Florentina Cuteanu

Florentina Cuteanu s-a născut la data de 01.01.1953 (noaptea de Revelion), în frumosul orășel de la poalele Parângului, Novaci, Județul Gorj. De 11 ani locuiește în București, fiind profesor pentru învățământ primar la Școala Gimnazială Ion I. C Brătianu din sectorul 5. A luat contact cu poezia încă din clasa I, sub îndrumarea mamei sale, mare admiratoare a versurilor lui Coșbuc și Eminescu. A scris un caiet cu versuri în liceu dar profesoara ei de limba română a sfătuit-o să mai aștepte, pentru a căpăta experiență. A mai scris două schițe și o piesă de teatru care a fost solicitată de către profesorii din Italia și Polonia, în cadrul proiectului Comenius.

A început să scrie poezie în mod serios, în toamna lui 2019, în martie 2021, publicând primul volum „Printre stele și flori „București. Urmează volumul „Visuri în amurg”, în 2022, urmat de „Floare de munte” în 2023. În martie 2024 îi apare volumul „Suflet zbuciumat”. La sfârșitul lui iulie, în același an, apare volumul nr 4, „Gânduri despletite”, carte premiată la Concursul editurii Cervantes cu Mențiune I. În curs de apariție va fi volumul nr 6, „Răvașe pe zâmbet” care va fi tipărit în vara anului 2025. Poeziile ei apar frecvent în cotidianul Gorjeanul din Tg. Jiu, în ziarul Novăceanul din orașul ei natal, în Universul Olteniei mai rar. A avut colaborări cu revistele Luceafărul din Vale-Petroșani, cu revista Orizonturi școlare din Malovăț-Mehedinți (poezie pentru copii), precum și cu coordonatorii unui număr mare de antologii:

Trandafir Simpetru „Până de Aur”, 2023; „Poeți români contemporani”, 2024; „Antologie Internațională de Literatură”, 2023; Doina Moritz «Îmbrățișări Stelare», 2022; «Stele Literare», 2022; „La vadul timpului, sclipiri de stele”, 2025; Sorin Dumitrache „Poeții mari ai vremurilor mici”, 2023; Sofia Antimir „Poezie și muzică pentru sufletul tău», 2023; „Mirajul iubirii, misterul trădării”, 2023; Dan Lucian Corb „Poezie cu tematică religioasă”; Mariana Moga „Femeia un nou anotimp”, 2024; „Universul copilăriei”, 2024; „Catalogul literar românesc, 2024; Societatea Scriitorilor Români „După 30 de ani”; Crina Ștefănescu „Îngerii de lângă noi».

A participat la numeroase concursuri naționale și internaționale, obținând premii, diplome și medalii. În ianuarie 2025, de exemplu, a obținut Locul III la Campionatul Mondial de Poezie, Chișinău iar în martie, Premiul I la Concursul Olimpiada Speranței în Literatură Română, premiu decernat de către Uniunea Scriitorilor Europeni și UZPR – filiala Craiova.

Mai poți, femeie?

Mai poți, femeie, să înduri
Povara lumii cea amară
Și-n suflet să plantezi răsuri
Când plugul timpului te ară?

Mai poți să-ți făurești castele
Din vagi iluzii de vânzare,
Cununi să-ți împletești din stele,
Când geana soarelui tresare?

Mai poți, femeie, să visezi
La o iubire interzisă,
Prin ochii lumii să cutezi
Cu fruntea sus, să treci ne-nvinsă?

Când sufletul ți-e pur ca zarea
Iar răii vor să-l întineze,
Prin inimă-ți va plânge marea
Cu văl pierdut prin metereze.

Mai poți, femeie, să aștepți
Un bine care nu mai vine?
Prin arborii strâmbi și nedrepți,
Mai ard mesteceni pentru tine?

Iar când ți-adorm pe frunte nucii
Uitați de-al timpului soroc,
Prin suflet îți mai cântă cucii,
Să te desprinzi de nenoroc?
30.05.2024.

Din țărâna Gorjului, brumată
Din țărâna Gorjului, brumată,
Dintre sălcii strecurate-n unde,
Și-a prins visurile-n brâu o fată,
Urmărind cărarea spre niciunde.

