Guvern de criză

Actualul Prim-Ministru Ilie Bolojan pe parcursul celor o sută de zile de guvernare – trecute deja – cu multe contre din partea celor coagulați la putere, a reușit să stabilească o serie întreagă de obiective pe fondul unei crize mai degrabă sistemice, măsuri menite a încetini declinul economic preluat de la predecesorii săi.

Multe din obiectivele stabilite la început de mandat, pe parcursul timpului s-au diminuat ca amplitudine prin felurite presiuni, altele au rămas în așteptare. Dacă primul pachet de măsuri s-a pus în practică imediat, respectiv creșterea TVA-ului la 21% (respectiv 19%), a reducerii pensiilor cu 10% și alte măsuri fiscale cu impact minor, al doilea pachet s-a divizat în cinci pachețele pentru ca prin Parlament ori la nivelul CCR-ului unele dintre ele să fie adoptate.

O serie de inițiative, apărute în spațiul public, nu au avut o analiză de conținut dar mai ales de impact social astfel că au rămas doar teme de campanie electorală. S-a ajuns ca de la o reducere, discutată inițial, de 60.000 de bugetari, pe măsura trecerii timpului cifra să fie în jur de 13.000 și încă nu este definitivă. Prin diverse presiuni, girate de cea mai mare parte a primarilor s-a ajuns nu la o reducere efectivă de personal ci o diminuare cu 10% a cheltuielilor cu salariile, pe fondul în care unii din aleșii locali au majorat sau au inventat fel de fel de taxe impozite, susținând că ei sunt performanți. Dar realitatea, cum se spune, din teren este cu totul alta.

La acest sfârșit de an 2025 s-a ajuns la un nivel de îndatorare a României la peste 1.000 de miliarde de lei, adică 57% din PIB. Și pentru că încă mai putem face comparații, la începutul anilor ‘90, dețineam o uriașă rezervă monetară și debitori externi cu valori incomensurabile. Cum s-a ajuns la această situație? Prin contribuția tuturor conducătorilor de la vârf și până la structurile de execuție – este vorba de bugetivori – care ne-au imersat în acest gigantic declin.

În principiu nu a fost o forță externă chitită spre a ne aduce în această fundătură din care cei prezenți nu știu cum să acționeze, ci actorii politici/economici interni care an de an au acționat împreună cu forțele ajunse vremelnic la putere spre a face cheltuieli peste posibilitățile noastre.. Actualul Guvern, cu tensiunile știute și devoalate pe media, uneori cu jigniri, încearcă prin ținte prestabilite, să regularizeze debitele din mai toate palierele socio-economice, mizând așa cum arătam, pe reducerea aparatului administrativ, unul din cel mai numeros (comparativ cu populația țării) din Uniunea Europeană.

Când s-a pus problema reducerii pensiilor speciale corelativ cu creșterea treptată a vârstei de pensionare de la 47 la 65 de ani, aici CCR a blocat inițiativa pe motiv că nu a avut avizul (consultativ) al CSM. Și de aici o altă grosieră scindare a societății românești între cei, de pildă, din justiție dar și din unele societăți de stat ori agenții guvernamentale unde veniturile depășește 10.000 € net pe lună și pauperii (spre 800.000) care abia își duc traiul de zi cu zi. Actualul ministru de finanțe spune că: trebuie să fim pregătiți în orice moment spre o recesiune și trebuie să anticipăm acest lucru.

Anunță (doar atât) în același timp o nouă formă de taxare a multinaționalelor care externalizează profiturile. Vrea (dacă și poate) precum în SUA taxarea să fie pentru acestea cu un trigger de 3% iar ce depășește acest nivel să fie considerat nedeductibil, adică să urmeze cursul oricărei societăți comerciale mai înstărite, de 16%. Revenind la cifre, cele ale instituțiilor abilitate pe acest domeniu, datoria externă a României a crescut în perioada ianuarie-iunie a.c. cu 7,4 miliarde de euro, ajungând la 212,37 miliarde de euro (date BNR). Într-un narativ al actualului Prim-Ministru, motivează măsurile pe care le-a luat dar și cele care urmează, spre a așeza finanțele țării noastre pe alte baze, față de zona împrumuturilor externe/ interne, gestionate de către mai toate guvernele postdecembriste.

Relația Grindeanu – Bolojan, spune primul (fiind într-o campanie internă de alegeri la PSD) că actualul Prim-Ministru încalcă înțelegerile stabilite în coaliție. Al doilea arată în comisii dar și în ședințele de Guvern că nimeni nu are nicio opoziție. Din aceste contre, electoratul se va orienta către alte partide, PSD și PNL fiind cotate la un loc spre 40%. În prezent la nivel european se pune tot mai accentuat problema dezvoltării fiecărui stat spre a deveni cât mai puțin dependent de coloșii mondiali SUA și China. Se poate spune că prin politicile noastre duse pe parcursul intrării în UE, o serie de motoare ale economiei, energia, industria siderurgică, agricultura ș.a. au fost fie abandonate fie subfinanțate. În privința resurselor energetice unele hidrocentrale (cu valori investite din trecut cu peste 60%) au fost abandonate, cele pe cărbune au fost închise aproape în totalitate (nu și Germania ori Polonia care le-a trecut în conservare).

Ba acum sunt golite simultan vreo trei mari acumulări de apă care produceau energie, putând duce la o pană de curent cu repercusiuni la nivel național. Spune un reprezentant din ANRE, că au fost situații în care am vândut energia electrică cu un leu pe KW și am importat ulterior cu 2.500 de lei/KW. Este clar că avem nevoie de oameni pregătiți și folosind un cuvânt care acum a căzut în desuetudine, patrioți.

La nivel european se pune în prezent un accent deosebit pe aducerea industriei siderurgice la nivelul anilor 2000, prin impunerea de taxe progresive asupra produselor similare aduse în principal din China. La noi combinatele producătoare de oțel fie au fost închise fie sunt în conservare, această industrie de vârf fiind indispensabilă unei dezvoltări firești atât pe intern dar și prin exportul aducător de valori considerabile la balanța economică deficitară a României.

În perioada ianuarie-iunie 2025, contul curent al balanței de plăți a înregistrat un deficit de aproape 14 miliarde de euro, față de 11,7 miliarde de euro în anul 2024. Măsurile care vor fi luate în această perioadă dificilă pentru economia românească sunt îndreptate spre a evita un colaps, cu consecințe nebănuite în mai toate domeniile economico-sociale. Spre a merge pe un trend optimist spre acest sfârșit de an 2025, astăzi 26 octombrie a avut loc o uriașă sărbătoare a creștinătății prin sfințirea exteriorului dar și a picturilor-mozaic din interiorul Catedralei Naționale sau cum se spune în popor Catedralei Mântuirii Neamului Românesc.

O grandioasă construcție, unică în arealul Ortodoxiei care a costat ceva spre 300 de milioane de euro, prin contribuția proprie dar mai ales prin donații făcute de diverse instituții ale statului român dar și de enoriași. Cu ceva timp în urmă existau ceva inițiatori de revolte că de fapt ar fi trebuit construite școli, săli de sport, spitale ori grădinițe de copii. Da s-au construit cu sume discutabile ca valoare școli unde nu mai sunt copii în acele areale, la fel săli de sport ori terenuri de fotbal în pantă, la fel ca și alte obiective socioculturale fără ca acolo să se desfășoare vreo activitate.

Da acest eveniment de sfințire a Catedralei Naționale, gândită să reziste ca edificiu vreo 500 de ani, este unul de mare încărcătură sufletească, aplecândune cu pioșenie spre actualul Patriarh Daniel, printre altele fiind și inginer constructor, ca un edificator de lăcașuri de cult la nivel național și nu numai. Aveam nevoie mai mult ca oricând de un simbol cu care să ne mândrim în această perioadă delicată a istoriei noastre.

Florian Laurențiu Stoika