ACASĂ / ARTICOLE / CREATII LITERARE / Creatii literare – SILVAN G. ESCU

Creatii literare – SILVAN G. ESCU

SILVAN G. ESCU

S-a născut pe 8 septembrie 1951 în localitatea Mihăilești, județul Giurgiu. Debutul editorial a avut loc în ianuarie 2016, în antologia „Eminescu prin glasul poeților de acum”, iar în luna mai a aceluiași an a publicat primul său volum de poezii: „Necerute justificări”. În anul 2017, i-au mai apărut alte două volume: „Minut infinit” (poezie) și „Prieten cu umbra dușmanului”.
Silvan G. Escu a mai publicat poezii și eseuri în antologiile „Tribuna scriitorilor fără prejudecăți” și „Când spui Ianuarie spui Eminescu” (2016), „Prozatori în arenă” – antologie de proză scurtă (2017), precum și în revistele „Amurg sentimental”, „Arena literară”, „Detectiv literar”, „Eminesciana”, „Pro Art”, „Uscând o lacrimă”, „Boema” etc.

 

NODURI
Ţin minte că m-ai rugat
Să-ţi mângâi faţa cu vorbe,
Cuvinte în care să fie cuprinse
Toate literele din alfabet.

Dar, din gura care le-ar putea rosti,
Vorbele se vor agăţa în colţurile ei,
Şi sigur n-ar putea să iasă la iveală,
Decât poate imprimate pe faţa mea.

Faţă care seamănă atât de mult
Cu o ieftină, boţită batistă de mort,
Legată tainic la cele patru colţuri.

În fiecare nod se ascunde o tristeţe,
Ocupând locul cuvenitului ort.

GUNOIER
Văzând murdăria din jurul meu
M-am apucat cu neştiută râvnă
Să mătur resturi de fraze, putrezite.

Strâng frunze de cuvinte uscate,
Şi bileţele de dragoste, mincinoase.

Mătur desene cu chipuri neterminate
Şi chipuri închipuite, niciodată desenate.
Mătur tot ce nu mai trebuie omenirii,
Aspir praful din plămânii oamenilor.
Am şi o bucată de cârpă, cât pământul,
Cu care şterg praful de pe suflete chinuite.

Iar în final, mă mătur şi pe mine,
Devenit prin strădanii des repetate
Un important şi nesuferit gunoi şef.

TIMP COMPRIMAT
Am privit pe fereastra timpului
Şi am văzut o mulţime de secole,
Se prăvăleau peste mine-n tăcere.

Gâtuit, am întrebat unul dintre ele
Din care anume mileniu se trage
Şi dacă are cumva rude-ntre ere?

Mi-a răspuns peste umăr, era grăbit,
Fiindcă alt veac urma să vină la rând,
El trebuind de azi să treacă-n trecut:
Nu, nu mă cunoaşte, nu ştie cine sunt.

Dar, după-o clipă-ntreagă de gândit,
Şi după ce cu-ngăduinţă m-a privit,
Mi-a zis c-o umbră de regret în glas:
Pardon, îmi pare rău că te-am strivit!

TÂRZIU, ÎNDATĂ
Într-o zi mi-am aruncat privirea spre cer,
Brusc, în timp ce urca, s-a izbit de nori,
Nedumerită, s-a împrăştiat în mii de ochi,
Din care încă mai plouă și-n ziua de azi.

De atunci, de fiecare dată când plouă
De teamă, mă adăpostesc sub pleoape.

Şi tot în acel loc aştept să treacă furtuna,
De fiecare dată în aceeaşi lună al anului.

În aceeaşi lună, care este în fiecare zi,
Îmi leg gândurile într-un singur nod
Şi grijuliu mi le prind de degetul mic,
Nu de alta, dar am prostul obicei să le uit.
De atunci, din acea zi stau cu capul plecat,
Fiindcă am privirea vinovată de lacrimi.

LACRIMA ? – INIMĂ PLÂNSĂ
De forma inimii îmi este lacrima,
Asta înseamnă c-au ceva-n comun,
Stau între cele două și vă spun
Că următoarea vine după ultima.

Nu știi c-această lacrimă de dor
Trăiește și-n prezent și-n viitor?
Că poartă-n ea tristețea ochilor
Și nu o uscă vântul umblător ?

A inimii un plâns continuu este
O lacrimă ce nu primește veste,
Se cuibărește-n sufletu-mi poveste
Și-o spune-n zori închiselor ferestre.

ÎNCHIPUIRE
A bătut la uşa mea o morsă,
Avea ceafa umedă, de emoţie
Zâmbea uşor timidă, încurcată.

Pe pielea lucioasă, catifelată
I se prelingea oceanul.

M-a salutat amabilă, destul de cald
Pentru lumea rece de unde venea.

Am vrut s-o îmbrăţişez, s-o relaxez,
Însă s-a ferit, arătându-se timidă,
Probabil, m-am gândit, fiindcă era nudă.

M-a rugat să ieşim la o plimbare,
Să ne aşezăm pe vârful unui aisberg
Şi de acolo să privim lumea apelor
În timp ce ne scufundăm încet.

ÎNTREBĂRI
Am fost născut într-o bună dimineaţa,
Tocmai când mă pregăteam asiduu să ies,
Să iau o gură de aer lumesc, să-i miros rostul.
Şi de atunci am multe întrebări fără rost.
Dacă mi-a plăcut ce simt, sau ce miros?
Greu de spus, lumea aceasta fiind la apus,
De mă întrebaţi cumva dacă mi-a plăcut ce aud,
Voi răspunde: da, mi-a plăcut râul cum susură,
Da, mi-a plăcut s-ascult vântul cum şuieră,
Da, mi-a plăcut glasul mamei cel de-nceput
Şi mi-a plăcut ciripit vesel de păsări s-ascult.
Dar, vezi tu lume, ce eşti la apus, numai atât.

0%

User Rating: Be the first one !

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

Creatii literare – ECATERINA CHIFU

ECATERINA CHIFU Este absolventă a Universității din București, Facultatea de Limbi Străine, specialitatea limba franceză …

Creatii literare – MARIA NICULESCU

MARIA NICULESCU S-a născut la 14 ianuarie 1948, București. A publicat primul text în 2001, …







Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

one + one =

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: