FEREASTRA ALBASTRĂ – Adriana Apostol

Hai, deschide fereastra albastră a poeziei,
Din cartea existentei, iar oda bucuriei,
Va înflori dorința, și cântări se vor scrie.

Așa își începe noul volum Adriana Apostol! Ea este copacul care a înflorit ți s-a maturizat în cântecul versurilor. În piramida mea de valori, este aproape de vârf ca valoare…La fereastra albastră,dintr-un prezent albastru,deapănă trăiri, vise, împliniri și neîmpliniri, într-un decor al purității, simbol al culorii albastre, dar și al infinitului, gândindu-ne la cer.

Spune….

Întrebări fără răspuns,
Brațe scurse de iubire,
Visuri prinse la rever,
Blând surâs către soare…

poezia Renaștere, este concludentă. Într-o simfonie minunată de epitete cromatice, aduceri aminte ori visuri, Adriana Apostol trece de la o stare la alta, cu emoție, ori filozofând pe altarul timpului, cu ochii minții. Iubind își amintește de un poem uitat, melancolică, dornică să ningă cu soare, iar în urma sânilor mângâiați de palme tandre, visează că se hrănește cu iubire.

Nu poți să nu simți emoție, ori gingășie citind, și să nu zâmbești complice când spune: sărutările ce zâmbesc în soare,sunt strânse în cartea cu povești – iar iubirile trezite aduc vești când ferestrele albastre sunt deschise. În nopțile cu împrumut (că aici se poate) în cântecul de chemări, pe sideful trupului de foc, își leagănă trăirea. (ex. Îi aparține).

Dragul și omagiul atribuit vieții nu vin numai din imagini create, ele vin din simțire, dorințe, chiar și din candelabrul Sfântului cuvânt, ori pasărea cu aripi de lumină, această expresie o atribuie copilului, minunea din viața ei, comoara, mândria, crezul în viață.

Celui care dorește să nu îi pună nicio întrebare, spre a nu-l alunga, a-l supăra și clipele nedorite în viață să i le poată șterge. Știe că drumul vieții îl parcurgi lăsând în urmă temerile, întunericul, încercările, ca pe niște crengi care ațâță focul smuls de Prometeu.

Cred în necuprins,
Speră în tăcere,
Dorul neatins,
De uitare piere.

Filozofie simplă, profundă, în cadre și arealuri în care se iubeste, se suferă, se speră, se fac planuri, totul fiind prețuit la marginea de sus a cunoașterii și bucuria vieții este mereu învingătoare.

Doina Bârcă