Ion Besoiu s-a născut la 11 martie 1931 în Sibiu. După absolvirea liceului Gheorghe Lazăr din orașul natal a urmat cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică Timotei Cipariu din Sibiu. Debutul artistic s-a produs în 1950 pe scena Teatrului Radu Stanca din Sibiu, unde a jucat timp de 16 ani în piese precum: O scrisoare pierdută, Intrigă și iubire, Trei surori, Ultimul tren, Lupii etc. și a regizat spectacolele Peste 20 de ani, Zboară cocorii, Un musafir picat din cer ș.a.
În anul 1967 s-a mutat la București, la Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra, unde a jucat până la sfârșitul carierei actoricești de peste jumătate de secol și unde timp de 12 ani (în perioada comunistă) a ocupat și funcția de director. Pe scena teatrului de lângă Podul Izvor (numit anterior Municipal), Ion Besoiu a interpretat cu măiestrie peste 35 de roluri în piese românești și din repertoriul universal, primele fiind Procesul lui Horea, Luceafărul și Livada de vișini, toate încă din primul an de activitate aici, lucrând cu reputații regizori Liviu Ciulei, Ion Cojor și Lucian Pintilie. Au urmat apoi (în ordine cronologică, potrivit Wikipedia) roluri în piesele: Puricele, Dansul morții, Acești nebuni fățarnici,
Între noi n-a fost decât tăcere, Pescărușul, Infidelitate conjugală, Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic, Rezervația de pelicani, Passacaglia, Unchiul Vanea, Hamlet; Io, Mircea Voievod; Dimineața pierdută, Mizantropul (1989) ș.a. După Revoluție a fost înlocuit din funcția de director deținută din 1973 (anterior, între 1962-1972 teatrul fusese condus de Liviu Ciulei), rămânând în continuare actor, jucând în piese precum: Visul unei nopți de vară (1991), Teatrul comic, Mefisto, Antigona, Poveste de iarnă, Iulius Cesar, Șase personaje în căutarea unui autor, Caligula, Vânzătorii gloriei, Mutter courage, Există nervi, Oblomov ș.a.
Chiar dacă a fost un exponent al regimului comunist, din calitatea sa de director de teatru a fost nevoit să colaboreze cu acesta, însă nimeni nu-i poate nega calitățile actoricești, talentul, carisma, vocea inconfundabilă și chiar activitatea managerială, Teatrul Bulandra fiind mereu unul de frunte în peisajul cultural bucureștean. În paralel cu activitatea teatrală, Ion Besoiu, a fost distribuit și în mai multe piese de teatru radiofonic precum și în numeroase filme artistice românești printre care:
Vultur 101 (filmul de debut în 1951), Tudor, Neamul Șoimăreștilor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Mihai Viteazul, Brigada Diverse în alertă, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Puterea și adevărul, Ciprian Porumbescu, Ultimul cartuș, Un comisar acuză, Păcală, Actorul și sălbaticii, seria Toate pânzele sus, Revanșa, Ultima noapte de dragoste, Drumul oaselor, Capcana mercenarilor, Duelul, Lumini și umbre (serial TV), Misterele Bucureștilor, Horea, Masca de argint, Colierul de turcoaze, Noi cei din linia întâi, Secretul lui Nemesis, Mircea (1989) ș.a. iar după Revoluție: Oglinda – Începutul adevărului (1993), Această lehamite, Francesca, Despre oameni și melci, Poarta albă, Omega Rose (ultimul, în 2016).
Pentru întreaga sa activitate culturală, Ion Besoiu a primit mai multe premii și decorații, inclusiv Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, distincția de cetățean de onoare al municipiului Sibiu, iar Centrul Cultural din orașul natal îi poartă în prezent numele. A fost căsătorit de patru ori, iar din a treia căsătorie, cu actrița Emilia Dobrin-Besoiu, a avut o fiică, Ioana, care nu a urmat cariera părinților. Ion Besoiu a încetat din viață la spitalul Fundeni în data de 18 ianuarie 2017 suferind de o boală cardiacă gravă, fiind înmormântat cu onoruri militare pe Aleea Artiștilor din cimitirul Bellu. În urma lui rămâne o cariera artistică impresionantă și grație tehnicii moderne, filmele lui grozave care și azi se vizionează cu plăcere de toate generațiile.
Horațiu Măndășescu
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro