ACASĂ / ARTICOLE / ESEU / De vânzare un „Stradivarius”

De vânzare un „Stradivarius”

De vânzare un „Stradivarius”

Personaje: Basarabeanu’ (B) – un fost luptător în Afganistan, plimbat prin mai toate structurile informative ale vărului de la răsărit; „defectat”. Acum nevoit a-şi câştiga existenţa din vânzarea de obiecte cumpărate la preţ de nimic ori sustrase din zona de dincolo de Prut.

Manglă (M) – un băiat de cartier, care în principiu nu se ocupă cu furăciuni şi încearcă să supravieţuiască vânzand spune el obiecte de artă; de fapt preia cam la mâna a treia ce adevăraţii colecţionari le consideră un fel de rebuturi

Ciordă (C) – un şmecheraş de cartier care colindă prin felurite gospodării ale oamenilor şi-i despoaie de eventuale bunuri care ar avea o cât de cât tangenţă cu vechiturile.

Doamna (D) – o femeie dincolo de a doua tinereţe, singură, având doar două pasiuni: câinii şi vioara la care cântă din copilărie.

Narator (N) – care încearcă să definească/echilibreze/lămurească întreaga „încrâncenare” de pe piaţa obiectelor zise de anticariat.

N: Colind destul de insistent târgurile bucureştene cu vechituri. Pentru mine, ca un eventual achizitor, nu şi colecţionar, de anumite lucruri, majoritatea exponatelor, unele discutabile ca prezenţă, prin expunerea lor în condiţii precare, nu îmi trezesc nici un interes.
Desigur, sunt destule piese, exponate, care ar face faţă oricăror expoziţii de profil. Din păcate, atât prin prezentare cât şi ca preţ, după umila mea părere, cel din urmă exagerat de mare, îndepărtează eventualii achizitori.
Dar…cu pompă mare, apare într-un asemenea târg de vechituri un individ, bine crescut, corpolent, cu un singular obiect sub braţ. Îl clamează, spre a strânge în jurul său auditoriul.

B: Iată (spune el), ofer un „Stradivarius”. (şi face o voltă largă cu mâna dreaptă că în stânga ţinea ceva ca un fel de cutie).
M: – Ce să oferă mă? Nespălatu’ ăla „bagă” pe piaţă un „Stradivarius”?
– Ştie el ce e ăla?
C: – Mă frate, „muşchiul” lui zice că ăla e ce e! Şi dacă e, trebe’ să vedem ce e!
M: – Adică ce e?
C: – Un Stradivarius! Bă n-ai auzit sau eşti mangă!
M: – Mă, mânca-ţi-a’ş parnosul tău, tu ştii ce e ăla un Stradivarius?
C: – Cinstit să fiu, nu! Ştiu că era undeva, pe o „sticlă” un căţel, sau cam aşa ceva, pe care îl chema Stradivarius şi care se juca nevoie mare, iar copiii miei se râdeau la greu; că dacă tot aşteptau haleala de la mine care nu mai venea măcar se amuza.
M: – Bă, tu eşti prost?
C: – Stradivarius e un obect, e o asta, e ceva care nu poate fi atins, decât de cei aleşi, care are vocaţie, care ştie ce este ăla. Eu aşa am auzit. Mi-a spus mie unu’ tare, că daca ai un Stradivarius eşti mare.

N: În toiul disputelor pe obiect, fiecare ştia pe a lui. Cei interesati ar fi dorit să vadă acel faimos obiect, cel ce cam ştia despre ce este vorba îi ţinea pe jar pe cei dintâi.
M: – Ia zi frate, ce e ăla un Stradivarius, că sună frumos, aşa ca denumire. Bă dacă şi îl iau, le dau cu tifla la bagabonţii mei din cartier; nu atât, îi fac chiar să se fecaleze pe ei de ciudă.
C: – Bă dăşteptule, eu acilea stau prin târguri de ani de zile şi o pesă d’asta n-am văzut. Pă dracu’ să mă ia, dar de ani de zile mă învârt printre vechituri, tobe, ţambale, tablouri (ce mişto e ăia cu sânii goi de ţigancă), maşini de călcat d’alea cu cocoş, rozăntaluri şi multe altele.
M: – Merg pe la băbătâi şi moşărlăi, îi păcălesc pe la ceva tablouri, ori alte pese, dar nu, Stradivarius, e exclus. E o pesă al dracului de valoroasă, să arde io dă viu în piaţa Matache dacă am văzut aşa ceva. Dacă mă gândesc bine, mai degrabă să moară mama şi să dea canceru’ în nevastă-mea, că la copii ţin ca la ochii miei din cap.
C: – Bă care Matache, că a bulit-o primaru’ ăla mare. A făcut-o praf şi pulbere, că cică o s-o răconstruiască pe şoseaua aia suspăndată a lui, acolo şî peste vreo 5o de ani. Cum se zice de la cimitiru’ Bellu o să conducă lucrările.
M: – Bă lasă pălăvrăgeala că Basarabeanu’ intră în vorbă cu alţii.
C: – Lasă bă asta, să-i facem o fentă, uite io tac. Dar tu, vezi ce zice fraieru’, care e preţu’!
Bă neamule, să înţeleg că tu ai un Stradivarius. Buuun! Ia să văd „marfa”!
B: – Stai oleacă, că eu vin dă dincolo de Prut şi mai întâi aş vrea să ştiu dacă ştii ce e ăla, dar mai ales dacă ai auzit di Criemona.
M: – Las’o dracului de Cremona, că aia e nevastă-mea, zi de obect, că ăla e tare.
B: – Uite care este treaba, e un obiect valoros şi nu pot concepe să-l discut cu voi ca nepricepuţi ca să-l dau pe nimica. Asta e artă şi nu se dă la kilogram, ai priceput neamule sau nu!?
C: – Bine împărate, te cred, eşti tare, ai vână, ai ochi, ai sânge în instalaţie, aşa că dă pe goarnă despre achiziţie! Nu ne lăsa cu nedumerirea în gâlci.
B: – Măi şăf de gară rebutat, cred că nu ai înţeles ce e aia o capodoperă, o raritate. Panimaiet!? Şi se uită superior la cei doi interlocutori.
M, C: – !!? – (Se ivi mirare mare).
M: – Bine, Bine, aicilea m’ai dat gata. Nu putem bunghi în nici un fel limba ta, aia păsărească. Că voi dă dincolo de Prut când vă convine vorbiţi româna, când vreţi să vă ascundeţi în vorbire, o trageţi pe rusă. Asta e şmecheria voastră.
C: – Zi, frate, că aşa voroviţi voi, care-i treaba cu Stradivarius, de unde l-ai prăduit, dacă e pericolos, dacă e singur pe el ori mai e şi alţii care vrea şi ei ceva. Aşa ca recomandare, să nu ne bagi în bucluc, că noi acilea avem d-astea ieftine, în care nu intră gaborii, că nu e interes.

N: Şmecherul din târgul de vechituri încearcă să-l păcălească pe moldovean, abătându-i atenţia considerându-l, din privire, ca fiind un escroc mărunt.
M: – Ia zi împărate, ce vrea să însemne obectul pe care tocmai l-ai prezentat verbal? E o dumă, un şperaclu, ceva oarecare păcăleală, hai că ne-ai lovit în freză.
B: – Neamule de care oi fi tu, eu zic pe limba me că piesa e originală, tocmai bună spre vânzare că-mi crapă burta de foame!
Hai zi evaluatorule! Cât oferi pe ea? Că la „muzicuţe” nu vă întrece nimeni.
M: – Ce să ofer gloabă de negustor? Eu vreau să văd marfa, de unde scoţi un Stradivarius, că eu nici la circ şi nici la teatru nu am văzut aşa ceva.
C: – Bengosule, dă pe tobogan problema, să vadă şi ochiu mieu minunăţia că prea ne ţii pe jar de atâta timp; ba cu treaba asta a ta am perdut şi ceva clienţi.
N: Omul scoate din cutia aferentă o vioară, pare’se veche, cu arcuşul ce o însoţea şi începe să cânte, aşa cum se pricepea el, ceva din Şostakovici.

M: – (se bate cu palma pe frunte) Mă tontule, ne ţii de atâta vreme în tensiune extremă pentru o prăpădită de vioară? D-astea am văzut căcălău.
– Bă cap pătrat trimis spre noi ca să ne buimăceşti, vioară d’asta avea
bunicu’ chioru’, taică’miu care cânta pe la ospeţe şi nunţi.Tu vii cu doaga aia să ne ameţeşti că e un Stradivarius? Unde scrie bă pă ea, şi dacă scrie ce?!
Bă suflet neprihănit înmuiat în smoala iadului, crezi că ne păcăleşti cu doaga aia? Fugi d-acilea, am mai văzut d’ăştia ca tine care vinde pingele, sateliţi ori alte bazaconii.
Hai sictir, plimbă ursu’ că cu Cremona nu mă voi împăca niciodată. Că mi-a tras vreo 8 puradei d-abea am ce le da d-ale gurii. Hai valea!

N: Omul a plecat ştiind evident valoarea piesei şi s-a dus spre vest, adică spre vestul Europei. Că o fi fost sau nu, acea marcă de vioară celebră, n-am de unde şti.
A primit o sumă consistentă de bani chiar dacă probabil nu era un autentic Stradivarius apoi a revenit în arealul celor care vând vechituri la kilogram. Replica!

M: – Iar ai venit farsorule p’aci? Credeam că te-a înghiţit şarcul, adică răchinu’.
B: – Da, dar acum ca să cumpăr, nu să vând.
– Ce este cu pânza aia? E de vânzare? Parcă aş da să o cumpăr.
M: – Da! O dau cu 500 €, aşa ca pentru tine că te cunosc.
B: – Îţi ofer 5000 de € dacă o autentifici şi mi-o dai în formă fiscalizată.
M: – Eşti nebun, ţi-o dau cu două sute, la „mâna a doua”; băi „Stradivarius” tu vrei să ne strici „piaţa”? Chiar ţi-ai pus în capul tău cât nuca unde creierul se mişcă în voie, ca să ne distrugi.
B: – Nu asta e treaba. Câţi sunteţi pe aici cu „vechituri”?
C: – Păi să fie vreo douăzeci, aşa la prima strigare, că mai sunt şi pă d’ălături.
B: – Auzi mă, vă cumpăr tot ce aveţi pe acilea, absolut tot.
M: – Nebunule, dementule, păi noi să nu mai fim pe „piaţă”? Vrei să ne iei viaţa noastră? Traiul nostru de sfârşit de săptămână din care putem să ne refugiem din sânii familiei.
C: – Noi nu vrem să vindem. Vrem să fim aici, iar tu vrei să ne dai afară.
B: – Bă! Vă ofer dublu preţu’.
M: – Nu! Viaţa noastră e aici. Chiar dacă nu vindem nimic, suntem bucuroşi că vedem publicul, care negociază, chiar dacă nu cumpără nimic. Aşa îl chinuim şi poate chiar pe unii chiar îi păcălim.
C: – Bă, „Stradivarius” hai valea, că ne strici piaţa!
B: – Care piaţă?
M: – Piaţa e viaţa noastră zilnică, prin care negociem, îi studiem pe cumpărători deşi nu vindem aproape niciodată nimic! Da nu asta e problema. Suntem vizibili şi nici nu ştii ce tari ne simţim.
M, C: – Hai pa Stradivarius! „Mână calu’ Basarabene, colo la mândruţa’n vale” Ai înţeles folcloru’? Dacă nu, îţi dăm un disc gratis pentru acasă.
M: – I’auzi îmbogăţitu’. Să ne strice nouă piaţa?
C: – Care piaţă bă nebunule? Tu nu vezi că nu vindem nimic din vechiturile astea?
– Bă ce-o să dau copiilor şi nevestei? Ce zicea bunicu’!
Carno parno socardeam, dar jar naveam!
M: – Ce e asta bă? Că romanes nu e.
C: – Adicătelea – Car nou (căruţă nouă), par nou (parul din gard), soc (vreascuri din soc) ardeam, dar jar, n’aveam.
M: – Neamule, cu păsăreasca ta, o să ajung falit, ţi-o garantez. N-ai una dă inimă albastră ca să trăiască şi sufletu’ mieu în extaz!

N: Iată că vine o doamnă frumoasă (între două vârste) şi care întreabă.

D: – Băi băieţi, unde aş putea găsi un Stradivarius, dar care să fie autentic?
C: – Doamnă da ştii matale ce-i ăla un Stradivarius?
D: – Desigur! Alaltăseară am văzut un filmuleţ cu un câine formidabil care făcea toate nebuniile posibile, un cocker sau fox terrier, n’are importanţă; aş da oricât.
M: – Doamnă, tocmai acum a plecat un distins domn (îşi dau coate între ei) care oferea un Stradivarius dar era închis într-o cutie, că d’abea respira.
D: – Nenorocitul! Cum poate să chinuiască nişte fiinţe fără apărare şi desigur nevinovate.
– Dar ce fel de cutie era aceea?
B: – De vioară!
D: – Dacă aveţi căţelul vă umplu de bani, dacă aveţi vioara veţi sta acasă toată viaţa fără grija zilei de mâine.
– Hai care e oferta voastră!
M, C: – Hai mă să plecăm acasă, a’nebunit lumea de tot. Să strângem „marfa” că suntem demodaţi, lumea cumpără câini sau viori, în rest la orizont ne aşteaptă falimentu’.

Florian Laurenţiu Stoica

Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

Creștinul astăzi…

Lumea în care trăim este una plină de frământări, aflată sub povara bombardamentului informaţional şi …

Umilirea românilor

Pe făgașul umilirii avem cel puțin două paliere ca un fel de interacțiuni între umilitor …







Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: