)

Aurel Baranga a fost unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi români, dar s-a remarcat la început în poezie, uneori cu predilecție ca fabulist, ori în proză și în publicistică. Tatăl, Jean Leibovici, era funcționar comercial, mutilat în primul război mondial, „întors de pe front cu plămânii sfârtecați de schije și de gaze”, iar mama, Paulina, casnică. Băiatul a urmat școala …

Citeşte articolul »

Gheorghe Asachi

1 martie 1788 Bucovina – 12 noiembrie 1869 Iași Cine vrea informații amănunțite despre un scriitor, o revistă, un fenomen literar din perioada de la origini până în anul 1940 consultă „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, monumentala carte a inepuizabilului critic și istoric literar George Călinescu. Dacă a intrat în posesia unor materiale demne de a …

Citeşte articolul »

Ion Budai – Deleanu

6 ianuarie 1760 – 24 august 1820 În secolul al XVIII-lea, în țările avansate din Europa, mai ales în Anglia și Franța, apare o nouă mișcare de idei, filosofică, politică și literară, cunoscută sub denumirea de iluminism, luminism sau epoca luminilor. Punctul de plecare al acesteia se găsea în dezvoltarea generală a societății și a unor evenimente politice petrecute încă …

Citeşte articolul »

Maria Cella Delavrancea – Lahovary (14 decembrie 1887 – 9 august 1991)

Intervalul unui secol frământat de istorie mai mult decât oricând a fost traversat cu fruntea sus de o ființă firavă ca aspect, frumoasă, inteligentă, cultivată, multiplu talentată, creativă și perseverentă, stăpânind sunetele pianului, concurând cu marile valori ale lumii, și, folosind mirajul cuvintelor, scriind fără a-și revendica vreo apreciere, deși o merita. Va rămâne însă încununată de glorie, chiar dacă …

Citeşte articolul »

Eugen Lovinescu 31 octombrie 1881 Fălticeni 16 iulie 1943 București

Închipuiți-vă un atlet enorm, cu liniile însă rotunjite, berniniene, cu mască gigantică, efeminată și suavă, cu ochi fără scântei, indiferenți și enigmatici, cu piept greu, cu pulpe grele, făcut parcă dintr-o marmură moale. Genunchii săi uriași, ca aceia ai lui Moise din San Pietro in Vincoli pe care Michelangelo l-a izbit cu ciocanul, rupeau stofa; laba tare a piciorului ca …

Citeşte articolul »