ACASĂ / ARTICOLE / SFERE DE LUMINA / CĂLĂTORIILE ȘI PARTICIPAREA LA VIAȚA LUI IISUS A SFINTEI FECIOARE MARIA

CĂLĂTORIILE ȘI PARTICIPAREA LA VIAȚA LUI IISUS A SFINTEI FECIOARE MARIA

CĂLĂTORIILE ȘI PARTICIPAREA LA VIAȚA LUI IISUS
A SFINTEI FECIOARE MARIA

Nu putem aborda acest subiect înainte de a aminti prin ce încercări a trecut Creștinismul în cei peste 2000 de ani de ființare. Nenumărate păreri, unele considerate erezii, au încercat să explice ideile pe care nu le înțelegeau. Se știe că între ortodoxie și catolicism mai dăinuie încă o serie de probleme de dogmă rămase nerezolvate: primatul papal, filioque, doctrina despre purgatoriu, uzul de a săvârși Sfânta Euharistie – cu pâine nedospită/ azimă și la 8 decembrie 1854, papa Pius al IX-lea proclama, prin enciclica Innefabilis Deus, dogma Immaculata conceptio Beatae Mariae Virginis (Imaculata concepție a Sfintei Fecioare Maria) prin care se susține că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul originar.
Biserica Ortodoxă nu acceptă această dogmă, întrucăt ea nu este în acord cu revelația divină și nici cu învățătura și tradiția vechii Biserici Creștine, potrivit căreia orice ființă omenească se naște cu păcatul originar, care se curăță prin baia Botezului, la intrarea în Biserică.
Și, continuând în exagerarea cinstirii Maicii Domnului, la 1 noiembrie 1950, Papa Pius al XII-lea a proclamat o nouă dogmă: Assumptio corporea Beatae Mariae Virginis in coelum (Înălțarea cu trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria).
Prin aceasta, Fecioara Maria este socotită ca o „corredemptrix”, adică „împreună mântuitoare cu Hristos”. Deși Biserica Ortodoxă acordă o cinstire deosebită Sfintei Fecioare, nu poate fi de acord cu această dogmă, însuși Sf. Apostol Pavel scria în Epistola întâia către Timotei: „Căci unul este Dumnmezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni; omul Hristos Iisus” (cap 2, v, 5).
Mai există, în afară de textele canonice, și niște Evanghelii apocrife care relatează fapte și întâmplări între istorie și ficțiune.
Eu însă voi reda călătoriile consemnate în Evangheliile canonice.
După cum reiese din Evanghelii, Maica Domnului este prezentă în toată viața lui Hristos, cu discreție și pioșenie.
Viața ei este pierdută printre celelalte femei, nu are rolul de fondator al noului popor. Nu vorbește ea, ci Petru, nu botează ea, ci apostolii, dar rugăciunea ei pregătește nașterea Bisericii, rămâne vârful rugăciunii ecleziastice, după cum subliniază P. Lethielleux în Court traité sur la Vierge Marie.

După ce, într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, îngerul Gavriil, trimis de Dumnezeu, se înfățișează unei fecioare numită Maria, anunțând-o că e Binecuvântată între femei, că a aflat har la Dumnezeu și „Iată, vei lua în pântece și vei naște fiu, și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema …” (Lc. 1, 26-32). Și când a venit vremea să-l nască, „a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea /…/ și se duceau toți să se înscrie în cetatea sa”. Așa că și Iosif a pornit din Nazaret, în Iudeea, către Betleem, că de acolo era el, din neamul lui David. Astfel au început călătoriile Fecioarei Maria, după cum aflăm tot din Evanghelia lui Luca. Este binecunoscută nașterea pruncului Iisus într-un staul de vite și închinarea păstorilor care a urmat. La 8 zile a fost tăiat împrejur, după legea lui Moise, la timpul potrivit curățirii a fost adus la Ierusalim, la templu, unde a fost întâmpinat de cuviosul Simeon, care a rostit binecunoscutele cuvinte: „Acum, slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta…” și adresându-se Mariei, îi spuse: „Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”, ca o proorocire a răstignirii ce-L aștepta pe fiul ei. După ce au îndeplinit toate conform Legii, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret, ne spune mai departe Apostolul Luca.
Apostolul Matei descrie sosirea magilor de la Răsărit, călăuziți de o stea, trecerea lor pe la Irod, care, aflând vestea nașterii unui rege al iudeilor, le-a spus magilor să-L caute și când se vor întoarce să treacă pe la el să-l informeze unde l-au găsit. Magii, după ce s-au închinat pruncului Iisus și i-au oferit darurile aduse: aur, smirnă și tămâie, nu s-au mai întors pe la Irod.
Și iată că îngerul i s-a arătat lui Iosif, în vis, și i-a spus să ia pruncul și pe mama lui și să fugă în Egipt, și să stea acolo până când îl va anunța el, că Irod vrea să-L ucidă.
Așa că Maria a plecat din nou în călătorie, în Egipt, unde au stat până la moartea lui Irod. Și, într-adevăr, Irod a poruncit uciderea tuturor pruncilor de la doi ani în jos, vârstă pe care o aflase de la magi. Apostolul Luca povestește și întâmplarea de la Ierusalim, când Iisus avea 12 ani. Venit cu Iosif și Maria, care se duceau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paștilor, la întoarcere s-a pierdut; Maria așteaptă o zi până să se întoarcă după el la Ierusalim. Când i-a spus că au fost îngrijorați când au observat lipsa Lui, El i-a răspuns: „De ce era să Mă căutați? Oare, nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?”.
O altă călătorie este aceea de la Cana Galileii: „…s-a făcut nuntă-n Cana Galileii și era și mama lui Iisus acolo. Și a fost chemat și Iisus și ucenicii Săi la nuntă. Și sfârșindu-se vinul a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin”. După ce Iisus îi zice că nu a venit încă ceasul Lui, urmează totuși minunea transformării apei în vin, marcată de Apostolul Ioan astfel: „Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii și și-a arătat slava Sa…”. „După aceasta S-a coborât în Capernaum, El și mama Sa și frații și ucenicii Săi, și acolo n-au rămas decât puține zile. Și erau aproape Paștile iudeilor, și Iisus S-a urcat la Ierusalim. Și a găsit șezând în Templu pe cei ce vindeau oi, și boi, și porumbei și pe schimbătorii de bani”, pe care-i alungă din templu cu biciul.
Fecioara Maria face parte din misterul lui Hristos și ne ajută să-L înțelegem mai bine, să-L slujim mai bine, afirmă René Laurentin în cartea sa Une année de grace avec Marie.
Se pare că a fost și la Cina cea de Taină, dar nu este menționată în Evanghelii.
A fost prezentă cu certitudine în Vinerea Mare la răstignirea lui Iisus pe cruce, când „văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea, stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine”.
În cartea Din viața Maicii Domnului (tipărită cu binecuvântarea Prea Sfântului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului), Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2015, scrie: „Sfânta Fecioară și-a continuat viața retrasă din Nazaret, în foișorul din Ierusalim, continuându-și viața de mamă devotată. Despre Apostoli vorbea întreg Ierusalimul, dar numele Mariei era amintit de cei din jurul ei” (pag.229).
Găsim, de asemenea, și următoarea istorioară: După răstignire, Fecioara Maria, plină de durere, a simțit că nu mai poate fi loc pentru ea în această lume plină de răutate și de nepăsare, „voi porni în lume pribeagă așa cum am mai fost cu fiul meu în Egipt” – își zicea Fecioara în sinea ei, plină de durere și „voi merge până voi cădea și voi muri; nimic nu mă va opri, căci nimic nu mă mai mângâie”, și în straiele negre, în picioarele goale, a trecut pe lângă cetatea de miazănoapte a cetății Ierusalimului, și a tot mers multă vreme, a străbătut Nazaretul, a trecut pe lângă Betleem și a întâlnit doi tineri logodnici care vorbeau despre fericirea lor… în zori de zi, la o margine de pustie, a auzit strigăte de război… acolo asistă la moartea tânărului fericit de mai înainte.
În Istoria Bisericii Universale, de pr.prof.dr. Ioan Rămureanu, la capitolul Apostoli (pag.28,) scrie: Sf. Apostol Ioan, fiul lui Zevedei și fratele lui Iacov cel Bătrân, a rămas la Ierusalim până la moartea Fecioarei Maria – pe care Mântuitorul a lăsat-o în grija lui, sau poate până la începutul războiului iudaic, în anul 66.
Cu ceilalți apostoli a luat parte la Sinodul de la Ierusalim din anul 50. Și a predicat cuvântul Domnului în Asia Proconsulară, mai ales în capitala acesteia, Efes, deci casa unde a locuit Maria din Efes rămâne sub semnul întrebării, în domeniul ficțiunii.

BEATRICE KISELEFF

0%

User Rating: Be the first one !

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

POZIȚIA COPILULUI ÎN SOCIETATEA NOASTRĂ

POZIȚIA COPILULUI ÎN SOCIETATEA NOASTRĂ „ Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara” (Spiru …

PRAZNICUL ÎNĂLȚĂRII DOMNULUI

PRAZNICUL ÎNĂLȚĂRII DOMNULUI Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor …







Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

6 + four =

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: