Jean Moscopol – Un trubadur al epocii interbelice

Jean Moscopol, pe numele real Ioan Moscu, s-a născut la 26 februarie 1903 în Brăila, într-o familie de origine greacă. După absolvirea liceului din Galați, a urmat studii muzicale superioare la Conservatorul Lyra din Brăila și la Universitatea de Artă din Berlin, secția Muzică, mutându-se la București în 1924. Încă din timpul studenției, având o voce foarte plăcută, a început să cânte, mai întâi ocazional, la celebrul restaurant Zissu din Capitală, unde, a fost angajat ca interpret profesionist în 1929. Totodată și-a luat și numele de scenă cu care s-a consacrat: Jean Moscopol.

În același an, a început să imprime melodii pe discuri, prima piesă fiind Balada fumului de țigară, după care, au urmat multe altele. Pe măsura trecerii timpului, faima creștea, iar prin vocea inconfundabilă și farmecul personal, interpretând cu talent canțonete, șansonete, cântece populare și de petrecere, melodii de dragoste, tangouri ș.a., succesele s-au ținut lanț, fiind solicitat să cânte pe salarii mari în cele mai selecte localuri bucureștene precum: Colonadelor, Lafayette, Luther Park, Vișoiu, Răcaru, Roxy ș.a.

Câștiga mulți bani, pe care-i cheltuia ușor, fiind unul din artiștii preferați ai epocii interbelice (alături de Constantin Tănase, Cristian Vasile, Titi Botez, Zavaidoc etc). În 1930, Jean Moscopol era angajat cântăreț profesionist la Teatrul de Revistă Alhambra, unde a evoluat în operetele Lăsați-mă să cant, Alhambrita ș.a. În același timp, a înregistrat numeroase melodii (peste 300) pe discuri de epocă (de ebonită), la Radio România și a efectuat mai multe turnee în străinătate la Berlin, Viena, Paris etc.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Jean Moscopol s-a alăturat altor mari artiști ai vremii, dând reprezentații în scop caritabil, în special în spitale de răniți pentru alinarea suferințelor. În 1943, a jucat în capodopera cinematografică românească O noapte furtunoasă (regia Jean Georgescu), filmată în condiții vitrege de război (printre camuflaje, între bombardamente și alarme), interpretând rolul șansonetistului I. D. Ionescu de la grădina Union. După război, a continuat să cânte, iar după instaurarea puterii comuniste, spre deosebire de mulți colegi de breaslă, a refuzat să se supună noii orânduiri de sorginte bolșevică, intrând în conflict cu regimul, mai ales că a interpretat și cuplete anticomuniste.

Fiind în pragul arestării, în 1947, Jean Moscopol a părăsit (legal) România împreună cu actrița Elvira Popescu, ajungând la Paris, după care a mers în Germania, colaborând un timp cu Radio Europa Liberă. Ulterior a emigrat în SUA, stabilinduse definitiv la New York, unde a organizat și cântat la unele petreceri, implicându-se activ în viața comunității românești de acolo, în cadrul bisericii Sfântul Dumitru. După Revoluția din 1989, la insistențele lui Aristide Buhoiu, în 1993 au fost realizate două discuri vinil cu piese cântate de Jean Moscopol, iar ulterior, mai mulți producători am scos CD-uri cu muzica reputatului solist, printre care și un dublu album, în 1997, primul cu cântece de dragoste, iar al doilea cu balade și cuplete anticomuniste.

Dintre numeroasele șlagăre lansate și interpretate de Jean Moscopol, în perioada 1929-1945 exemplificăm: Dă-mi gurița s-o sărut, Mână birjar, Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă, Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară, Mai spune-mi încă odată, Minciuna, Noapte bună Mimi, Ce-ar fi?, Tangoul rozelor, Vecina mea de vizavi, Nu mă uita, Mi-e dor de sărutarea ta, Cel mai frumos tango, Te aștept diseară în Cișmigiu, Pentru dumneata Madam, Inima-i un telefon, Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea, Îți mai aduci aminte doamnă, Violete pentru fete, A ruginit frunza din vii, Călugărul din vechiul schit, Tot ce-i românesc nu piere ș.a.

Deși era foarte prezentabil, adorat de public și mai ales de sexul frumos, în perioada de glorie fiind considerat cel mai râvnit burlac din lumea artistică, nu a fost niciodată căsătorit și nu a avut copii. În 1980, Jean Moscopol a murit la New York singur, trist și mistuit de dorul de țară și de meleagurile natale. În urma lui ramân melodiile nemuritoare cântate cu măiestrie și pilda unui mare artist și iubitor de libertate, care, nu a acceptat să se pună în slujba unui regim politic totalitar.

Horațiu Măndășescu