Avea-n suflet tânără povară
Cu regrete și iluzii caste,
Visuri cu miraj de primăvară
Și-i dansau prin ochi… lumini albastre.

Pe-un drumeag bătătorit de țară,
Pasu-i se pierdea prin margarete;
Undeva se-ntretăia c-o gară,
Când curgeau luceferii prin plete.

S-a urcat în trenul vieții sumbre
Cu lumini împachetate-n cețuri;
Soarele se-ntrezărea prin umbre,
Ca un vis de vară prin înghețuri.

A-nfruntat priviri întunecate,
Zâmbete cu sensuri otrăvite,
Tot sperând că luna-n geam va bate,
Pe cărări cu maci să mi-o invite.

Timpul s-a prelins printre zăbrele,
Ochii amurgeau după lumină
Dar destinul o urca spre stele,
C-un condei dansând în mâna-i fină.

Din țărâna Gorjului, brumată,
Din tărâm țesut cu viorele,
Și-a stràns versurile-n pumn o fată,
Cu lumini și dor tăcut în ele.
29.01.2025.

Odă țăranului român
Trecut-ai țărane prin timp cu sfială,
Cu inima frântă de griji și nevoi;
Cânta tot pământul sub rupta-ți obială,
Cânta chiar și carul…cu funde la boi.

Plecai totdeauna cu noaptea în cap,
Cu Domnul în gând și ochii spre zare:
– Ajută-mă Doamne, să pot să mai sap
Și drept mulțumire-ți aprind lumânare!

Veneai rupt de muncă, cu boii trudiți,
Cinai la lumina opaițului trist;
Un licăr de vis pe sub ochi osteniți,
Lumină-ți cernea pe chipul supt…de Christ.

Trecut-ai țărane prin timp ca un zeu,
Cu fruntea spre soare, cu pasul măreț;
Îngenuncheat te-a văzut doar Dumnezeu
Și-n mica biserică… vreun cântăreț.

Munceai ca un rob din zori până-n noapte
Dar nu ți-ai vândut străbunul ogor;
Ce mândre-ți erau recoltele coapte,
Cu trudă lucrate, fără-ajutor!

Cămașa-ți era tot udă în spate,
Uscată de soare, spălată de ploi,
Sudoarea-ți ștergeai cu palme crăpate
Și-opincile sparte…musteau de noroi.

Trecut-ai țărane prin timp călător,
Tot singur pe câmpuri ori dus la război ;
Tu, Doamne, de vrei în țară s-avem spor,
Învie țăranul…și carul cu boi!
20.01.2024.

Ei s-au jertfit
Ei s-au jertfit pentru pământul țării,
Intrând cu fruntea sus în nemurire.
Nicicând nu au plătit tribut trădării
Iar moartea lor a îngrozit o fire.

Dreptate cere glia pentru toți!
Să uiți nelegiuirile comise?
Rămas-a sânge neuscat pe roți,
Zdrobitul Horea gemând stins prin vise

Mihai Viteazul hoinărește-n zori,
Căutându-și capul pe Câmpia Turzii;
Luceafărul mi-l ia de subsuori
Și-n urma lui doinesc a jale sturzii.

Pe două iepe fulgeră în noapte,
Fâșii din trupul rupt al lui Ioan Vodă
Iar Dunărea-l adoarme-n blânde șoapte,
Când codrii-ndurerați i-nchină odă.

Prin ceața serii cavalcada sună
Când luptă Tudor cu pandurii săi
Și Oltul rămășițele le-adună
La loc de cinste, demn pentru eroi.

Pe al trădării eșafod turcesc,
Plutește sângele de brâncovean
Iar Decebal în straiul românesc,
Prin moarte-l umilește pe roman.

Îndurerat se plimbă Crăișorul,
Căutându-și moții risipiți în luptă
Și Munții Apuseni le dau onorul
Cu aur presărat pe fața suptă.

Pe bolta cerului se-nfruntă armii
La Grivița, Smârdan și la Vidin,
Se-nchină turcii molfăindu-și psalmii,
Când văd eroii care-n valuri vin

Se-neacă ceru-n sângele vărsat
La Mărășești, Oituz, pe Munții Tatra;
Nicicând românii capul n-au plecat,
Prin jertfă-nnobilându-i țării vatra.
25.01.2024.

Doina Bârcă