Creatii literare – ADRIANA TOMONI

PUIUȚ DE BRAD
Puiuț de brad făr-apărare,
Cu visul de lumină secerat,
Ca mielul dus la abatoare,
De Marea Sărbătoare, din viață ești furat.

Îți punem globuri și beteală,
Pe trunchiul cu sevele plângând
Și te cântăm cu mare osteneală,
,,O brad frumos”, fără mustrare-n gând.

Puteai să crești pe înălțimi de munte,
Cu fruntea stele să atingi,
Pletele să-ți fie cărunte,
De neaua dalbă și timpul să-l învingi.

Mă iartă pentru viața-ți frântă,
Fii darul meu pentru cei mici,
Iubirea prin tine cuvântă,
Tu brad frumos, ce de Crăciun, te sacrifici.

CUFERE DE ARGINT
Să cauți în cufere de-argint,
gustând din jarul de cuvinte,
te arzi sau flăcări mari aprinzi,
din șoaptele zidite-n minte.
Aleși sau răstigniți să scriem poezie,
să-ntindem sufletele la mezat,
pedeapsă ni-i răsplata ce-o să vie,
că am atins în versuri stele, cu păcat.
Zăresc doar ochii perlelor din scoici,
nu sunt surfer ce știe valul,
spiralic, nechemate voci,
dureri în palme-mi pun
și îmi arată malul.
Lacrima ce-mi curge pe obraz,
o pun în rima unui vers,
aripi îi cresc și-apoi îl las,
să plece lin în univers.
Iubirea-n taină o cunun,
în catedrale de cuvinte,
cu poezia o adun,
în cufere de-argint,
păstrate-n locuri sfinte.

CĂDEM ÎN LUME
Cădem în lume, să urcăm,
purtând ecouri ancestrale,
înnobilați cu mare dar,
sufletul ce veșnic nu moare.
Semințe-n noi de bine și de rău,
lăsați să semănăm ogoare,
timp măsurăm mergând mereu,
cu umbra noastră-nsoțitoare.
Icari cu aripi ceruite,
țintim umili către lumină,
ca nuferii dorim, fragili,
să ne-nălțăm din rădăcină.
Adeseori, renaștem din cenușă,
când o scânteie-a mai rămas
și mai deschidem înc-o ușă,
cu chipul trist și-nlăcrimat.
Ne bucurăm de mâna-ntinsă
și zâmbetul ce-ți dă puteri,
zici că viața nu-i învinsă,
când, suspinând, mai poți să speri.
Spre Flori de colț întindem mâna,
cu privirea către cer,
precum corăbii ce înving furtuna,
convinși că visele nu pier.