IMPACTUL MAJOR AL „EUROPEI LIBERE”

IMPACTUL MAJOR AL „EUROPEI LIBERE”

După o scurtă perioada de ”dezgheț” politic din primii ani de după instalarea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea PCR (1965), regimul totalitar din țara noastră s-a înăsprit, libertățile și drepturile omului fiind permanent încălcate. Pe măsura trecerii timpului, sistemul politic comunist s-a întărit, astfel încât orice nesupunere sau nealiniere era înăbușită cu brutalitate.
Sub aspect ideologic, propaganda ceaușistă nu admitea existența vreunei dizidențe, pretinzând că toți românii agreează regimul și că nu mai sunt deținuți politici. Prin măsurile drastice impuse, opoziția din interior a devenit ca și inexistentă, societatea, economia, școala, cultura, presa, totul fiind sub control politic.
În atare situație, opoziția românească s-a concentrat în jurul postului de radio ”Europa Liberă”, unica voce adevărată care informa opinia publică asupra realităților din țară.
Creat și finanțat de Congresul SUA, Radio România Liberă s-a impus în perioada ”războiului rece” ca alternativă la propaganda oficială din țările ”lagărului socialist”, dar cea mai mare audiență a avut-o în România, unde dictatura lui Ceaușescu era cea mai dură, iar drepturile și libertățile cetățenești în totalitate nesocotite. Radio România Liberă a avut un impact extraordinar asupra opiniei publice din țara noastră, fiind ascultat de majoritatea românilor din toate zonele, de toate vârstele, indiferent de pregătire sau condiție socială.
Poliția politică – Securitatea statului nu putea rămâne indiferentă interesului publicului pentru post și stării de spirit neconvenabile sistemului căutând prin orice mijloace (inclusiv nelegale și nedemocratice) să împiedice ascultarea lui și să-l decredibilizeze. Pentru Securitate, una din principalele sarcini de serviciu era contracararea și neutralizarea postului, motiv pentru care, așa cum rezultă și din documentele originale publicate de istoricul Marius Oprea în lucrarea ”banalitatea răului” (Editura Polirom, Iași, 2002) au fost elaborate planuri de măsuri, codificate ”Eterul” sau ”Melița”, care includeau diverse operațiuni vizând împiedicarea exprimării sale și informării corecte a românilor precum și intimidarea celor care doreau să ia legătura cu ei.
Un tablou sintetic privind măsurile contra postului de radio ”Europa Liberă” arată altfel:
• Penetrarea informativă a postului, dezbinarea și compromiterea angajaților, dejucarea și neutralizarea acțiunilor – sarcină prioritară pentru U.M 0554 – Direcția de Informații Externe;
• Identificarea persoanelor pretabile a intra în legătură cu Radio România Liberă. Descoperirea și anihilarea oricăror canale de transmitere a informațiilor;
• Urmărirea informativă a tuturor persoanelor care merg în străinătate, indiferent de motiv și scop, verificarea să nu ia – necontrolat legătura cu ”Europa Liberă” ;
• Supravegherea operativă a personalului diplomatic a aviatorilor, marinarilor, sportivilor, corespondenților de presă, studenților străini etc și împiedicarea lor de a duce scrisori la ”Europa Liberă”;
• Supravegherea intelectualilor care au legături cu Occidentul și cu SUA, îndeosebi cu ”Exilul” de la Paris, interceptarea și verificarea corespondenței tuturor celor care au cunoștințe sau rude în străinătate și trimit ori primesc scrisori de la ei;
• Identificarea și anchetarea celor care au reușit să scrie și să transmită informații la Radio România Liberă. Stabilirea modului în care care au ajuns acestea acolo, cine le-a scris, dacă s-au dactilografiat, ce mașină s-a folosit, cum au fost scoase peste graniță, dacă a existat lipsă de vigilență din partea lucrătorilor de frontieră etc.;
• Sancționarea severă a celor prinși că au trimis informații la ”Europa Liberă”. Întocmirea de dosare penale acestora pentru infracțiuni prevăzute în legea 23/1971 privind secretul de stat și legea presei nr.3/1972;
• Prelucrarea contrainformativă a populației, explicarea nocivității postului de radio ”Europa Liberă” și crearea unui climat ostilă față de ei. Determinarea cetățenilor de a semnala orice transmitere de informații către acesta;
• Punerea în vedere tuturor membrilor de partid, lucrătorilor din presă, radioteleviziune, cultură, învățământ, a obligației de a informa securitatea cu privire la orice aspecte în legătură cu radio ”Europa Liberă”;
• Folosirea presei oficiale pentru demascarea oficinei și formarea unui curent de opinie defavorabil ”Europei Libere” ;
• Trimiterea în Germania, la Munchen, de agenți de influență care să-i contacteze pe cei de la ”Europa Liberă” pentru a le furniza informații convenabile și de la care să culeagă date de interes operativ;
• Expedierea la radio ”Europa Liberă” de scrisori false cu intoxicări și diversiuni;
• Demascarea celor care scriu, dau interviuri sau transmit informații la radio ”Europa Liberă” ca infractori de drept comun, bolnavi psihic, depravați, lipsiți de credibilitate, trădători;
• Recrutarea de informatori și colaboratori din rândul persoanelor ce domiciliază în străinătate, îndeosebi dintre apropiații sau din anturajul celor care lucrează la ”Europa Liberă”;
• Influențarea unor personalități din Occident și SUA de a lua poziție împotriva postului de radio ”Europa Liberă”;
• Luarea de măsuri contrainformative în toate unitățile militare de a nu se putea asculta radio ”Europa Liberă” și de a nu se comenta știri și informații auzite acolo;
• Bruierea prin Serviciul Tehnic a postului
• Cercetarea amănunțită a persoanelor care solicită pașaport și verificarea legăturilor acestora cu străinătatea. Stabilirea posibilităților de contactare a celor de la ”Europa Liberă” și amenințarea asupra consecințelor;
Celebrul general Nicolae Pleșiță avea puteri depline și discreționare de aducere la îndeplinire a măsurilor, acțiunilor și operațiunilor îndreptate împotriva postului de radio ”Europa Liberă”, misiune pe care și-a exercitat-o cu zel, inclusiv prin întocmirea și trimiterea faimosului terorist Carlos să pună o bombă la sediul postului în februarie 1981. Atentatul nu a reușit în totalitate, explozia având loc la secția cehoslovacă, rănind mai multe persoane și producând mari distrugeri.
După Revoluție, generalul Pleșiță își făcea un titlu de glorie din lupta contra ”Europei Libere”. În 2004 a povestit cu lux de amănunte, în direct, într-o emisiune de la OTV, realizată de Dan Diaconescu, cum din ordinul lui Ceaușescu a orchestrat atentatul terorist și a tratat cu Carlos, regretând că ”nu a reușit să-i omoare pe toți de acolo”.
N-a fost însă singurul eveniment de acest fel. Mai mulți funcționari ai ”Europei Libere” au fost amenințați și agresați fizic în legătură cu activitatea lor de acolo. Cei mai apreciați și ascultați lucrători ai postului au fost victimele unor atrocități, ca de exemplu, directorul secției române, Noel Bernard – care a primit numeroase amenințări cu moartea, moderatoarea emisiunilor culturale, Monica Lovinescu – bătută cu bestialitate, prezentatorul programului ”Actualitatea românească”, Emil Georgescu – înjunghiat cu mai multe lovituri de cuțit, toate culminând cu asasinarea îndrăgitului realizator al emisiunii muzicale ”Metronom” – Cornel Chiriac (care și astăzi este comemorat de foștii săi colegi și ascultători).
Un moment de referință din istoria postului îl constituie difuzarea în serial a volumului ”Orizonturi roșii” de Ion Mihail Pacepa, în care ”generalul-fugar” face dezvăluiri șocante din activitatea securității, inclusiv împotriva ”Europei Libere”, ceea ce a enervat la maxim poliția politică de la București.
Alt moment de referință îl constituie ”Cazul Brașov, 15 noiembrie 1987”, când muncitorii din oraș s-au revoltat împotriva lui Ceaușescu. Exact în zi de alegeri. Radiu ”Europa Liberă” a fost primul care încă din noaptea de 15/16.XI.1987 a informat românii despre eveniment și represaliile autorităților insuflându-le brașovenilor curaj și încredere. Cu ocazia evocării evenimentului, la 25 de ani de la declanșarea ostilităților, Liviu Tofan – unul din oamenii de bază ai postului la acea vreme – povestea cum, împreună cu colegii săi, aflând această informație senzațională, au întreprins un demers jurnalistic special pentru ca știrea să ajungă corect și rapid la urechea ascultătorilor din România.
Alt eveniment de mare impact, pe care tot radio ”Europa Liberă” l-a anunțat și comentat primul, a fost fuga peste graniță a gimnastei Nadia Comăneci, fapt ce l-a înfuriat pe Nicolae Ceaușescu, care imediat a ordonat trecerea grănicerilor din subordinea Armatei în structura Ministerului de Interne (Securității) ”că ei se ocupă de infractori”.
Impactul major al postului de radio ”Europa Liberă” s-a răsfrânt și asupra lucrătorilor M.I. de toate profilele, în marea lor majoritate, oameni frământați de griji și nemulțumiri.
Un caz șocant în acest sens, este cel al căpitanului Marin Iancu, ofițer de cercetare penală la Miliția Capitalei – Compartimentul de investigații a accidentelor rutiere care la 4 mai 1981 a fost arestat de la serviciu și dus la Direcția a VI-a a Securității (Anchete penale), unde comandant era temutul colonel Vasile Gheorghe zis ”Grenadă” – torționarul lui Paul Goma din 1977. Cpt. Iancu scrisese o epistolă anonimă la ”Europa Liberă” contra regimului și urma să mai trimită una. Poliția politică, aflând informația, a regizat ”spargerea” locuinței sale de către ”bișnițari” și proxeneții din zona ”Athenee Palace” -informatori ai securității și intrând în posesia scrisorii ”corp delict” ofițerul a fost degradat, trimis în judecată și condamnat la 10 ani de închisoare pentru o infracțiune de drept comun, înscenată (o delapidare). A executat pedeapsa în regim special (de tortură) la penitenciarele Jilava și Aiud, liberat în august 1986 și silit să lucreze ca muncitor necalificat pe șantier, fiind în permanență supravegheat de securitate.
