Gina Patrichi – O actriță magnifică

Eugenia Margareta Elena Patrichi (numele complet din actul de identitate) s-a născut la 18 martie 1936 în București. După terminarea școlii, înainte de absolvirea liceului, în 1953, la vârsta de 16 ani, datorită talentului artistic deosebit, Gina Patrichi a fost acceptată cu dispensă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde a obținut note mari, dar a fost exmatriculată înainte de terminarea anului III din motive disciplinare (întârzia la cursuri, lipsea nemotivată, răspundea obraznic, frecventa anturaje cu comportament îndoielnic).

Acest duș rece a trezit-o la realitate și, având nevoie de a-și asigura existența, s-a mutat la Galați, unde, a fost angajată la nou înființatul Teatru Dramatic Fany Tardini din localitate. Aici, la data de 21 octombrie 1956 a debutat în piesa Nota zero la purtare, după care, a jucat pe scena acestui teatru mai bine de șase ani, remarcându-se e în piese precum Celebrul 702, Nora, Umbra, Don Gil, Gâlcevile din Chioggia, Titanic Vals ș.a. După rodarea de la Galați, vine la teatrul Lucia Sturdza Bulandra din Capitală condus de reputatul regizor Liviu Ciulei, unde, la 21 ianuarie 1964 debutează în piesa Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian.

În continuare, Gina Patrichi a evoluat neîntrerupt pe scena teatrului bucureștean până la sfârșitul carierei, ultimul spectacol jucându-l în premiera Teatrul comic la 22 noiembrie 1992. În decursul anilor petrecuți la Bulandra, Gina Patrichi a realizat roluri remarcabile în piese românești și din repertoriul universal precum: D-ale carnavalului, Elisabeta I, Clipe de viață, Puricele în ureche, Azilul de noapte, Hamlet, Dimineața pierdută, Vicarul, Acești nebuni fățarnici, Iulius Cezar, Hedda Gabler ș.a. În anul 1988 a jucat și în piesa Antoniu și Cleopatra de la teatrul Național din Cluj-Napoca, unde a făcut un rol de excepție.

De asemenea, de-a lungul timpului (1965-1988), Gina Patrichi a jucat și în numeroase piese de teatru TV printre care: Stâlpii societății, Livada de vișini, Cadavrul viu, Pescărușul, Cavalerul tristei figuri, Răpirea prea frumoaselor sabine, Surorile Boga, Ifigenia în Tamida, Troienele, Rața sălbatică ș.a. Totodată, a fost distribuită și în peste 150 de piese de teatru radiofonic.

În paralel cu activitatea teatrală menționată, Gina Patrichi a jucat și în numeroase filme românești de succes, dintre care menționăm: Pădurea spânzuraților (1965), Felix și Otilia, Dincolo de nisipuri, Nemuritorii, Nu filmăm să ne-amuzăm, Tată de duminică, Probă de microfon, Pe malul stâng al Dunării albastre, Moromeții, Figuranții, Duminică în familie, Hanul dintre dealuri (1988), Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie (serial TV, 1990) ș.a.

Gina Patrichi s-a remarcat în peisajul artistic românesc prin talentul și măiestria interpretării unor roluri complexe, de la dramă la comedie, prin frumusețe fizică, distincție personală, prin vocea sa inconfundabilă de un timbru grav, aparte, fiind o persoană sensibilă, perfecționistă și totalmente lipsită de duplicitate și fățărnicie. De altfel, în perioada comunistă, a refuzat categoric să recite poezii propagandistice, spre deosebire de mulți colegi deai săi, și s-a eschivat să omagieze Partidul Comunist și pe conducătorul său, ceea ce i-a adus neplăceri și antipatia regimului politic totalitar.

Pentru meritele ei deosebite în activitatea artistică, a primit numeroase premii și distincții precum: Premiul ACIN (1983), Premiul ATM (1988), Titlul de excelență al Galei UNITER (1999) ș.a. Reputata actriță a fost căsătorită din 1959 cu renumitul avocat și parlamentar (1992-1994) Victor Anagnoste (1928-2011), iar din căsătoria lor s-a născut în 1966 o fiică, Oana Miruna, care însă nu a îmbrățișat cariera artistică a mamei sale.

Despre viața și activitatea scenică a Ginei Patrichi s-au scris și două cărți interesante Gina Patrichi, clipe de viață, autor Mircea Patrichi, fratele actriței, apărut în 1996 și, Carte cu Gina Patrichi, scrisă de profesor universitar Mircea Morariu, publicată în 2009.

Din păcate, marea artistă a părăsit această lume la o vârstă când încă mai putea spune multe pe scenă, decedând la 19 martie 1994, răpusă de o boală incurabilă (cancer), cu care s-a luptat mulți ani, dar cu care în final a pierdut bătălia.

În urma Ginei Patrichi rămâne cariera ei impresionantă, filmele și înregistrările pieselor în care a jucat și un model de viață pentru tinerele generații.

În prezent, în memoria ei, o stradă din centrul Capitalei (pe care ea a locuit) îi poartă numele.

Horațiu Măndășescu