1. Paparazzo Un fotograf de știri mondene pe nume Paparazzo (interpretat de Walter Santesso în filmul La dolce vita din 1960, regizat de Federico Fellini) este eponimul cuvântului în discuție. „Paparazzi” sunt denumiți fotoreporterii care trăiesc de pe urma fotografierii unor personalități surprinse în situații de multe ori neplăcute. În mod inedit, „paparazzi“ nu constituie un fenomen exclusiv italian. La vremea sa, a făcut vâlvă cazul revistei americane „Confidential” care publica cu regularitate fotografii care uneori frizau decența starurilor de la Hollywood. Cunoscuta lingvistă Florica Dimitrescu a înregistrat prima dată folosirea termenului, în spațiul românesc, în anul 1960 într-un articol din revista „Secolul 20”.
În 1961, într-un interviu acordat ziarului Time, Fellini afirma că a inventat cuvântul inspirându-se dintr-un termen de jargon, „papparacio” – un țânțar enervant, care face tot posibilul să sugă sângele victimei. Alții susțin că, de fapt, termenul ar fi fost inventat de coscenaristul filmului, Ennio Flaiano, originar din regiunea Abruzzo, unde „paparazzo” este o specie de scoică: deschiderea și închiderea valvelor acesteia semănând cu mișcarea obiectivului unui aparat de fotografiat. Se spune că prima fotografie care a inaugurat „era paparazzi” datează din anul 1949.
Ea o înfățișează pe actrița de film Ingrid Bergman în brațele lui Roberto Rosselini, într-un bar de noapte din Roma. Autorul acestei fotografii senzaționale era reporterul italian Meldossi, pe care Rosselini l-a luat atunci la bătaie. Azi, termenul este atât de celebru încât a intrat în circuitul tuturor artelor contemporane: avem melodia Paparazzi, de Lady Gaga, filmul românesc „Faimosul paparazzo” (1999), în regia lui Nicolae Mărgineanu, respectiv un sortiment culinar – Pizza Paparazzi (deși, hipercorect, ar fi fost paparazza!).
2. Gigolo Deși termenul argotic pare a avea origini italienești, de fapt Franța este proprietara gigolo-ului modern, acel tânăr amant întreținut de o femeie mai în vârstă. Termenul este atestat pentru prima dată, cu acest sens, în 1904; prima atestare istorică o găsim abia în 1850, cu sensul „amant de cœur, compagnon d’une gigolette (dansatoare promiscuă)” și din 1894 cu sensul „tânăr elegant ale cărui mijloace de trai sunt dubioase”. Acest cuvânt derivă probabil din cuvântul „gigue” (picior), anume un dans, gigolo fiind un partener de dans pentru femeile singure. În zona literaturii merită semnalat volumul de schițe Gigolo și Gigolette, de Somerset Maugham, ecranizat de studiourile britanice în 1960, în cadrul ciclului Somerset Maugham Hour. „Ca dansator gigolo am dus-o straşnic.
Primeam cincizeci de franci pe noapte, plus bacşişurile. O adevărată avere dacă stăm să ne gîndim că pentru chiria şi mîncarea pe o lună nu plăteam decit 20 de franci şi 50 de centime. (Aproximativ în acelaşi an 1923, ilustrul meu confrate şi strălucit regizor de film Billy Wilder îşi alesese şi el îndeletnicirea de dansatorgigolo, în saloanele unuia din cele mai celebre hoteluri berlineze)”. (Jean NEGULESCU: Amintiri (XVII) – România literară, 3 aprilie 1986)
3. Cuvinte cu origini antroponimice Conform DEX, linșaj înseamnă ucidere fără judecată a cuiva de către o mulțime agitată, ațâțată, fără parcurgerea unui proces judiciar. Insolitul termen provine de la numele unui șerif din statul Carolina de Sud, pe nume Charles Lynch (1736-1796), un revoluționar american cunoscut pentru lichidarea sumară a celor suspectați de colaborare cu britanicii, în timpul Războiului pentru independența Americii.
Originea cuvântului boicot face apel la persoana căpitanului și proprietarului englez Charles Cunningham Boycott (1832-1897), care, ignorând voința populației irlandeze (socotită rasă inferioară), a trebuit să suporte o totală izolare din partea țăranilor de pe moșia sa; aceștia au organizat, pentru prima dată în istorie, o formă oficială de protest.
Ghilotina, instrument introdus în timpul Revoluției franceze, provine de la dr. Joseph Ignace Guillotin (1738-1814). În mod paradoxal, intențiile inventatorului au fost profund umane. Guillotin s-a prezentat la Adunarea Națională, al cărui membru era, cu o propunere de reformă penală bazată pe mecanizarea pedepsei capitale.
Dr. Guillotin cerea să fie abandonate teribilele sisteme folosite atunci, precum spintecarea în bucăți, spânzurătoarea sau arderea pe rug, în locul uneia radicale, fără dureri!
