Hariclea Darclée – Privighetoarea din Carpați

Hariclea Darclée, pe numele real Hariclea Haricli, s-a născut la 10 iunie 1860 în Brăila, într-o familie de origine elenă, mama ei fiind nepoata domniței Smaranda Mavrocordat, iar tatăl, proprietarul unei moșii din Teleorman – Turnu Măgurele. Aici, Haricleea și-a petrecut copilăria și a făcut primii ani de școală, după care, la vârsta de 16 ani, a fost dusă la pension la Viena, unde a luat lecții de muzică și s-a evidențiat prin prezența ei fermecătoare și vocea de soprană.

Debutul artistic s-a produs în 1881 cu un recital de canto pe scena teatrului din Brăila. În același an, la 4 februarie 1881, Hariclea se căsătorea cu ofițerul de artilerie Ion Hartulari, un bărbat prezentabil și educat dar plin de vicii (jocuri de cărți, alcool, anturaj dubios, femei de moravuri ușoare), cu care a avut un mariaj nefericit cei doi divorțând în 1887.

În 1885 pleacă împreună cu soțul la Paris, unde, la 7 iulie 1886 se năștea unicul ei fiu, Ion Hartulari-Darclée care i-a moștenit talentul, călcându-i pe urme, devenind un reputat muzician, compozitor, dirijor, decedat în 1969 la București.

La Paris, continuă să cânte și să ia lecții de canto cu profesorii de la conservatorul parizian, fiind remarcată de mari compozitori ai epocii, printre care și Charles Gounod, ce i-a și dat supranumele Darclée, devenind de acum Hariclea Darclée. Totodată, i-a încredințat rolul Margaretei din opera Faust cu care a debutat în 1888 pe scena Operei din Paris.

A urmat o carieră artistică impresionantă în care Hariclea Darclee a cântat cu măiestrie pe scenele celor mai mari teatre de operă din lume din Paris, Berlin, Milano, Roma, Madrid, Barcelona, Lisabona, Monte Carlo, Moscova, Sao Paulo, Buenos Aires etc.

De-a lungul anilor, Hariclea Darclée a interpretat 58 de roluri (majoritatea principale), 12 în premieră absolută în 56 de opere a 31 de compozitori (12 de mare reume iar alții în ascensiune), dintre care, exemplificăm: Carmen (de George Bizet), Don Pasquale și Elixirul dragostei (Gaetano Donizetti), Faust și Romeo și Julieta (Charles Gounod), Cidul (Jules Masnet), Don Giovani (Wolfgand Amadeus Mozart), Boema și Tosca (Giacomo Puccini), Cavalerul rozelor (Richard Strauss), Aida, Traviata, Trubadurul, Rigoletto, Otello și Bal mascat (Giuseppe Verdi), Tanhauser și Maeștrii cântăreți din Nurenberg (Richard Wagner) ș.a.

De fiecare dată a repurtat succese răsunătoare, fiind adesea considerată cea mai mare cântăreață din lume supranumită și Privighetoarea din Carpați. Rolul Floria Tosca din celebra operă a lui Puccini, a cărei premieră a avut loc la 14 ianuarie 1900 la Roma, s-a considerat că este cea mai bună interpretare din istorie.

Era admirată de marile personalități ale vremii din țară și din străinătate, precum Vasile Alecsandri și regele Carlos al Portugaliei, prezentă frecvent la seratele organizate de regina Elisabeta a României, iar regele Carol I i-a oferit ordinul Bene merite clasa I.

După retragerea de pe scenă, spectacolul de adio susținându-l în mai 1918, la Florența, Hariclea s-a mai implicat o perioadă în viața muzicală, contribuind esențial la crearea în 1921 a Operei Române din București. Ultima perioadă a vieții a trăit-o în țară, chinuită de o boală necruțătoare – cancer la ficat care, a răpus-o la 12 ianuarie 1939.

A fost înmormântată la cimitirul Bellu din Capitală, cu sprijinul material al Ambasadei italiene la București. Din păcate, în urma ei nu au mai rămas decât două scurte înregistrări pe discuri de ebonită cu piesele românești Cântecul fluierașul de George Stephănescu și Vai mândruță dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu.

În memoria marii artiste lirice străzile din unele localități din țară (București, Constanța, Cluj-Napoca etc.) îi poartă numele, la fel ca și Liceul de Arte din Brăila, iar despre viața și muzica ei s-au scris două cărți: Darclée de George Sbârcea și Ion HartulariDarclée – publicată în 1972 și Darclee – viață de glorie și de pasiunea a unei mari artiste de Nicolae Carandino apărută în 1995 și, de asemenea, în 1960 a fost făcut un film artistic, Darclée, în regia lui Mihai Iacob, cu Silvia Popovici în rolul titular.

Horațiu Măndășescu