Clar de inimă de Gabriela Bîcă

Gabriela Bîcă, într-un vis alb de april, îndeamnă la regăsirea albului clipei, citindu-i poeziile în vers alb…Dacă ne gândim că albul înseamnă strălucirea devenită din cumulul culorilor, aici ne inundă lumina din versuri prin cumul de exprimare și fantezie, contopire de simțiri și sentimente. Numai așa dorul poate deveni cântec, speranțele se împletesc devenind puternice în dorințe, și narcisele albe modelează dureri…

Filozofia ușoară din versuri uneori blocată halucinant, eliberează fluturi (autoarea), pentru că fluturii simbolizează profunzime, putere, fiind de fapt o metaforă aici, viața fiind privită ca o transformare continuă. La aceste îmbrățișări ale cuvintelor iau parte florile, vișinii, parfumul de regina nopții, busuiocul, strugurii, vrăbiile, șopârlele mici, fluturii dantelați, steluțele gri. Fiecare cu o semnificație aparte. Această horă în care joacă toți este împărăția dorită de autoare unde tot și toate pot conviețui în armonie și bucurie, fără a lăsa să se întâmple lucruri nedorite.

Această lume omagiată prin cuvinte în exprimări meșteșugite, își are rădăcina în dorința înțelegerii acestui miracol al existenței, curat, simplu, emoționant. Titlul Clar de lună este câmpul alb pe care sunt semănate simțiri, iubiri, frumusețe și gingășie, păzite foarte bine acolo în adânc de suflet, sufletul fiind cel ce trece dincolo chiar și atunci când noi viețuim în altă dimensiune. Și oriunde am fi, așteptăm să se întâmple o minune, care vine peste noi ca o avalanșă, cu bune și rele și care este de fapt viața.

Rătăcește-te în gânurile mele
…………………………………………..
Găsește-ți calea, rătăcitorule harnic!

Doina Bârcă