În zilele Revoluției a ieșit în stradă cu familia, iar în seara de 21 decembrie 1989, fiica sa Mioara-Luiza, în vârstă de 20 de ani, studentă, a fost împușcată mortal în fața sălii ”Dalles”, tatăl ei (avansat ulterior general) bănuind (cu argumente) că a fost ucisă de poliția politică, din răzbunare pentru dizidența lui.
Cel mai mare impact pentru lucrătorii M.I., dar nu numai, radio ”Europa Liberă” l-a avut în zilele fierbinți ale lui decembrie 1989, când a transmis neîncetat știri, informații, mesaje importante, mobilizatoare pentru țară, insuflând cetățenilor, forțelor armate și de ordine, autorităților publice, puterea de a înfrânge frica și de a se manifesta liber. Pentru militarii din toate armele și de toate gradele, a fost un imbold la rezistență față de ordinele criminale ale lui Ceaușescu și apropiaților săi de a trage în oameni. Trebuie subliniat că atitudinea și comportamentul cadrelor M.I de a nu trage în mulțime s-a datorat și ordinelor generalului Iulian Vlad – care, contrar poruncilor lui Nicolae Ceaușescu de a se deschide focul asupra demonstranților, a dispus retragerea efectivelor în unități și depunerea armamentului la rastel și sigilarea lui, astfel încât s-a împiedicat o uriașă vărsare de sânge.
Mesajele și apelurile ”Europei Libere” au avut darul de a solidariza Armata și Internele cu populația – cheia victoriei Revoluției, demonstrând că au fost mult mai convingătoare decât ordinele disperate ale Ceaușeștilor.
În acele zile radio ”Europa Liberă” s-a mobilizat exemplar, a prelungit programele și a difuzat informații pe care mass-media oficială le ascundea, dând românilor speranță și curaj, dejucând manevrele propagandei oficiale de a pune ”dezordinile” de la Timișoara pe seama ”agenturilor străine”.
În emisiunile ”Actualitatea românească” moderate de Neculai-Constantin Munteanu și Emil Hurezeanu, erau invitate personalități care prezentau situația ”la minut”, iar în ediția specială din 22 decembrie 1989, orele 12:30 (de obicei la această oră nu era emisiune, acestea având loc între 06:00-10:00 și 17:00-01:00) s-a anunțat (evident tot pentru întâia oară) ”fuga dictatorului” și căderea regimului, spunându-se și un adevăr pentru istorie, ce nu trebuie uitat – ”Atenție! Există pericolul ca Ceaușescu să reînvie sub alte forme!” (transcriptul emisiunilor din 18-22 decembrie 1989 pe www.europalibera.ro)
Victoria Revoluției a însemnat nu doar prăbușirea dictaturii ceaușiste ci și înfrângerea categorică a propagandei mincinoase de partid, după o luptă mediatică înverșunată, în care radio ”Europa Liberă” a avut un rol decisiv.
Radio ”Europa Liberă” a fost puntea de legătură dintre cetățenii captivi ai statelor comuniste din centrul și estul Europei, audiența sa fiind superioară celei a altor posturi ca ”Vocea Americii”, ”BBC”, ”Deutsche Welle” etc. Secția românească a avut cel mai mare impact, căci și regimul politic din țară era cel mai restrictiv.
În anii ’70-’80, radio ”Europa Liberă” a fost cel mai important fenomen mediatic al României de până la Revoluție și a jucat un rol determinant în istoria noastră recentă, constituind o premieră pentru înlăturarea totalitarismului și orientarea spre democrație. A fost o supapă de evacuare a nemulțumirilor și confidentul a milioane de români, singurul care spunea adevărul într-o lume falsificată de propagandă. Se așeza omul seara în fața aparatului de radio, îl deschidea și apoi intra într-o relație intimă cu vocile care spuneau la microfon ceea ce el doar îndrăznea să gândească. Dacă pentru milioane de ascultători radio ”Europa Liberă” era vocea care le făcea auzite nemulțumirile, pentru regimul comunist era inamicul nr. 1, care trebuia ”redus la tăcere” (am citat din filmul documentar ”Război pe calea undelor”/ ”Call waves” regizat de Alexandru Solomon, la Odeon Film din Paris, 2007).
Azi, la trei decenii de la Revoluție ne amintim cu respect de acest post și considerăm că prezența sa în spațiul public este întotdeauna benefică pentru istorie și societate, ca păzitor și garant al democrației.

HORAȚIU MĂNDĂȘESCU