Locomotiva Diesel și Drezina sunt doi termeni ce provin de la inginerul german Rudolf Diesel (1858- 1913), inventatorul motorului locomotivei cu aburi, respectiv Karl Friederich Drais (1785-1851), baron von Sauerbroon, cel care a pus banala mașină pe calea ferată.
Un cuvânt mai puțin folosit azi este prișniță (sinonim pentru compresă), cu referire la medicul german Vincenz Priessnitz (1799-1851), autor a unor metode de tratament hidroterapic, al cărui nume îl poartă și azi compresele aplicate în diferite cazuri de boală.
Sandwich-ul a fost inventat de bucătarul celui deal patrulea conte de Sandwich, John Montagu (1718- 1792), în 1762, la cererea expresă a acestuia. Pasionat de jocurile de noroc, contele refuza să se ridice de la masa de joc pentru a cina.
Într-o zi, exasperat de protestele bucătarului, Montagu i-a comandat să-i pună o bucată de carne între două felii de pâine unse cu unt.
Etienne de Silhouette (1709-1767), ministru de finanțe francez, a reușit, în doar opt luni de mandat, să-și atragă ura tuturor pensionarilor pentru politica financiară de austeritate pe care o promovase. Vehement criticat de cei în cauză, Silhouette n-a rezistat în postul respectiv decât nouă luni (martie-noiembrie 1759), perioadă în care au apărut numeroase caricaturi în Paris care îl reprezentau pe nefericitul ministru. Printre ele se număra și silueta, profilul în umbră care avea să-i moștenească numele.
Bertrand Francois Barreme (1640—1703), matematician francez, a devenit cunoscut prin publicarea unui mic manual de aritmetică elementară privind calculul dobânzilor, al unităților, rentelor: „Carte cu socoteli gata făcute“ (1682). Numele lui a trecut, apoi, curând în limbajul curent, sub denumirea de barem… de dobânzi, tablou folosit în activitatea bancară. Expresia s-a întrebuințat apoi în orice sector în care e vorba de o cotă fixă, dinainte stabilită, iar în sport, se referă la normele pe care un sportiv trebuie să le realizeze în cadrul unei competiții.
În iunie 1990, preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), Ion Iliescu, îi numea pe protestatarii din Piața Universității ”golani” şi ”huligani”. Primul termen-invectivă îl descrie pe acel om fără ocupație, un coate-goale, și este o formă sufixată din “gol”+an, adică fără haine, deci fără bani.
În Dicționarul Oxford se precizează că celălalt cuvânt – huligan – provine de la numele unei familii irlandeze turbulente care apare într-un cântec de music-hall din anii 1890. În schimb, Clarence Rook, în cartea sa din 1899, Hooligan Nights, a scris că termenul provine de la Patrick Hoolihan (sau Hooligan), un bătăuș și hoț irlandez care locuia în Londra. Cuvântul „hooligan” a apărut pentru prima dată în rapoartele tribunalelor poliției londoneze în 1894 pentru denumirea unei găști din zona Lambeth, Londra – Hooligan Boys.
În august 1898, un membru al bandei Hooligan a ucis o persoană, iar „Hooligan” a devenit popular în presa londoneză. Fără îndoială, infamii hooligans din tribunele de azi sunt descendenții lui direcți. De amintit, de asemenea, alți termeni omniprezenți în realitatea urbană: John Loudon McAdam (1756- 1836), inginer scoțian, a pus macadam pe drumurile care treceau prin fața caselor cu mansardă.
Cuvântul mansardă provine de la arhitectul parizian François Mansart (1598-1666), care a conceput în secolul XVII camerele de locuit din partea anterioară a podurilor, devenite adăposturi ale boemei pariziene. Eugène René Poubelle ((1831-1907), când a ajuns prefect al Parisului, pe la 1900, le-a dăruit francezilor pubela.
Nicotina, substanța otrăvitoare izolată din tutun de chimiștii germani Posselt și Reimann, provine de la numele lui Jean Nicot (1530-1604), ambasador al Franței în Portugalia.
Adidas, cunoscuta marcă de pantofi sport, a fost fabricată, la începutul secolului XX, de cizmarul german Adolphe (Adi) Dassler (1900-1959).
În încheierea listei noastre se află alte antroponime cu rezonanță: Saxofonul a fost construit în secolul XIX de creatorul belgian de instrumente, Antoine Josephe Adolphe Sax (1814-1894); Batista de la Jean-Baptiste Cambray, țesătorul francez din secolul al XIII-lea; Dolomit – geologul francez Deodat de Dolomieu (1750- 1801); Draconic – legiuitorul atenian Dracon (sec V î.Hr.); Salmonela – medicul veterinar american Daniel Elmer Salmon (1850-1914).
4. Încheiem periplul lingvistic din acest număr cu „luna de miere“, sintagmă pe buzele tuturora, dar complet ignorată sub aspect istoric. Conceptul de lună de miere datează de la o tradiție străveche de a celebra căsătoriile prin consumul de miere. În vremea Egiptului antic, faraonii care se căsătoreau beau o băutură făcută din miere și propolis timp de 28 de zile după nuntă, pentru a obține bucurie și fericire.
Florentin Streche
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro