Cenaclul de arte plastice al Medicilor Ion Țuculescu

Ne-am ales o profesie aparte, dar câți dintre noi știau sau intuiau măcar la vremea începutului carierei noastre, mânați de nobilul ideal de a salva vieți, în ce aventură aveam să intrăm? Aventura cunoașterii celuilalt, și nu în ultimul rând cea a cunoșterii de sine, esențială menirii noastre. Credeam la debut că sârguința, acribia vor fi suficiente pentru a deveni un medic bun, paradigmă care de altfel a traversat timpul, proiectând medicului imaginea unui trezorier al informației. Între timp au apărut computerele, doar că acestea nu știu să-și pună întrebări.

Noi ni le punem în fiecare zi, cu fiecare caz și cu aceeași măsură am descoperit și cultivat în fibra ființei noastre, empatia și autenticitatea, am învățat să privim dincolo, până vom vedea așa cum Brâncuși ne și îndeamnă; am devenit creativi. Este în lumina aceasta medicina o artă? Cu siguranță, da. Cu mult timp în urmă, a afirmat-o însuși Paracelsus: “Medicina este nu numai o știință, ci este, de asemenea, o artă. Ea nu consistă din combinația de pilule și comprese, ea se ocupă cu adevărat de procese ale vieții, care trebuie bine cunoscute înainte ca acestea să fie bine călăuzite”.

Unora dintre noi, norocoși și înzestrați cu o fărâmă de talent și cu acea febrilă curiozitate de a explora, stetoscopului lui Laennec i s-a alăturat o unealtă nouă, fie o pensulă, fie arcușul unei viori sau un condei. Și toate astea par, până la urmă, atât de firești. Ele își găsesc natural locul în activitatea noastră profesională completând-o, îmbogățindu-i sensul. Mai totdeauna ele îmbracă haina unei terapii prin frumos care ne curăță sufletul de povara bolilor și a suferinței cu care inerent ne confruntăm în meseria noastră. Uneori ne ating cu magnitudinea unei compulsii, căpătând aspectul unei nevoi profunde, imperioase de a ne exprima. Și tot Paracelsus spunea:

“Dacă ți-a fost hărăzit un talent, manifestă-l liber și cu bucurie, ca soarele: dăruiește tuturor din splendoarea ta”. Așa a luat ființă Cenaclul de Arte Plastice al Medicilor. Anul 1955 este data de naştere a primei grupări artistice a medicilor fondată pe baze asociative, într-o perioadă a istoriei nu prea favorabilă asocierilor în grupuri şi, la urma urmei, nici artei libere, independentă de constrângerile ideologice cum se va dovedi Cenaclul de Arte Plastice al Medicilor, cum au numit acest cerc de creaţie artistică grupul de fondatori entuziaşti şi împătimiţi ai artelor plastice: doctorii Vasile Baboie, Corneliu Petrescu, C. C. Parhon (fiul prof. C. I. Parhon), Virgil Chivu, George Dumitrescu, C. I. Rădulescu, Iacob Anecov, asistenţii medicali Viorica Mândru, Geo Aldea, Violeta LeccaBalan.

La puţin timp, grupului iniţiatorilor li s-au adăugat medici, dar şi farmacişti, psihologi, biologi, asistenţi medicali, majoritatea fiind constituită evident din medici; printre aceştia – Emil Săvuleanu, Sever Miu, Mihai Ghiea, Ciprian Bonciocat, Ionela Bâlbâie, farmacistele Alice Ovanezian, Cella Rădulescu, asistenţii medicali Dumitru Ioaniţoiu (talentat sculptor), Rodica şi Monica Bruteanu şi mulţi alţii.

Un reper important în istoria cenaclului este anul 1965. În acest an, după o oarecare scădere a activităţii, determinată, pe de o parte de părăsirea cenaclului (pierderi naturale, plecări în exil, urmare a opresiunii politice), pe de altă parte, influenţe ale climatului ideologic al acelui timp, s-a înregistrat o revitalizare a activităţii,s-aadoptatşis-a„aprobat”decătre oficialităţi denumirea actuală Cenaclul de Arte Plastice al Medicilor „Ion Ţuculescu”, cunoscutul medic pictor promovat ca patronul cenaclului.

Din acest an activitatea a înregistrat un avânt deosebit, a atras atenţia multor critici de artă, artişti plastici cunoscuţi, care au venit alături de membrii cenaclului, contribuind la creşterea măiestriei profesionale, la cunoaşterea mai bună a activităţii cenaclului, la accesul în săli de prestigiu ale capitalei cu manifestări expoziţionale bine primite de public.

