Toponimia urbană a Bucureștiului reflectă o veritabilă hartă lingvistică a evoluției istorice, sociale și culturale a orașului. Toponimia urbană reprezintă un domeniu fertil pentru analiza lingvistică, deoarece numele cartierelor surprind atât mecanismele interne ale limbii române, cât și influențele istorice și sociale. Două cazuri reprezentative pentru perioada modernă a Bucureștiului sunt cartierele Sălăjan și Titan, ambele având o origine recentă …
Citeşte articolul »Curiozități lingvistice XIV (toponime)
Ne-am născut în aceste locuri, ne-am aflat aici în timpul studenției sau am lucrat în ele. Însă, câți dintre noi ne-am întrebat de unde provin numele cartierelor capitalei? Aceste povești, pe care doar istoricii le cunosc în profunzime, sunt deosebit de captivante. Bucureștiul, capitala României, reprezintă un exemplu remarcabil al felului în care lingvistica și istoria se întâlnesc, dând naștere …
Citeşte articolul »Curiozități lingvistice XIII
„Mi s-a reproșat […] că am trimis tineri lingviști într-un salon de spital. Cine spune moarte, spune boală; cine spune transformare, spune vindecare; cine spune viață, spune nevoie de a trăi! Unde trebuia deci să-i trimit? La balul mascat, unde cuvintele sunt ca un vârtej, și unde maeștrii de dans, la fiecare intrare și plecare, înregistrează numele fără altă formalitate …
Citeşte articolul »Curiozități lingvistice XII
„Apoi noua societate mai obligă pe membrii de ambe sexe să scrie numai românește. […] Dar presupune că o doamnă voiește să scrie un răvășel trandafiriu, poftim să-l înceapă altfel decât cu: «Mon petit chien bleu»; ce te faci cu statutele? afară numai dacă doamna nu va împinge respectarea lor până a scrie: «Cățelușul meu, albastru»!“ — I. L. Caragiale …
Citeşte articolul »Curiozități lingvistice XI
1. Cu musca pe căciulă Expresia se referă la cineva care se simte vinovat și se teme să nu fie descoperit, chiar dacă nu este acuzat direct. Practic, persoana respectivă își trădează singură vinovăția prin comportament. În Etymologicum magnum romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a romanilor vol.1 (reeditare la Editura Universitas, 1998, p. 582), Hasdeu arată că muscă înseamnă, …
Citeşte articolul »Curiozități lingvistice X
1. Paparazzo Un fotograf de știri mondene pe nume Paparazzo (interpretat de Walter Santesso în filmul La dolce vita din 1960, regizat de Federico Fellini) este eponimul cuvântului în discuție. „Paparazzi” sunt denumiți fotoreporterii care trăiesc de pe urma fotografierii unor personalități surprinse în situații de multe ori neplăcute. În mod inedit, „paparazzi“ nu constituie un fenomen exclusiv italian. La …
Citeşte articolul »Curiozități lingvistice IX
1. A fi un paria este o expresie des folosită în spațiul public mediatic, însă sensurile sale inițiale par să fi intrat într-un con de umbră. Originea cuvântului paria este mitologică. La început, Brahma, părintele universului a înfipt cinci degete în pământ, creând astfel fântânele arteziene, pe care le-a dăruit brahmanilor, copiii săi de pe pământ. Apa este considerată și …
Citeşte articolul »Curiozități lingvistice VIII
Limba noastră-i o comoară, dar și o capcană, când vine vorba de traduceri de filme și cărți din limbile de circulație internațională. Există situaţii grave, în care titlurile unor opere ale culturii mondiale sunt traduse greşit prin contrasensuri, confuzii de termeni, interpretări deplasate ale originalului sau poetizări în exces. Remediul e să le semnalăm și să sperăm că data viitoare …
Citeşte articolul »Curiozități lingvistice VII
Dacă în domeniul artelor grafice sensul general al termenului „calc” este de „copie, imitaţie”, în lingvistică reprezintă unul dintre procedeele uzitate în vocabular și frazeologie. Specialiștii disting în acest sens mai multe tipologii: calculul lexical (rău de mare, după fr. mal de mer), gramatical (a omorî timpul, după fr. tuer le temps), frazeologic (a pune în scenă, după fr. mettre …
Citeşte articolul »Curiozități lingvistice VI
Marele poet n e o m o d e r n i s t , Nichita Stănescu, afirma: „a vorbi despre limba în care gândești este ca o sărbătoare.” Limba română este o limbă romanică alături de franceză, italiană, occitană (Italia de nord-vest în Spania de nord și în Monaco), portugheză, retoromană (sud-estul Elveției), sardă (Sardinia, Italia), spaniolă și catalană …
Citeşte articolul »
Independența Română Revistă culturală online – independența prin cultură
