Cascadele din România – obiective turistice de excepție

Începem din acest număr un nou serial dedicat numeroaselor cascade din România aflate în zone turistice deosebite, ele însele constituind atracții pentru iubitorii de drumeție, de natură și de frumos. Călătoria noastră imaginară începe cu vizitarea a câtorva cascade din zone relativ apropiate de București.

Cascada Urlătoarea din Bucegi

Situată în proximitatea localității Bușteni, jud. Prahova, la circa o oră de mers lejer pe potecă șerpuită, traseu marcat cu punct roșu, pornește de la stația telecabinei spre Babele, într-un cadru natural agreabil, prin pădurea de conifere.

Cascada este situată la o altitudine de 1.100 metri și se prezintă sub forma unei căderi de apă de la o înălțime de aproximativ 15 m., într-un spectacol vizual și de sunet asurzitor, de unde-i vine și denumirea. Cascada Urlătoarea s-a format pe pârâul cu același nume care curge pe lângă traseul turistic și a cărui susur îl însoțește pe drumeț până aproape de ea, când deja se aude zgomotul apei în cădere. La aproximativ 300 m. de cascadă, în sus, se mai găsesc două cascade mai mici, numite Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare.

Din apropierea cascadei pornește traseul montan spre Vârful Caraiman pe Valea Jepilor, interzis iarna și nerecomandată în restul anului decât turiștilor experimentați, cu bună condiție fizică și echipați adecvat. În jos, se poate ajunge direct în localitatea Poiana Țapului, pe un traseu pietonal de circa două ore, numit și Drumul Regal, deoarece pe aici se plimbau regele Carol I și Regina Maria. Cu privire la numele și modul de formare al cascadei, există mai multe legende locale, majoritatea triste, legate de țipete, plânsete, lacrimi, a unor persoane de sex feminin de diverse vârste. Nu le reproducem, ci ne vom opri asupra uneia, plină de învățăminte, cu happy-end.

Se spune că, într-o bună zi toridă de vară, o soacră cârcotașă care- și certa mereu tânăra noră, ce nu-i era deloc pe plac (nefiind pe gustul și pretențiile ei), cobora împreună cu ea de pe munte, ambele fiind însetate. Tot drumul, soacra a urlat la ea din motive mai mult inventate. Vrând să mai scape de gura ei, tânăra s-a abătut puțin din potecă spre mai răsufla și relaxa. În timp ce soacra o striga tare, temându-se că s-a rătăcit, tânăra a zărit în apropiere un izvoraș din care se prelingea un firicel de apă.

După ce și-a potolit setea, a luat în căușul palmei niște apă rece, limpede și curată, pe care i-a adus-o soacrei, rugându-se totodată la Dumnezeu să-i lumineze acesteia gândul și să devină mai îngăduitoare cu ea. După ce a băut apa care i-a mers la suflet, soacra s-a îmbunat pe loc, încetând din acel moment a mai urla la biata fată, care, n-a contenit a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că i-a îndeplinit rugăciunea. Atunci, izvorașul s-a mărit dintr-o dată, iar pe locul unde s-a întâmplat minunea, s-a format cascada, numită Urlătoarea, după comportamentul inițial al soacrei. Legenda se încheie cu îndemnul ca, atunci când nora nu se înțelege cu soacra, să-i dea să bea apă din cascadă care este foarte bună și să se roage la Dumnezeu să-i dea gândul înțelept

. Încă ceva foarte important: din cauza apariției tot mai des a urșilor în zonă, este imperios necesar ca drumul spre cascada Urlătoarea să fie făcut doar în grup mare de persoane, înarmați cu mijloace de apărare (spray, torțe, fluier etc.), pentru a evita o tragedie de felul celei întâmplate la 9 iulie 2024, când, pe acest traseu, o tânără de 19 ani a fost atacată mortal de un urs, în văzul iubitului ei îngrozit. O precizare pentru a înlătura orice dubiu sau confuzie: în România, mai există o cascadă cu numele Urlătoarea, în Vama Buzăului, jud. Brașov, foarte interesantă și aceasta, pe care probabil, o să o prezentăm într-un număr viitor.

Cascada Spumoasă (Valea spumoasă) se găsește tot în Munții Bucegi, în zona protejată Parcul Natural Bucegi, la o altitudine de 1.147 metri, nu foarte departe de cascada Urlătoarea. Cascada Spumoasă este situată pe Valea Spumoasă, pe firul pârâului cu același nume, la circa jumătate de oră de mers pe jos de la locul de pornire, stația de telecabină Bușteni-Babele. Aici se formează două trasee: unul la dreapta, pe care l-am prezentat, către cascada Urlătoarea, marcat cu punct roșu și, un altul, la stânga pe Valea Jepilor Mici spre Caraiman-BabeleOmul, marcat cu cruce albastră. Mergând pe acest din urmă traseu (drum forestier), după aproximativ 20 de minute de drumeție prin pădurea de brazi, se ajunge la o răscruce, unde se formează două trasee: unul, marcat în continuare cu cruce albastră pe Valea Jepilor și altul, la dreapta, nemarcat, pe Valea Spumoasă, paralel cu firul apei.

Pe acesta, în 10-15 minute se ajunge la refugiul Salvamont Bușteni, iar în spatele lui se află cascada. Căderea de apă este mai mică, dar foarte spectaculoasă iar peisajul înconjurător este încântător. O mențiune specială: este strict interzisă aruncarea peturilor și altor gunoaie în pârâu, cascadă și în jur, întrucât fiind potabilă, apa este captată pentru alimentarea orașului Bușteni. Aceeași atenționare privind pericolul prezenței urșilor în zonă este valabilă și aici și peste tot în Bucegi.

Cascada Caraiman numită și Vânturișul Caraimanului sau Cascada Fantomă întrucât ea apare doar primăvara după topirea zăpezilor (în restul anului dispare), se găsește tot în Munții Bucegi, pe versantul opus al Văii Jepilor, la o altitudine de 1.700 m. Aici se poate ajunge din Bușteni sau Poiana Țapului și pe jos, pe trasee turistice marcate, care duc pe platoul Bucegilor, foarte dificile și cu pericol (nerecomandate începătorilor), sau mecanizat, cu telecabina Bușteni-Babele, iar de la stația terminus, pe jos la vale, pe un traseu lejer și foarte frumos; o oază naturală în vârf de munte. De asemenea, pe platoul Bucegilor, atracție turistică deosebită, se poate ajunge acum și cu autoturismul, pe o șosea asfaltată, de 4,5 km, care leagă Sinaia de Piatra Arsă – cota 1.950, unde, în prezent, se află Complexul Sportiv Național, pentru antrenament la altitudine.

De aici, în raport de condiția fizică a fiecăruia, pot fi făcute drumeții montane de neuitat spre Vârful cu Dor – cota 2.000, Cabana Babele, Vârful Omului sau Crucea Eroilor Neamului, monument ridicat în 1923-1924 în memoria ostașilor români căzuți pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Cascada Caraiman se poate vedea și de sus, din telecabina care urcă la Babele, evident în sezonul în care există. Pe un blog de turism se spunea că respectiva cascadă se găsește în apropierea Mănăstirii Caraiman din Bușteni, ctitorită după Revoluție de părintele anticomunist, făcător de minuni, Gherontie Puiu (1933-2014) pe un platouaș situat aproape de oraș. Informația nu este întrutotul corectă, putând fi derutantă, deoarece cascada este mai departe, de cealaltă parte a muntelui și nu cunoaștem să existe vreun traseu (drumeag, cărare sau potecă), fie și plină de urși, între mănăstire și cascada Caraiman.

Cascada Schinda

O altă cascadă din jud. Prahova, mai puțin cunoscută publicului larg se găsește pe Valea Teleajenului, la poalele muntelui Tătaru, la o altitudine de 699 metri, ascunsă în pădure de ochiul indiscret al omului. Aici, se poate ajunge pe DN1A Ploiești-Cheia, iar din apropierea barajului Mâneciu, pe drumul forestier ce urcă dealul Chiciureni spre ocolul silvic local, în apropierea căruia se află cascada. De la ieșirea din șoseaua asfaltată, nu departe de stațiunea turistică Cheia, se poate merge și pe jos, prin pădure, preț de vreo două-trei ore, într-un peisaj spectaculos, liniștit, deranjat doar de tăietorii de lemne din zonă.

De asemenea, aici se poate veni și dinspre localitatea Slon, dar drumul forestier este mult mai dificil, recomandat doar celor ce posedă autovehicule puternice de teren. Cascada se prezintă sub forma unei căderi de apă de la înălțimea de 7 m, la baza căreia s-a format un lac de adâncime de până la 2 m, în jurul căruia se poate face plajă, iar vara și o baie răcoritoare. Pentru amatorii de turism, cascada Schinda este localizată pe hartă cu coordonatele GPS 45° 22’ 35’’, fiind singura existentă geografic la paralela 45.

Claudiu Sfetcu