Ioan Zeana

medic, poet şi îndelung pătimitor în închisorile comuniste

Să nu ne uităm părinţii, strămoşii şi drumul pe care l-am parcurs până în ziua de astăzi, pe scurt, să nu ne uităm trecutul, rădăcinile, să acordăm prinosul cuvenit de recunoştinţă înaintaşilor, să medităm asupra vieţii şi asupra lucrării lor. Prin ei suntem ceea ce suntem, iar datoria noastră este să nu rupem firul ci să ducem mesajul şi esenţa vieţii mai departe, cartea cea mare a vieţii întorcându-şi mereu paginile.

În acest spirit al rememorării, al neuitării, se desfăşoară această Conferinţă, în acelaşi spirit apare revista Memoria, se scriu cărţi de mărturisire care vor rămâne, se dăltuiesc monumente şi alte asemenea. Un tânăr poet şi medic, proaspăt absolvent al facultăţii, Ioan Zeana, a suferit atât în închisorile din timpul regimului lui Carol al doilea, cât și în închisorile comuniste mai bine de 15 ani, după cei 10 ani ai condamnării iniţiale fără vreo vină anume a mai rămas închis încă 5 ani fără nicio bază juridică, respectiv, fără vreo prelungire oficială a pedepsei.

Lipsa de temei juridic a făcut ca în perioada Ceauşescu să fie reabilitat. Era timpul în care comunismul îmbrăcase haine tricolore. Nu şi-a cerut scuze pentru crimele comise, nu i-a condamnat pe făptaşi şi pe torţionari, cazul Ţurcanu şi acoliţii a fost o excepţie, dar a golit închisorile şi a dat curs reabilitărilor. Poţi însă şterge îndelungatele perioade de închisoare în condiţii inumane şi fără nici un contact cu familia? Astăzi ne dezgolim capetele şi comemorăm ziua de 23 August în toată Europa, această zi fiind aleasă de Parlamentul European spreaneaminticuprofundrespect de victimele sistemelor totalitare comunist şi nazist. O zi de aducere aminte.

Pare ciudat faptul că această hotărâre a Parlamentului European nu a fost adusă aşa cum se cuvenea la cunoştinţa românilor, nu a fost dublată de ceva similar în Parlamentul României, iar ziua respectivă trece oarecum neobservată. Mai mult, atitudinea reprezentanţilor români din PE a fost cel puţin discutabilă privind această problemă gravă, deşi proveneau dintr-o ţară în care comunismul din perioada marii terori 1945-1952 condus de cei trei (Ana Pauker Robinsohn, Teohari Georgescu și Lásló Luka) a făcut un număr impresionant de victime. Ionel Zeana este mai cunoscut cu prenumele de Ionel, aşa a semnat scrierile sale literare.

Ionel Zeana figurează şi în antologii sau comentarii, deşi numele de botez este Ion. S-a născut la 19 iulie 1912 în localitatea Doleani, judeţul Salonic, în Macedonia, pe vremea aceea Imperiul Otoman. Era înainte de expansiunea greacă spre nord, în teritoriile locuite de macedoneni. A terminat Liceul Român din Salonic şi a venit în România în 1928 pentru a studia medicina. A fost un student strălucit şi a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în anul 1939. A avut o puternică influenţă asupra studenţilor medicinişti şi nu numai.

S-a încadrat în Mişcarea legionară în 1934. În urma Congresului studenţesc de la Târgu Mureş a fost închis şase luni la închisoarea militară din Cluj. A fost arestat la 1 decembrie 1938 şi internat în Lagărul Miercurea Ciuc până în aprilie 1940 fiind unul dintre supravieţuitorii masacrului din noaptea de 22 septembrie 1939. În noaptea de 14/15 mai 1948 a fost arestat la Constanţa, unde funcţiona ca medic primar la Asigurările Sociale şi condamnat de tribunalul Militar Constanţa la 18 ani muncă silnică, pedeapsă comutată de Curtea Supremă la 10 ani temniţă grea.

Ulterior, pentru refuz de colaborare cu securitatea, a primit o pedeapsă administrativă de 60 de luni în colonie de muncă forţată. A trecut prin următoarele închisori: Constanţa, Aiud (aproape 10 ani), Văcăreşti, Jilava, Noua Culme şi Periprava. A ieşit din închisoare bolnav de tuberculoză pulmonară bilaterală la 12 mai 1963. Deşi era medic primar prin concurs din anul 1945, după eliberare a fost retrogradat la nivel de medic stagiar. Abia după 6 ani şi-a redobândit drepturile de medic primar. Şi-a dedicat activitatea profesională bolnavilor de tuberculoză pulmonară, o categorie de bolnavi dintre cele mai nefericite, tuberculoza fiind, în general, o boală a sărăciei. Şi-a îndeplinit misiunea cu devotament şi corectitudine.

Nu a primit niciodată nimic de la bolnavii pe care i-a îngrijit. După eliberare a lucrat ca medic primar ftiziolog în sanatoriile de tuberculoză Bisericani (zona Piatra Neamţ) şi Dobriţa, în apropiere de Târgu Jiu. Pentru ce a fost condamnat atât de dur acest medic poet, un om călăuzit de cele mai nobile idealuri? Nu făcuse nimic rău, nicio faptă prevăzută în Codul Penal, dealtfel a fost şi reabilitat ulterior. Opere întregi le-a conceput mental şi memorate. Mulţi au murit, iar opera lor nu a mai ieşit la lumină. Romane, opere muzicale şi, desigur, poezie. Ionel Zeana a compus şi memorat câteva volume de poezii. În bună parte, nu ştim cât, acestea au fost, mai târziu, publicate.

A fost un poet cu har deosebit, bilingv, în română şi aromână (armână mai corect, sau macedoarmână), muzicalitatea poeziei sale fiind remarcabilă. Omagiat la vârsta de 90 de ani, a fost considerat patriarhul poeziei armâne. Îl aflăm în mai multe antologii de poezie română, dar şi armână. Pe lângă poezia originală, Ionel Zeana a transpus integral în limba aromână opera lui Mihai Eminescu şi a lui Lucian Blaga. Sunt remarcabile şi traducerile din poezia engleză (E.A. Poe). A scris şi proză scurtă, precum şi romanul Vulturii Pindului, o capodoperă a romanului istoric, cuprinzând şi pagini din istoria familiei, alături de cea a neamului. Fire artistică, a început şi să picteze, obţinând un premiu trei pe ţară pentru pictura de amatori în anul 1977.

Credinţa în Dumnezeu, care l-a ajutat să supravieţuiască în lunga perioadă de închisoare, din care a ieşit viu dar nu şi nevătămat, l-a făcut să îngrijească apariţia Bibliei în limba macedoaromână, traducerea în limba macedoarmână fiind făcută de A. N. Caciuperi. De menționat că în toate statele naţionale apărute după căderea Imperiului Otoman, aromânii au fost persecutaţi inclusiv prin interzicerea slujbelor în limba lor, biserica greacă aruncând chiar şi o anatemă în această privinţă, iar această atitudine precede prăbuşirea otomană din Balcani. Pentru aromâni această biblie are o importanţă deosebită. A fost editată, desigur, în tiraj redus, deoarece Ionel Zeana a fost un om sărac, dar, la o emisiune recentă la Radio Trinitas, unde am fost invitat, am solicitat Patriarhiei Române să facă un act misionar sprijinind tipărirea bibliei în aromână într-un tiraj corespunzător.

Din viaţa lui Ionel Zeana merită amintit şi faptul că a luptat pe frontul de răsărit, antisovietic, având gradul de medic plutonier. Şi-a făcut cu prisosinţă datoria, animat fiind şi de convingerile sale antibolşevice şi patriotice. A încetat din viaţă la 8 ianuarie 2003, fiind găsit decedat în garsoniera sa din Bucureşti, cartierul Dudeşti. Cauza morţii sale subite a rămas neclară.

Era în plină formă spirituală şi creativă şi nu suferea de nicio boală ameninţătoare. Lucra la continuarea romanului istoric Vulturii Pindului. A fost găsit mort în locuința sa, cu urme de vărsătură masivă, semn de probabilă otrăvire, asemeni lui Nae Ionescu. A fost înmormântat la cimitirul Străuleşti din Bucureşti.

dr. Corneliu Zeana