Într-un colț de natură, Elena Neagu mărturisește că este bolnavă de iubire, îndemnând la iubire. Uneori, cuprinsă de deznădejde, așteaptă să vină o minune care să-i șteargă suspinul, ea fiind inima care vibrează. Autoarea, într-un decor bine definit – natura – folosind mijloace stilistice și figuri de stil, accentuează profunzimea scrierii sale.
Iubind viața, călătoare printre cuvinte cu aripi de lumină, Elena Neagu știe să prețuiască cuvintele, să se întoarcă la inocența copilăriei, să-și amintească cu nostalgie de bunici, să spună adio tristeții, să admire picăturile de ploaie, să se bucure de ciripitul păsărelelor, ori să spună adio tristeții… În poeziile sale găsim multă simțire, emoție și trăire… Dorește prin cuvânt să exprime gândurile sale senine, urările de bine, să aducă preamărire anotimpurilor, și să amintească de veselia prezentă la cules de vie.
Este toamna-n podgorie,
Soarele e arzător,
Cântec, joc și bucurie,
Și uneori un cânt de dor.
(poezia Cules de vie, pag.109)
Independența Română Revistă culturală online – independența prin cultură

Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro