Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor

Soţul supravieţuitor nu face parte din nicio clasă de moştenitori legali, dar concurează cu orice clasă chemată la moştenire. Prin urmare, el nu este înlăturat de la moştenire de rudele defunctului, indiferent de clasă, dar nici nu le exclude pe acestea din urmă de la succesiune. În locul legăturii de rudenie necesare pentru restul claselor de moștenitori, în situația soțului supraviețuitor, condiția impusă de Codul civil este una negativă, respectiv să nu existe o hotărâre definitivă de divorț.

Nu are importanță durata căsătoriei sau dacă soții nu aveau un domiciliu comun, dacă erau în proces de divorț, dacă au avut sau nu copii, dacă erau despărțiți în fapt etc. Tot ce contează este să nu existe o hotărâre definitivă de divorț. “Soțul supraviețuitor îl moștenește pe soțul decedat dacă, la data deschiderii moștenirii, nu există o hotărâre de divorț definitivă”.

Având în vedere că actualul Cod civil prevede și posibilitatea divorțului pe cale administrativă sau notarială, pe lângă hotărârea de divorț, același regim o are și certificatul de divorț eliberat de notar sau de ofițerul stării civile.

Concubinul nu are drepturi succesorale asupra moștenirii defunctului, indiferent de durata relației pe care a avut-o cu acesta, legiuitorul neacordându-i același statut ca și soțului supraviețuitor. De regulă, în cazul decesului unui soţ, împărţirea bunurilor comune se face pe cale amiabilă între soţul rămas în viaţă şi ceilalţi succesibili ai defunctului, la un birou notarial.

Dacă părțile nu se înţeleg, ele pot investi instanța cu o cerere prin care să solicite stabilirea pe cale judecătorească a cotelor-părți din masa succesorală ce revin fiecăreia dintre acestea.

Soțul supravieţuitor are dreptul la o cotă parte din masa succesorală. Mărimea acestei cote variază în funcţie de clasa sau subclasa de moştenitori cu care vine în concurs la moștenire, astfel:

Cu descendenţii defunctului (copii și urmași lor indiferent de numărul lor), soţul supravieţuitor are dreptul la o pătrime din moştenire (25%),

-Cu ascendenţii privilegiaţi ai defunctului (părinții) care vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi (frații și surorile) ai defunctului, indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor moștenește o treime (33,3%).

-Numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, soțul culege jumătate din moştenire (50%).

-Cu ascendenţii ordinari (clasa a treia de moștenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a patra de moștenitori), indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor are dreptul la trei pătrimi din moştenire. -În lipsa rudelor din cele patru clase, soţul supravieţuitor va moșteni întreaga masă succesorală a soțului decedat

Cota soţului supravieţuitor se stabilește înaintea cotelor moştenitorilor cu care concurează. Soţul supravieţuitor poate veni la moştenire numai în nume propriu (nu poate reprezenta şi nu poate fi reprezentat).

Dreptul la moştenire special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice şi asupra darurilor de nuntă. Legea acordă soțului supravietuitor, pe lângă cota succesorală cuvenită în concurs cu celelalte clase de moştenitori legali, un drept special de moştenire al mobilelor şi obiectelor gospodăriei casnice.

Astfel, va putea folosi în continuare bunurile utilizate anterior decesului soțului, păstrându-și, pe cât posibil, aceleași condiţii de viaţă. Soţul supravieţuitor va moşteni, în afară de partea sa succesorală, si mobilele şi obiectele gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă, dar numai dacă vine la moştenire în concurs cu moştenitorii din clasele II, III sau IV. Când soţul supravieţuitor vine la moştenire fie şi cu un singur descendent al defunctului, aceste bunuri mobile, inclusiv darurile de nuntă, se includ în masa succesorală şi se împart ca şi celelalte bunuri succesorale, conform legii.

De asemenea, dacă soțul decedat a donat bunurile mobile sau le-a lăsat prin testament, aceste liberalități vor fi valabile, iar soțul supraviețuitor nu mai poate avea nicio pretenție asupra lor.

Legiuitorul a avut în vedere prin conferirea acestui drept special de moştenire, nu totalitatea bunurilor gospodăriei casnice ci numai partea soţului decedat din astfel de bunuri comune ale soţilor, precum şi bunurile proprii ale defunctului din această categorie. Bunurile proprii ale soţului supravieţuitor precum şi partea sa din bunurile comune având ca obiect asemenea bunuri îi aparţin cu titlu de proprietate şi nu fac parte din masa succesorală. Este însă posibil ca defunctul să fi dispus prin donaţii sau legate de partea sa din aceste bunuri, ipoteză în care ele nu mai pot fi dobândite în exclusivitate de soţul supravieţuitor.

Actele liberale ale defunctului sunt valabile, soţul supravieţuitor nefiind rezervatar în privinţa acestor bunuri, cu condiţia însă a nu fi încălcată rezerva legală a soţului supravieţuitor. Soţul supravieţuitor va fi lipsit de acest drept special la moştenire numai dacă defunctul a dispus prin liberalităţi de toată partea sa din aceste bunuri. Dacă a dispus numai de o parte din ele, soţul supravieţuitor va culege restul bunurilor din această categorie.

Dreptul special de moştenire nu se pierde dacă soţul supravieţuitor a dat la o parte sau a ascuns unele bunuri ale gospodăriei casnice.

Bunurile mobile sau obiectele care aparțin gospodăriei casnice sunt acelea care serveau la mobilarea locuinţei soţilor şi cele care prin natura lor sunt destinate să servească în cadrul gospodăriei casnice şi care au fost afectate, în concret, folosinţei comune a soţilor.

Nu sunt considerate mobile şi obiecte ale gospodăriei casnice:

-bunurile mobile care reprezintă investiţii sub forma unor obiecte de lux, care depăşesc nivelul profesional sau cultural al soţilor (autoturisme, instrumente muzicale de valoare, bijuterii, colecţii de timbre, tablouri de valoare, piese de mobilă etc.), dacă au fost făcute în scopul investirii unor economii comune;

-bunurile necesare exercitării profesiei, meseriei sau indeletnicirii profesionale a soţului, obiecte care prin valoarea lor deosebită depăşesc înţelesul obişnuit al noţiunii de bunuri casnice. Soluţia rămâne aceeaşi şi în cazul în care soţii au avut aceeaşi profesiune;

-bunurile care nu au fost afectate folosinţei comune în cadrul gospodăriei casnice;

-bunurile aparţinând gospodăriei ţărăneşti (animale, unelte agricole) vizează doar obiectele gospodăriei casnice si nu bunurile gospodăreşti în general, iar includerea acestor bunuri în rândul celor vizate de acest articol ar fi excesivă şi inechitabilă. Alături de mobilele şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice şi darurile de nuntă, fără să stabilească reguli speciale derogatorii pentru acestea din urmă, rezultă că regimul juridic al bunurilor gospodăriei casnice se aplică şi în privinţa darurilor de nuntă.

Prin daruri de nuntă se înţeleg, în principiu, darurile manuale făcute soţilor la celebrarea căsătoriei, indiferent dacă aceste daruri au fost făcute în comun soţilor sau numai unuia dintre ei, inclusiv darul făcut de unul dintre ei celuilalt şi indiferent dacă aceste bunuri au fost sau nu afectate gospodăriei comune.

Până la 1 octombrie 2011 nu exista alt regim matrimonial decât comunitatea de bunuri, devălmășia. După intrarea în vigoare a noului Cod civil, legea mai cunoaște încă două regimuri matrimoniale, regimul separației de bunuri și regimul comunității convenționale.

Aceste regimuri prezintă importanță doar pentru moștenirile deschise după 1 octombrie 2011. Dacă moștenirea s-a deschis după această dată, iar soții au ales regimul separației de bunuri, lucrurile sunt foarte clare. Soțul supraviețuitor, pe lângă bunurile sale, va avea dreptul la o cotă din moștenirea defunctului, cotă stabilită în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs. Succesiunea se dezbate la ultimul domiciliu al defunctului, prin contactarea unui notar.

Av. Tatiana Rădulescu