Dan George Spătaru s-a născut la 2 octombrie 1939, în comuna Alimanu, județul Constanța într-o familie de învățători. Copilăria și-a petrecut-o în localitatea natală, iar la 12 ani a rămas orfan de mamă și s-a mutat cu familia la Medgidia unde a urmat liceul și a început să joace fotbal, ajungând la echipe cunoscute precum Progresul și Știința București (viitorul Sportul Studențesc). În 1959 a intrat la Institutul de Educație Fizică și Sport pe care l-a absolvit în 1963.
În perioada studenției a evoluatlaCasadeCulturăaStudențilorGrigorePreoteasa, unde a cântat, mai întâi melodii italiene, îndeosebi din repertoriul lui Adriano Celentano și Gianni Morandi (Ciao ragazzi, Loredana, Fatimandare Dallamama, Capri ș.a.), fiind remarcat aici de compozitoarea Camelia Dăscălescu, care l-a îndrumat, încredințându-i câteva piese ale ei, cu care a și debutat la Radio în 1965. În 1962, urmare a unei accidentări la menisc, Dan Spătaru s-a lăsat de fotbal și s-a dedicat în totalitate muzicii ușoare, cucerind rapid publicul prin vocea caldă și carisma deosebită. După întâlnirea cu compozitorul Temistocle Popa, care i-a încredințat majoritatea creațiilor sale, a urmat succes după succes, în țară și în străinătate, cântecele lui devenind șlagăre.
În 1966, Dan Spătaru a debutat la Festivalul de la Mamaia (cu melodia Olimpiada tinereții, de George Grigoriu), fiind prezent an de an, cu numeroase șlagăre lansate acolo, în 1986 cucerind Trofeul cu piesa De vrei să știi ce înseamnă să fii român de Cornel Fugaru. În anul 1971, Dan Spătaru a jucat cu succes în filmul artistic muzical Cântecele mării (coproducție românosovietică), având-o ca parteneră pe fermecătoarea artistă Natalia Fateeva (soția unui celebru cosmonaut rus, erou al URSS). Între 1972-1979, Dan Spătaru a fost prim-solist al Teatrului Fantasio din Constanța, unde a cunoscut-o pe frumoasa Sidonia, dansatoare în cadrul trupei de balet, de care s-a îndrăgostit și cu care s-a căsătorit în 1974 și de care nu s-a mai despărțit până la sfârșitul vieții.
De-a lungul timpului, Dan Spătaru a cântat în numeroase spectacole la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, în concerte și festivaluri naționale și internaționale, printre care Cerbul de Aur – Brașov 1968, Șopot, Soci, Varadero (Cuba) ș.a., în emisiuni de radio și televiziune (varietăți, de Revelion etc.), repurtând succese răsunătoare. Într-un recital din 1967 a fost aplaudat preț de circa 20 de minute, ispravă cu care a și intrat în Cartea Recordurilor.
Pe parcursul carierei sale magistrale, a colaborat cu cei mai valoroși compozitori români, cărora le-a interpretat cu măiestrie șlagărele. Discografia lui Dan Spătaru este impresionantă, cuprinzând nenumărate șlagăre românești nemuritoare precum: Țărăncuță, țărăncuță; Trecea Fanfara Militară; Măicuța mea; În rândul 4; Nu m-am gândit la despărțire; Să cântăm chitara mea; Mereu cânta; Eu, tu și o umbrelă; Nici o lacrimă; Te-așteaptă un om; Nu-ți fie teamă de-un sărut; Nu-ți șade bine când plângi; Mi-a spus inima aseară un secret; Ai trecut iar pe strada mea; Lună, dă-mi o scară de mătase; Ce e cu tine?; Sărută marea pentru mine; Vin’ la noi la Medgidia;
Prietene; Zile d-alea de-ale noastre; Magistrala albastră (duet cu Mirabela Dauer); Ale tale (duet cu Margareta Pâslaru) și multe altele. În afara acestora, pe lângă melodiile de debut, a interpretat cu măiestrie și șlagăre internaționale precum Vorbește lumea că-s ștrengar (din repertoriul lui Nicola di Bari); Eu o caut pe aceea (din repertoriul Raffaelei Cara) și mai ales Drumurile noastre (șlagăr sârbesc compus de Nikica Kalodera și cântat de Miodrag – Miki Jevsemovici), căruia Dan Spătaru i-a scris versurile, dându-i o strălucire aparte, pentru care a intrat în preferințele tuturor românilor.
Dan Spătaru a fost apreciat și de marele Julio Iglesias, participant la Festivalul Cerbul de Aur, Brașov, 1969 cu melodia Ale tale, compusă de Aurel Manolache, iar într-un interviu dat în 2014, spunea despre îndrăgitul solist român că, prin șarmul și piesele sale de dragoste, rămâne mereu în sufletul lui. Înviațapersonală,eraunomamabil,serios,punctual, elegant, atent la imaginea sa, iubindu-și și respectându- și publicul, iar acasă, potrivit soției, un familist convins și tătic excepțional.
A avut o fiică, Dana, care nu a urmat cariera artistică ci una juridică, iar la rândul ei, are o fată, Maria, născută la câteva luni după moartea bunicului ei care, deși foarte talentată nu dorește să intre în showbiz, preferând Medicina. Dan Spătaru fusese foarte fericit la aflarea veștii că va fi bunic, dar din păcate, nu am mai avut prilejul să o vadă.
La data de 8 septembrie 2004, în urma unui infarct miocardic, Dan Spătaru a decedat, fiind înmormântat la cimitirul Bellu din Capitală în prezența a peste 10.000 de fani, veniți să-i aducă un ultim omagiu.
În memoria sa, din 2006 se desfășoară la Medgidia, Festivalul de Muzică Ușoară ce-i poartă numele, în 2012 a apărut cartea Regele aplauzelor, volum de amintiri și evocări, iar la 21 octombrie 2018 a fost organizat la Sala Palatului un grandios spectacol omagial In memoriam Dan Spătaru în care, cei mai în vogă cântăreți români i-au cântat melodiile și i-au cinstit memoria.
Horațiu Măndășescu
Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro