Din jurnalul unui brav navigator-Nava „ Baia Mare” în voiaj prin Marea Mediterană, cu ofițeri stagiari la bord (II)

La crepusculul de dimineață, în cartul ofițerului secund, au văzut lanțurile munților Sierra Cabrera. S-a continuat drumul maritim spre Vest, pe latitudinea de 38 de grade. În carturile următoare eram deja pe Coasta del Sol, la adăpostul munților Sierra Nevada. Se naviga la 5 mile marine de coasta Andaluziei. Marea Mediterană era de un calm plat. Un card de delfini, cam vreo 12-15, înotau pe lângă navă. Ofițerii stagiari au urcat pe puntea etalon, de unde se vedea țărmul Africii. M-au întrebat de ce Andaluzia este considerată o provincie a Spaniei, atât de frumoasă.

Le-am vorbit atunci despre Spania, la care ibericii, cartaginezii, romanii, celții, vandalii, vizigoții, bizantinii, arabii și atâția alții și-au adus contribuția. Le-am vorbit pe scurt despre provinciile Spaniei, despre fluviul Guadalquivir, despre orașele Ronda Malaga, Granada, Jaen, Cordoba și Sevilla, despre culturile de lămâi, portocale, măsline. Acestea erau bijuterii, printre multe alte bijuterii ale Spaniei. Navigam pe lângă Malaga. I-am chemat în comanda de navigație și lângă ecranul radar, am urmărit împreună intrarea în port și renumitele stațiuni turistice, care se puteau vedea cu ochiul liber: Fuengirola, Torremolinos, Marbela și Gibraltarul.

Se putea zări și coasta Africii, cu porturile Ceuta și Tanger. Între „Stâncile lui Hercule” trebuiau respectate zonele de separație a traficului în strâmtoare. Am ieșit în Atlantic, cu spațiile sale nemărginite. Într-un colț al oceanului, nava noastră a dublat Capul Trafalgar, apoi portul Cadiz. Apoi a fost ambarcat pilotul la Chipiona. S-a continuat drumul, în amonte, pe Guadalquivir, spre Sanlucar de Barrameda. Am trecut prin ecluzele portului Sevilla și am acostat în apropierea „turnului” unde, cu secole în urmă. Se descărca aurul adus din America.

Pe cheu a sosit agentul navei, care a urmărit acostarea și legarea navei la cheu. S-a început imediat descărcarea, cu trei echipe, din toate magaziile. Lucrau zi și noapte. Conform programului portului, nu se lucra duminica. În orele libere membrii echipajului au reușit să viziteze biserica Santa Maria, a treia ca mărime din întrega lume catolică și au găsit mormântul lui Cristofor Columb. În semn de respect coșciugul era ținut pe umerii sculpturilor din lemn ale regilor Leonului, Castiliei, Aragonului și Navarrei.

Cei mai tineri membri ai echipajului au descoperit renumita Piață a Spaniei, Casa de Contratacion de Indias (după anul 1503, Sevilla a devenit centrul spaniol al comerțului colonial cu cele două Americi), Palatul Alcazar din sec.XII, Turnul de Aur, parcul Maria Luiza, fabrica de țigări, unde a lucrat celebra Carmen de la Ronda. Teatrul orașului Sevilla, poartă numele lui Lope de Vega, cel mai celebru dramaturg al Spaniei, care a scris peste 1.500 de piese de teatru. A fost și el, unul din breasla noastră, a ofițerilor de marină, care a mai avut și compozitori, pictori, scriitori, juriști. Înainte de culcare, ofițerii stagiari discutau despre orașul Sevilla, dar și despre marină, meserie care i-a purtat deja prin locuri necunoscute, cu câteva luni în urmă.

În Sevilla, marfa adusă din România, a fost predată fără lipsuri, conform conosamentelor. În ultima zi a sosit o radiogramă din partea armatorului, în care anunța că nava fusese închiriată pentru un transport de 4.250 tone de făină în saci de la Huelva, port al Spaniei, pentru portul algerian Annaba. S-a plecat spre Huelva, pe timp de zi și după miezul nopții s-a ancorat, în rada lui. Cam pe la ora 07:00 ora locală, pilotul a sosit la bord și ne-a acostat într-o dană, aproape de oraș. La sosirea dockerilor, încărcarea sacilor de făină din camioanele aflate pe cheu, a început cu macaralele portului, în toate magaziile navei. Ceva mai târziu a sosit la bord agentul navei cu scrisorile și indemnizația de străinătate pentru membrii echipajului.

