Benone Ion Păsărin

Benone Ion Păsărin (n. 12 septembrie 1963, Băile Săcelu, Gorj): Poet și prozator. Absolvent al Facultății de Zootehnie și Medicină Veterinară din cadrul Universității Agronomice „Ion Ionescu de la Brad” din Iași (promoția 1991) și al Facultății de Inginerie și Management în Alimentație publică și Agroturism din Oradea (promoția 2016). Profesor universitar în cadrul Universității de Științele Vieții “Ion Ionescu de la Brad” din Iași, Conducător de doctorat și de programe post-doctorale, Membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice București.

A publicat poezie și proză scurtă în Însemnări ieșene, Expres cultural, Cronica, Parnas XXI, Alternanțe (Germania), Lumină lină (USA), Seasons Antology, (Australia), Jurnal israelian (Israel), SAGA, (Israel), Contact Internațional (Canada), Argeș, Ofranda literară, Convorbiri literare, Literadura, Banchetul, Constelații diamantine, Ateneu, Steaua, Opinia, Sinteze, 13 Plus, Urmuz, Revista Sud, Algoritm literar, Impact, Spații culturale, Opinia studențească, Destine literare (Canada), Rotonda valahă, Climate literare, Logos and Agape, Amfiteatru, Revista nouă, Familia (Iugoslavia), Tibiscus (Iugoslavia), Evenimentul ș.a. Membru al UZPR, Filiala Iași.

Premii pentru activitatea literară:

Premiul Nicolae Labiș, Mălini, Suceava, 1993. Premiul Revistei Ateneu, Concursul de poezie Nicolae Labiș, Suceava, 1993. Premiul Asociației Scriitorilor din Iași, Concursul de poezie,,Junimea”, Casa Pogor, Junimea, Iași, 1994. Premiul “Costache Conachi, Tecuci-Bîrlad, Vaslui, 1994, pentru volumul de debut, ,,Viză pentru toamnă”. Premiul II și Diplomă de excență , Concursul Tineri condeieri-Nimic despre noi, fără noi, Clubul Liberal Iași, 1995. Premiul ,,N. Dabija”, Concursul Național de poezie ,,Radu Cârneci”, ediția a VIII-a, 2025.

Volume publicate:

Viză pentru toamnă (poezie, Iași, 1993, cu note critice aparținând scriitorului și criticului literar Ioan Holban); Litanii pentru trupul mesteacănului (poezie, Iași, 1995, cu note critice aparținând scriitorului și criticului literar Ioan Holban și poetului Lucian Vasiliu); Iubirea ca religie (poezie, Iași, 1998, cu note critice aparținând scriitorului și criticului literar Ioan Holban, poetului Horea Poienar și poetei Gloria Lăcătușu); Proprietarii de ciocârlii (poezie, Iași, 1999, cu note critice aparținând poetului și prozatorului Georges Dumitresco, Elveția); Celelalte Domnișoare Pogany (poezie, Iași, 2001, cu note critice aparținând poeților Dumitru Vacariu, Iași, Barbu Vasile și Traian Căta, Petrovasila, Iugoslavia); Femei și zăpezi (poezie, Iași, 2003, cu note critice aparținând scriitorului și criticului literar Ioan Holban); Târziu de cai sălbatici (poezie, Iași, 2003, cu note critice aparținând scriitorului și criticului literar Ioan Holban și poetului și prozatorului Georges Dumitresco, Elveția); Gând de august (proză scurtă, Colecția Graiul pâinii, Iași, 2015; Între cer și pământ (proză scurtă, Colecția Graiul pâinii, Iași, 2016); Pâine pentru înger (proză scurtă, Colecția Graiul pâinii, Iași, 2017);

Zestrea neamului meu (proză scurtă, Colecția Graiul pâinii, Iași, 2018); Fântâna cu cuiburi (proză scurtă, Colecția Graiul pîinii, Iași, 2019); Sâmbra plugului (proză scurtă, Colecția Graiul pâinii, Iași, 2020); Zori de trudă (proză scurtă, Colecția Graiul pâinii, Iași, 2021); Umbrèle albe (proză scurtă, Colecția Graiul pâinii, Iași, 2022); Icoane (proză scurtă, Colecția Graiul pâinii, Iași, 2023); Graiul nostru (Mic Dicționar de arhaisme și regionalisme, Ediția I, Colecția Graiul pâinii, Iași, 2024); Căprioara de nouri și verde (poezie, Iași, 2025, cu note critice aparținând scriitorului și criticului literar Petre Isachi și scriitoarei Maria Trandafir); Întunecare în cercuri concentrice (poezie, Râmnicu Sărat, 2025, cu note critice aparținând scriitorului și criticului literar Ioan Holban).

CAII UMBRELOR PRELUNGI
Motto:
..Apără Doamne poporul român şi nu te spăla de el (…)! Nichita Stănescu

La Letea caii sunt sălbatici!
Pădurea arde de lumina turmelor
de ochi
de mânji
prelinsă printre pleoape sfioase
precum așchiile fierbinți ale lumânărilor
de ceară
sclipind în mugurii
copacilor strâmbi și trudiți.

Acolo
Iepele-mame sunt biserici
clădite pe nisipul aspru al coamelor
nuntite
biserici
cu naosul
învăluit
în glasuri barbare
de harapnice și frig alb.

La Letea
gleznele armăsarilor se dezlănțuie
în galop
de toacă
împărțind pământul în două sfere
egale:
jumătate pândă
jumătate cercuri line de apă.

Peste toate acestea
doar îngeri albaștri
veghetori ai liniei vieții
frântă
precum genunchiul de lup
al orizontului…

Femeia plăsmuirii de noapte
Motto:
Pedeapsa nu trebuie să fie mai mare ca păcatul !. Sf. Ignatie Briancianinov

Pe atunci
înserarea începea
firavă
dinspre vârful degetelor tale
îmbibate în miros de nicotină
și avea culoarea castanelor date în toamnă.

Uneori, cât te pipăiam cu privirea
tăcerea ți se furișa
ușoară
precum o pâclă
peste buzele slobode ale paharului meu
cu vin
de lebădă albă…
Apoi
acea înserare da în noapte
și se îndepărta
deodată
de mine
de zi și de cer
trecând praguri și fântâni de cenușă
surpându-se asemenea foșnetului umbrelor
peste coapse și craniile genunchiilor
pe damascuri scrobite și în oglinzi
pentru a mai ademeni
apoi
dulci fâșii de șoapte.

Era atât de ușor să mă rătăcesc
atunci
să mi se șteargă lumina albă a umbrei
de pe unghiul pereților de cretă apusă
să mă risipesc în dorințe
și să ajung cu palmele frânte prin aer
sărate – amar
precum mugurii
de teama culegătorilor de sunete.

Numai fereastra aceea
lichidă
din camera secătuită de cuvinte
suna mereu
ascuțit
precum mărunțișul în buzunarele cerșetorilor
de abanos.

HRANĂ ȘI CUVÂNT
Mai răsar doar o dată pe an, peste locurile de acasă,
pădurea mea e plină de lupii bătrâni ai toamnei,
ierburile sure ard pântecele ploilor cu miros sălbatic
să poată fetele norilor să scapere amnare de ceaţă.

Pe frunze ucise nasc, lupoaice ştiute, puii lor de câlţi,
toamna le scoboară fluturi albi de lapte pe urlet,
vor veni îndată, să mă vadă, fraţii mei hăituţi de
mesteceni
şi vom izvorî lacrima Mamei, cât să-mi adun faţa din
iarbă.

Mereu, anotimpul bătrân se fereşte de vama trecerii
mele prin semne,
lutul devine cer şi cerul aripa păsării cu sunet de
clopot,
aş alerga din mine în văzduh, si-apoi în somn, cât să
încapă
răşina luminii de iarnă, că-i târziu şi noaptea îmi
ascunde paşii…

Cu ochi de adânc de cântec,
doar puiul de cerb al copilăriei
adulmecă prin nările-i umede
oglinda izvorului
ce-mi străjuie ochiul stîng
precum o tulburare.

Doina Bârcă