S-a promovat o varietate de tehnici – desen, gravură, acuarelă, ulei, sculptură, ceramică, metaloplastie. O confirmare a valorii artistice a creaţiei medicilor plasticieni o constituie primirea în rândurile pictorilor profesionişti, în Uniunea Artiștilor Plastici, a din ce în ce mai mulţi membri ai cenaclului, începutul fiind al cunoscuţilor Vasile Baboie, Corneliu Petrescu, Virgil Chivu, Traian Bona, apoi Suzana Bantaș, Petru Damir, până la generaţia actuală, Elena Demetrescu, Claudia Bucur.

O altă linie a activităţii cenaclului a fost colaborarea cu alte formaţii artistice ale medicilor – „Fundaţia Medicii şi Muzica”, „Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti”, săptămânalul „Viaţa Medicală” (al cărui director dr. Mihai Mihailide a sprijinit permanent activitatea cenaclului, oglindind realizările acestuia în paginile săptămânalului, punând la dispoziţie spaţii expoziţionale, lansând premii pentru cei cu realizări importante), cu instituţii şi organizaţii nonguvernamentale – Colegiul Medicilor București, AMFOR (Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ofiţeri în Rezervă), Asociaţia Artiștilor Plastici Amatori, cercuri ale medicilor pictori din Cluj, Iaşi, Târgu-Mureş.

Clubul Sindicatelor Sanitare şi-a pus la dispoziţie spaţiile pentru întâlnirile periodice ale membrilor cenaclului, expoziţii, întâlniri cu artişti plastici şi critici de artă. Talentul la desen se pare că îl au şi îl exersează toţi medicii; încă din primul an de studiu sunt obligatorii desenele de anatomie şi biologie, apoi, în practică, studiul planşelor şi imaginilor macroscopice în culori, dezvoltă simţul imaginii, al formei şi culorilor. Unii se perfec- ţionează alegând artele plastice nu numai ca hobby, ci chiar ca a doua profesie, artistică, în cazul celor ce se afirmă şi sunt acceptaţi în Uniunea Artiştilor Plastici printre profesioniştii artelor plastice.

Cenaclul are şi o funcţie de şcoală, de atelier prin profesorii, criticii, artiştii plastici care vin în mijlocul cenacliştilor pentru îndrumare de specialitate, cursuri de istoria artei, tehnici de pictură şi grafică, sfaturi pe lucrări, acordate individual, toate în scopul perfecţionării calităţii artistice. Printre criticii şi profesorii care s-au aflat de-a lungul timpului alături de cenaclu: Ruxandra Juvara, Alexandra Titu, Nicolae Pascu, Maria Epure, E. Aniţei, Nicolae Hilohi, Radu Ionescu, Nicolae Iorga.

O altă realizare a cenaclului „Ion Ţuculescu” a fost accesul cu expoziţii jubiliare, anuale, saloane de primăvară şi de toamnă, colective, de grup şi personale, în săli de prestigiu ale Capitalei, ca o confirmare a valorii artistice a creaţiei medicilor pictori: Pavilionul A Herăstrău, Sala Dalles, Rotonda Ateneului Român, foaierele unor teatre și case de cultură, sălile Palatului Cercului Militar Național. Diversificarea manifestărilor a fost o preocupare constantă a conducerilor cenaclului; s-au realizat fie acţiuni în comun pe principiul sincretismului artelor, fie întâlniri şi dezbateri, expuneri de lucrări cu diverse prilejuri: „Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti”, „Asociaţia Artiştilor din Lumea Medicală”, Fundaţia „Medicina şi Muzica”, „Arfomedica”, „AMFOR”, „Colegiul Medicilor Bucureşti”, Cenaclul profesorilor de desen „Ion Andreescu”.

În anul 2016, cu prilejul aniversării a 60 de ani de activitate artistică, cenaclul a realizat un album aniversar, prin sprijinul Editurii Militare, bogat ilustrat cu lucrările membrilor activi. Medicii au ca predestinație consacrarea totală pentru bine, frumos și adevăr. Aceasta înseamnă că au obligația de a salva viețile oamenilor și, mai mult, ca un corolar, trebuie să încerce să promoveze starea de sănătate, nu numai prin medicație, ci și prin sfatul și invitația adusă tuturor de a-și crea o stare psihică optimistă – binefăcătoare, îndreptându-și atenția spre partea frumoasă a vieții și a lumii.

Dr. Elelna Demetrescu