Eternul feminin

ZÂMBETUL TĂU
Zâmbetul tău este etern,
Nu-i estompat cu fond de ten,
Pe scena vieții nu e tern

Să-ţi iei adio ca din tren.
Zâmbetul tău nu e în van
Ce vrea să fie un paravan.
Pentru un ins ce dă un ban

Să stai cu ochii în tavan.
Zâmbetul tău cred că e pur,
Privindu-l sunt tentat să-l fur,
Încerc fără să fiu dur

Să mă desfăt şi să mă satur.
Zâmbetul tău este etern
El este unic, demiurg,
E altfel decât cel matern
E galaxia în amurg.
Mai 1989
Florian Laurențiu Stoica,
Bucle de lumină, 2014

AȘA EȘTI TU

Așa ești tu, doar o copilă,
O ființă ce mă chinuiești,
Sărutarea ta nu are milă

Deși nu cred că mă iubești.
Ți-aș spune foarte multe,
Iar inima să mi-o deschid,
Dacă ar vrea urechea ta s-asculte

Deși în fața ta-s timid.
Cu tine sunt mai mult femeie,
Nu mă port ca un bărbat,
Căci cu magica mea cheie

Sufletul ți l-aș fi descuiat.
Că ești un înger nepătat
Crede-mă asta nu prea ştiu
Inima nu ți-am căutat

Fă-mă cumva, convins să fiu!
Să știi că nu-i ușor a scrie
Versurile, de mai sus,
Însă tu-mi cerșești mie

Să-ți scriu ce mai am de spus!
Tot ce-i scris, nu-i totul spus,
Mai sunt multe, sunt în stare,

Restul e în inimă ascuns
Să-ți dezvălui, într-o zi mare
Să te ții!…
Martie 1979
Florian Laurențiu Stoica,
Lumini în ultraviolet, 2022

FEMEIE
Simt împlinirea când te văd,
Şi-ţi cânt pe note simfonia,
Din tine zămisliri purced
Când eu îmi depăn melodia.
Ţi-aduc ofrandă odisee
Şi perlele oceanelor albastre…
Mă-nchin în faţa ta femeie
În numele menirii voastre!
Doina Bârcă

FEMEIE, CE EȘTI TU?
Femeie… de fapt ce ești tu?
Să fii oare poem in proză?
Grijă, smerenie, trăiri
Toate venind de la geneză?
Să fii culoare, bibelou;
Ori muză sfântă in creații?
Mireasmă, adiere dulce,
Ori paradis plin de senzații?
Războaiele interioare,
Scrise de penițe de aur,
Împotmolite în cerneluri,
Create de un meșter faur?

Totul s-a scris doar pentru tine,
De la-nceputuri la sfârșit,
Femeie –ntruchipare sfântă,
În tot ce este pe pământ.
Joc de idei și sentimente,
Visuri de foc ori luare-aminte,
Învăluiri de dor, iubiri,
Gânduri rămase-n amintiri…
Din toate astea aș alege,
De-aș fi și eu ce voi să fie,
Icoană pe-un altar de lacrimi
De fericire doar…. Femeie.
Doina Bârcă

TANGOU DE MĂRŢIŞOR
Când simt că dau să crească…
Aromele tristeții,
Iau firul dimineții,
Ce stă să mă trezească
Și-l împletesc ușor
În șnur de mărțișor,
Ca un simbol de dor
Din pragul primăverii,
În așteptarea verii.
Când simt că-mi dau imbold
Romantice pretenții
Și dăruiesc atenții
De prins în piept cu-n bold,
Urmându-mi intuiția,
Vrând să respect tradiția,
Prefer să-mpart iubire,
Ce ne e-n timp menire,
Ca alb nemuritor și roșuncântător,
Ce leagă bicolor
De petecul de viață
Un delicat decor
Numit chiar… mărțișor
Nicu Doftoreanu
„Tangouri la minut… cu ecouri
pentru mai târziu”, 2021

FEMEIE
Femeie minunată
de șoapte alintată,
îți curg într-una astre
prin venele albastre.

Iar luna cea bălaie
îți plouă în odaie,
în fiecare seară,
cu pulbere stelară.

Povești din Carul Mare,
sub bolta lumii, clare,
se scriu azi, pentru tine,
din sferele divine.

Se nasc, din întuneric,
făpturi cu chip angelic,
să-ți cânte frumusețea,
să-ți laude blândețea.

Și-n noapte, Universul,
îți făurește versul,
cu-azur prins în condeie,
te cântă, azi, femeie.

Adriana Apostol