SEMNAL EDITORIAL

Noul volum de versuri de data aceasta, ne întregește crezul că Ion Dulugeac este un scriitor adevărat, gândind că și proza și poezia, sunt comori cu simțiri profunde, și păreri despre viață, meșteșugit redate pentru noi cititorii. Omagiul femeii, al persoanei iubite, este piatră de temelie în volum, cu toate sensibilitățile pe care le sădește în inimă, iubirea .Este cel …

Viorel Martin, omul complet și complex în scriere, își începe volumul de epigrame, cu ce altceva, decât cu omagiul femeii, veșnic prezentă în toate temele literare și nu numai… Femeia e parfum de floare, E frumusețe-ncântătoare, E tot ce-avem mai drag și sfânt, E bucuria pe pământ. La autor, epigrama face parte din scrierea preferată, fină și delicată, dar șireată …

Într-un colț de natură, Elena Neagu mărturisește că este bolnavă de iubire, îndemnând la iubire. Uneori, cuprinsă de deznădejde, așteaptă să vină o minune care să-i șteargă suspinul, ea fiind inima care vibrează. Autoarea, într-un decor bine definit – natura – folosind mijloace stilistice și figuri de stil, accentuează profunzimea scrierii sale. Iubind viața, călătoare printre cuvinte cu aripi de …

La Grigore Curcanu, este greu să desparți idei pe teme, atunci când armonia versului curge și ai impresia că este o poezie nesfârșită volumul, având ca fundal simfonia sufletului (fac referire la trăirea ca stare care atestă trecerea prin viață). Universurile de lut, parfumate vibrant, cu ramuri de cais care respira alb, înnoptează în Eul lăuntric pentru o mie de …

Noul volum de poezii al poetului N. Forcoș Călmățui, începe cu o constatare tristă: Pe acest pământ sublim, Sub a lacrimii durere, M-au dus dorurile mele, Ca pe-o biată frunză-n vânt! Călătoria pe care o face pe drumul vieții, cu pașii săi cu urme de lumină, autorul presară dor și culege emoții, așa cum afirmă chiar el. Statornic într-o dorință, …

Atunci când pui pe hârtie amintiri, crâmpeie de viață, lumea ta și locuri dragi, mai cu seamă familia-elogiul ei – indiferent cât a fost de bună ori mai puțin bună, este de fapt o impunere de respect față de autor. Aici Lică Octav, cel ce este cunoscut ca poet, de data aceasta scrie memorii. Născut pe strada Zorilor, cartierul Ferentari, …

În volumul de față, autoarea scrie spre a admira visul ei care trăiește frumos… Infinitul începutului de cuvânt îi definește cercul vieții. Poeziile sale se joacă în emoții (afirmația autoarei) coborând împlinirea pe raze de luceferi. Ea își împlinește timpul cu dorințe care renasc la răsărit în ceasuri de iubire. Personajul principal din scriere este Timpul. El este cel care …

Gabriela Bîcă, într-un vis alb de april, îndeamnă la regăsirea albului clipei, citindu-i poeziile în vers alb…Dacă ne gândim că albul înseamnă strălucirea devenită din cumulul culorilor, aici ne inundă lumina din versuri prin cumul de exprimare și fantezie, contopire de simțiri și sentimente. Numai așa dorul poate deveni cântec, speranțele se împletesc devenind puternice în dorințe, și narcisele albe …

Ferestrele de dăruire a frumuseții poeziilor, au două capitole-oglinzi Stele melopee și Visuri și necuprinsuri. Mărinimoasă strânge pe bolta inimii, în nopțile mov, copacii fără rădăcini pe care nimeni nu i-a plâns! Ea le mai dă o șansă. În cântecul șoptit de lira inimii îi îndeamnă la dans, chiar așa goliți de clipa de iubire. La poetă, cântecul de lună …

Constantin Mironescu își începe volumul de față ca un visător, astfel: În noaptea de basm revărsând sub lună, Cântă-ne o doină, cobză străbună… (poezia Laudă cobzei – pag.7) Și cobza în mâinile meșteșugite ale poetului cântă în vers alb și clasic, distihuri, elegii, sonete, povești și vise nocturne, bătrânețea și starea de fericire, oamenii visători, florile, stelele, iarba tăcută, balconul …