Lista publicaţiilor:

Lumini în Ultraviolet, 2023

Al doilea volum cu poezii lansat de domnul Florian Laurențiu Stoica se remarcă poemele dedicate persoanelor speciale din viața autorului (bunica, mama, soția…), volumul rezistă şi prin poemele de dragoste.

“Am înțeles democrația/ Voi să aveți prosperitate/ Noi cei rămași cu inerția/ Vom folosi adverbul poate”. Dăruiește în final asistenței, câteva versuri memorabile: “Când frumusețea se roagă/ Dorul devine sărbătoare”; “Zidurile știu ce sunt/ Când luminambrățișează dorul”.

Lumini pestrițe, 2022

Cartea este departe de a fi o lectură facilă și nu se Lumini pestrițe” al domnului poate parcurge cu viteza cu care se citește un roman sau un volum de poezii, trebuie studiată cu atenție, acordând importanța cuvenită fiecărei pagini.

Florian-Laurenţiu Stoika a adunat aceste eseuri, editoriale care deschid fiecare număr al revistei „Independența Română, Independența prin Cultură”, pentru a alcătui un puzzle prin care să întregească o imagine a modului în care gândește, privește, judecă lumea și trăiește realitatea destul de întunecată a unui început de secol dramatic.

Temele abordate sunt ample și pline de trimiteri către domenii vaste, totuși, stilul cursiv ajută ca parcurgerea paginilor să fie plăcută și antrenantă.

Cele 44 de eseurie ditorial sunt oglinzi ale realității istorice, sociale, politice, îmbrăcate în haina unor fraze meșteșugite și șlefuite, precum lemnul sculpturilor sale, prelucrat până la strălucire. Eseurile sunt o ilustrare a societății românești frământate de contradicții în care democrația nu a fost atât de benefică precum unii au sperat ci dimpotrivă, a generat și întreținut haosul și lipsa de disciplină, necesare pentru ca o societate să se dezvolte și acest lucru este bine punctat în cursul acestei interesante cărți.

Lumini sub umbre, 2016

Volumul „Lumini sub umbre” este expresia lucid-afectivă a unei conştiinţe profund ancorate în vremurile tumultoase pe care le trăim şi al căror cronicar devine autorul convins că aceasta este datoria celor ce ştiu şi pot mânui cuvântul: să lase urmaşilor imaginea a tot şi toate trăite în timpul lor pentru ca viitorimea să-şi cunoască trecutul şi să tragă învăţăminte pentru a-şi dura viitorul.

Amurgul viselor, 2015

–

Lumini abisale, (2024)

Cartea conţine 27 eseuri şi 18 editoriale publicate în revistă şi abordează în linii mari definiţia eseului. Eseul este un studiu cu un punct de vedere personal pe o temă dată, unde se regăseşte o interferenţă a filosofului cu literatura şi că provine din limba franceză de la verbul a încerca. Domnul Stoica îl practică bine şi cu talent literar.

După felul în care şi-a denumit cărţile de proză de până acum, din titlurile cărora nu lipseşte cuvântul Lumina, domnul Stoica pare a fi, structural vorbind, un optimist, (…) care nu şi-a pierdut speranţa în viitor. Iar mai departe că: eseurile (…) mai probează (…) informaţia istorică şi mitologică la care autorul face trimitere, spre a pune în lumină unele similitudini cu actualitatea. Iar că: inovaţia adusă de analist, anume aceea de a-şi încheia unele texte cu versuri proprii, îşi are şi ea, fireşte, un rost.

Cartea are un rotund al ei şi are idei multe. Astfel, cartea este valoroasă, informativă şi formativă! Originalitatea constă în faptul că, la finele eseurilor, inserează şi versuri/poezii care, unde sunt plasate, fac bine. Cartea ar trebui studiată şi în școli.