La invitația comandantului a băut o cafea. S-a discutat despre încărcarea făinei, dar și despre istoria marinei spaniole, legăturile cu America, Columb, Magelan și tradițiile portului Huelva. Și nu erau puține. În apropiere, în anticul municipiu Italica, s-au născut împărații romani Traian și Hadrian.

Se spune că Hadrian a fost cel care a legiferat legea maritimă a insulei Rhodos „Lex Rhodia de Iactu”. Mai multe, are să vă spună shipchandlerul portului. E mai tare decât mine. A fost și el pe mare, ne-a spus agentul. Prin meseria pe care o face, el intră în contact cu multe nave și cu multă lume. După masa de prânz, ofițerul maritim II, a împărțit banii. El răspundea de plata indemnizațiilor echipajului. Comandantul, ofițerul secund și șeful mecanic, au organizat echipajul pe carturi. Cei liberi au ieșit în oraș. În magazii, abia se încărcase primul rând de saci.

Spre seară, electricienii și timonierii au instalat proiectoarele bordului, pentru lucrul în magazii, pe timpul nopții. A doua zi dimineață, shipchandlerul portului, a sosit la bord. În activitățile portuare, fiecare cu sarcinile lui, dar toți vorbesc aceeași limbă marinărească. La bord se încărca. A fost invitat în careul ofițeri. A prezentat listele de alimente ce puteau fi comandate și prețurile lor. În timp ce ofițerul maritim III responsabil cu aprovizionarea navei și ofițerii stagiari, stabileau necesarul pentru următorul voiaj și comparau prețurile, comandantul și ofițerii stagiari, l-au înconjurat, pe shipchandler, plini de întrebări. Cei mai tineri l-au întrebat despre oraș, alții despre Cristofor Columb și despre portul Palos, de unde s-a plecat spre Vest. Între timp musafirul lor, atât de așteptat, a fost servit cu o cafea, marinărească, mai tare.

Acesta servea cafeaua, iar ofițerii stagiari, care l-au înconjurat, i-au cerut informații navele Santa Maria, Nina și Pinta, despre care auziseră și ei în cărțile publicate în țară. Shipchandlerul a zâmbit, încântat probabil de întrebările și curiozitatea comandantului și a celor tineri, care participau la această întâlnire mai puțin obișnuită pentru el. Venise cu un interes, legat de afacerea lor, de aprovizionare și pe timpul discuțiilor s-a văzut antrenat în discuții despre nave, marină și vechii navigatori spanioli, pe care le bănuia, de mult uitate. Bine că sunt cunoscute, la celălalt capăt al Europei. Dacă asta vă place, a spus el, vă pregătesc o surpriză. Vă duc să vedeți portul Palos.

Ofițerul maritim III și stagiarii, au prezentat comandantului propunerile lor referitoare la alimentele, în special fructele și legumele de sezon, care se puteau cumpăra, dar acesta a mai adăugat listei, alte câteva lăzi cu portocale și lămâi, care meritau a fi cumpărate din Huelva, pentru că prețurile erau destul de mici și în Spania, era timpul lor. Shipchandlerul a comunicat comanda navei patronului companiei de aprovizionare, dar a reluat discuția.

Cine vrea să vină cu mine și să vadă portul Palos, să vină acum la scara navei. Plecăm în următoarele zece minute. La început shipchandlerul nu a indicat un număr, dar mai apoi, a spus că pot să vină toți care vor să vadă portul Palos. Este nevoie să-i cer agentului navei vreun microbuz a întrebat comandantul? Nu, mergem pe jos. Însoțit de comandant, shipchandlerul a coborât de pe navă. La scara navei era așteptat de tinerii echipajului.

La bord rămăseseră numai cei care erau de serviciu, la scară, la magazii și în mașină. Se nimeriseră să fie din cei mai în vârstă. Shipchandlerul a continuat drumul, mergând pe niște străzi înguste, întortocheate și după câteva minute, au ajuns într-un mic golf, cu maluri neamenajate, dar pe apele căruia pluteau niște nave de lemn, copii exacte ale navelor ce plecaseră în primul lor voiaj spre America.

Pe moment, toți au fost dezamăgiți. Cu astfel de nave a fost descoperită America? Timp de câteva minute, au cercetat portul Palos de pe râul Tinto și navele. Da, cu astfel de nave se traversau oceanele, a spus shipchandlerul. Printre marinari, se zicea, că pe atunci, navele erau de lemn și oamenii de fier. Și marinarii Mediteranei, aveau tradiții de peste o mie de ani. Mai renumiți erau ligurii, cei din regiunea Genovei, despre care Diodor din Sicilia, renumit scriitor al antichității scria în lucrarea sa (Biblioteca Istorică, cartea a V-a, p.368 )

„Spre a putea face negoț, ei (ligurii), plutesc pe mările Sardiniei și Libyei (N. Africa), luptând împotriva tuturor primejdiilor, fără ca nimeni și nimic să le poată fi de vreun ajutor. Căci navele lor sunt mai șubrede decât o luntre și nu au nimic din echipamentul de care se folosesc corăbiile obișnuite, dar înfruntând vitejește cele mai înfricoșetoare furtuni, reușesc să străbată marea”. De sus, de pe mal, o clădire veche, ce părea a fi o mânăstire franciscană, străjuia portul. Este mânăstirea La Rabida, a spus shipchandlerul cu mândrie. Există o întreagă poveste despre Cristofor Columb și călugării mânăstirii. Credeți că putem să o vizităm, au întrebat băieții?

Să încercăm, le-a răspuns shipchandlerul. După câteva minute, au ajuns la poarta mânăstirii și el, a sunat de câteva ori. Să știți că așa a procedat și Columb, când a ajuns la poarta acestei mânăstiri și a cerut să fie primit. Starețul Juan Perez i-a deschis și l-a adăpostit, pentru câteva zile. Seara, starețul și călugării săi, i-au dat prilejul lui Columb, să le povestească câte ceva despre călătoriile și visurile sale. Și ei l-au crezut. Apoi, starețul a scris niște scrisori către mai marele lor. Era chiar duhovnicul reginei Isabela de Castilia. După mai multe încercări, ajunge să-i prezinte reginei planul său. A fost ascultat și ajutat. Erau timpuri complicate.

Regina avea proiecte mari și nu avea timp. În timpul ei spaniolii au recucerit peninsula Iberică de la mauri, (Reconquista) și au înființat regatul Spaniei. Totuși Columb a întâlnit-o și a convins-o, să accepte cererile lui „să fie numit Don (posesor al unui titlu nobiliar) și să fie Mare Amiral al Mărilor și Oceanelor și Vicerege și guvernator pe viață al insulelor și al continentului pe care le voi descoperi și ca fiul meu cel mare să-mi moștenească demnitățile și tot așa, din generație, în generație în vecii vecilor”. Columb a plecat pe ocean, la data de 3 august 1492, cu o mică flotă, asemănătoare, cu ceea ce ați văzut în port, însoțit de corăbiile comandate de frații Pinzon și la data de 12 octombrie 1492 a ajuns în insula San Salvador, de pe cealalaltă parte a oceanului Atlantic.

Întoarcerea a fost un triumf. Regina Isabela l-a susținut permanent. A făcut patru voiaje spre America. Mormântul lui se află la Sevilla în biserica Santa Maria, a treia ca dimensiuni din lumea catolică. Și nouă, marinarilor, de pe o navă românească, ajunsă în Huelva, ne-a deschis tot starețul. L-a ascultat pe shipchandler, cetățean al orașului, care ne-a prezentat, ca pe niște navigatori bucuroși să calce pe urmele lui Columb. Starețul ne-a însoțit prin mânăstire, prin biserică, prin sălile ei și ne-a dat amănunte în legătură cu tablourile existente și mesajele lor. I-am mulțumit. La plecarea din mânăstire, am trecut pe lângă un registru mare, cu foi albe, deschis.

Pe pagina din stânga erau înscrise părerile a două personalități care vizitaseră mânăstirea în ultimul timp. Erau Papa Ioan Paul al II – lea și Jacques Chirac, președintele Franței. Starețul mânăstirii ne-a condus până la poartă. Am plecat cu toți membrii echipajului, emoționați de cele văzute și auzite. În ziua următoare, shipchandlerul ne-a adus provizia și am semnat facturile.

I-am mulțumit pentru surpriza făcută, toți cei care l-am însoțit în portul Palos și la mânăstire. În următoarele două zile s-a terminat încărcarea. Am pornit direct spre strâmtoarea Gibraltar, unde ne-am încadrat în dispozitivul de separare a traficului. Navigam la 8 mile marine de Nord Vestul Africii, pe lângă porturile Tanger și Ceuta. Curentul marin ce venea dinspre Atlantic, ne-a suplimentat viteza cu încă 6-8 noduri până la insula Alboran. Pe coasta Algeriei, la 15-20 de mile de țărm, navigam cu circa 15-16 noduri, pe lângă porturile Oran, Alger, Skikda, Annaba.

Am intrat direct în port și am început descărcarea, din toate magaziile. Nu s-a ieșit în oraș. Algeria se elibera de ocupația franceză. Plimbându-se prin port, băieții noștri au descoperit pe stânci, bancuri de scoici. Cele mai multe midii. Au venit la vapor cu trei saci de scoici. Bucătarul, le-a pregătit cum știa el. Am fost rugat să vin și eu la acest ospăț. N-am știut că pot fi atât de bune. În seara aceea, echipajul le-a terminat pe toate. În 4 zile am terminat descărcarea.

S-a predat întreaga marfă, conform conosamentelor. Compania noastră, Romline Constanța, ne-a cerut să intrăm în portul Genova și să încărcăm 4.000 de tone de utilaje agricole pentru Alexandria, port al Egiptului.. Am navigat o zi și jumătate spre Nord, prin vestul Sardiniei și Corsicii, până la Genova. Portul era aproape plin. Cu greu ni s-a făcut și nouă loc. A început încărcarea folosindu-se macaralele de cheu. Utilajele agricole aveau nevoie de un bun amaraj. Genovezii lucrau bine, dar trebuiau supravegheați. Echipajul liber a umblat prin Genova, mai mult în apropierea portului.

Un mare port al Mediteranei, cu vechi șantiere navale și tradiții comerciale și maritime. Rival al republicilor maritime Amalfi, Pisa, Veneția. Un port zgomotos, prăfuit, cu multe bănci și afaceri maritime. Interesele maritime genoveze s-au dezvoltat în perioada cruciadelor în întreaga Mare Mediterană, Egee și Mare Neagră, în strâmtorile Bosfor și Dardanele. I-au sprijinit pe turci, micșorând puterea militară a bizantinilor.

În Genova, pe colțul unei străzi, într-o casă cu un etaj, am găsit locul unde s-a născut Columb. În oraș s-a construit o universitate cu preocupări economice și maritime. Aș fi vrut să-i vizitez biblioteca și să văd printre altele, celebra lucrare juridică „Consolato del Mare”. Biserica Santa Maria, din apropierea palatului ducal al Genovei, trebuia văzută și ea. În schimb, în apropierea portului, s-a născut Cristofor Columb. După 4 zile am terminat încărcarea. Documentele mărfii s-au semnat seara.Totul era O.K. Am ieșit imediat din port. În patru zile am ajuns la Alexandria, în Egipt, după ce am trecut prin strâmtoarea Messina. Am descărcat în alte patru zile.

Echipajul a primit indemnizația de străinătate. Și-a făcut micile cumpărături. Marfa a fost descărcată fără mențiuni. S-a plecat direct spre portul Izmir, de unde s-au încărcat 4.000 tone măsline și portocale pentru Constanța. Stagiarii s-au bucurat de o practică frumoasă. Au văzut multe, au auzit și mai multe. Au reușit să-și facă practica sub îndrumarea unui colectiv cu experiență, care și-a făcut datoria și a menținut nava, echipajul și mărfurile, în siguranță. În următoarele săptămâni și-au susținut examenele de terminare a Institutului de Marină și au obținut brevetele de ofițer de marină. Îi așteptăm în flotă ca noi ofițeri.

căpitan de cursă lungă Voiculescu Adrian Virgiliu