ACASĂ / ARTICOLE / EDITORIAL / Lumină din lumină

Lumină din lumină

Pr. conf. dr. CLAUDIU COTAN
Pr. conf. dr. CLAUDIU COTAN Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Ovidiu” din Constanţa, Parohia Delea Nouă-Calist din Bucureşti

Cu durere pentru lume şi creaţie, Iisus a străbătut, în strigătele mulţimilor, străzile Ierusalimului către Golgota, spre Muntele Răstignirii. Dominând întregul oraş, într-o imagine a durerii, a fost ridicată crucea pe care era aşezat Fiul Omului. Suferind ca un nevinovat pentru păcatele lumii şi plinind toată rânduiala s-a dat pe Sine jertfă. Dar jertfa aceasta nu a fost întâmplătoare şi nici locul executării sale nu a fost unul obişnuit. Vedem muntele, locul cel mai bun al rugăciunii. Minunata Sa predică a rostit-o Hristos pe Muntele Fericirilor, la fel cum, tot pe munte, a petrecut nopţile de rugăciune sau clipa minunată a Schimbării la Faţă, a arătării dumnezeirii Sale. Înălţimile te aşează în preajma lui Dumnezeu. Pe munte a plâns Iisus cu lacrimi de sânge în rugăciunea-dilog cu Tatăl şi de pe munte s-a înălţat la Dumnezeu-Părintele Său. De ce este oare muntele locul cel mai plăcut al rugăciunii, al dialogului cu Dumnezeu? Este oare muntele doar locul unde cu efort reuşim să ajungem şi de unde putem vedea deschizându-se înaintea ochilor noştri un orizont mai mare? Cu siguranţă este mai mult! Muntele este loc al urcării noastre nu numai exterioare, ci şi al unei ascensiuni interioare, sufleteşti, ce ne apropie mai mult de Dumnezeu. Spre această înălţare duhovnicească aleargă sufletul omului. Sihaştrii şi eremiţii îl caută pe Dumnezeu pe colinele munţilor, în liniştea pustiului, în răcoarea pădurilor, în locurile unde, în rugăciunea smereniei, îi auzeau glasul pătrunşi de mângâierea harului. Acolo Îl descoperă pe Dumnezeu ca Tată şi pe Hristos ca Frate. Mănăstirile au fost şi sunt laboratoarele spiritualităţii ortodoxe, locurile din care se hrăneşte întreaga Biserică. În ele monahii caută haina nouă, veşmântul de lumină pierdut cândva, la început, de primii oameni.
Hristos s-a suit pe munte ca să se roage cu ucenicii Săi: Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea lui albă strălucind (Luca 9, 29). În rugăciune fiind, una cu Tatăl, Iisus Însuşi este Lumină din Lumină. El nu primeşte lumina din exterior, ci lumina străluceşte din interiorul Său, El este Lumina. Ceea ce Petru a mărturisit despre Iisus, că este Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, devine în clipa aceasta perceptibil cu simţurile. Veşmântul de lumină ce străluceşte arătând dumnezeirea Sa, ne dezvăluie viitorul nostru. Veşmintele albe le vor purta cei mântuiţi pentru că sunt spălate în sângele lui Hristos (Apocalipsa 19, 13). Dumnezeu-Tatăl Îl recunoaşte în această clipă pe Iisus: Acesta este Fiul Meu…, iar ca să ne mântuim adaugă: Pe Acesta să-L ascultaţi! Să ascultăm de Dumnezeu ca să moştenim viaţa veşnică. Şi care este viaţa veşnică? Să Te cunoască oamenii pe Tine, Iisus Hristos adevăratul Dumnezeu. Este trecerea noastră din întuneric la lumină prin pocăinţă, este harul lui Dumnezeu sălăşluind în inima curăţită de păcate. Inima curată o pregătim pentru a-L primi pe Hristos, Domnul şi Stăpânul nostru. În zilele acestea rostim des o rugăciune a smereniei şi pocăinţei prin care cerem ajutorul lui Dumnezeu ca să scăpăm de duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert. Pregătim sufletul să devină locaşul lui Dumnezeu. În sufletul transformat în sălaş al începutului îndumnezeirii îi cerem lui Dumnezeu să aşeze duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, al urcuşului nostru pe muntele desăvârşirii de unde putem să auzim glasul Lui Dumnezeu şi să vorbim cu El aşa cum vorbim cu un prieten. Primind aceste daruri de la Dumnezeu ne vedem păcatele noastre şi nu mai osândim pe semenii noştri: Fără de număr am greşit Doamne, iartă-mă, Cel ce m-ai zidit Doamne, mântuieşte-mă. Hristos înviat s-a arătat mai întâi celor din iad pe care i-a eliberat. Acolo îl aştepta un martor, tâlharul de pe cruce. Prin prezenţa Lui a schimbat locul ispăşirii într-un loc al bucuriei. În întunericul iadului a răsărit soarele primăverii Raiului. Hristos cel răstignit pe cruce nu este chipul sfârşitului, ci începutul mântuirii. Pătimirile lui Hristos pe cruce au fost înfricoşătoare, dar le-a răbdat până la moarte, rugându-se pentru călăii săi. La Denia Evangheliilor din Joia Mare se cântă cu smerenie: Astăzi a fost spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape; cu cununa de spini a fost încununat Împăratul îngerilor, cu porfira mincinoasă este îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori…

icoana
Icoana Iisus Hristos Pantocrator, Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai

Pătimirile Lui Hristos sunt mântuitoare: Poporul meu, ce am făcut vouă? Sau cu ce v-am supărat? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei leproşi i-am curăţit, pe cei morţi i-am înviat! Poporul meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă, cu oţet; în loc să Mă iubiţi, pe cruce m-aţi pironit. Creaţia întreagă s-a minunat văzând pe Hristos pe cruce: Soborul îngeresc s-a mirat văzându- Te pe Tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii surpând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i. Păcatul este rana pe care o vindecă doar Dumnezeu, dar omul trebuie să-şi recunoască neputinţa cu inima smerită. De la Hristos aştept eu să aud în ultima clipă a vieţii: Astăzi vei fi cu Mine în rai. Dar locul fericirii se dobândeşte prin stăruinţă, trebuie cucerit, nu ne este dat în dar. Jertfa Lui Hristos ne dă învierea, dar pentru împărăţia vieţii veşnice trebuie să luptăm. Pentru această luptă avem nevoie de armele credinţei: Pentru că armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor… (2 Corinteni 10, 4-5). Cu aceste arme cucerim Împărăţia Lui Dumnezeu: Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 11-17). Sunt armele credinţei în Învierea Lui Hristos.
Nimeni nu l-a văzut pe Hristos înviind, dar mulţi sunt cei care L-au văzut înviat. Hristos cel răstignit este viaţa noastră, iar Crucea este izbăvirea noastră. Pentru creştin semnul crucii este prima mărturisire de credinţă pe care începe să o facă din copilărie. Crucea este dezvăluirea răscumpărării, desăvârşita grăire a Logosului. Crucea este o acţiune prin excelenţă, e lucrarea Duhului Sfânt în lume. Mironosiţele, femei cu miruri, au ajuns la mormântul Mântuitorului plângând, dar îngerul le-a întrebat: De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Căci, ca un Dumnezeu, a înviat din mormânt. La această înviere prin cruce ne cheamă Hristos. Avem încredinţarea că aşa cum, din iubire, Hristos i-a vindecat pe cei bolnavi la fel ne va învia şi pe noi întru viaţa veşnică. Văd întotdeauna în cuvântul Evangheliei care ne arată dragostea prietenilor pentru prietenul bolnav pe care-l aduc înaintea lui Hristos, coborându-l prin acoperişul casei, modelul dragostei şi credinţei în nemurire cu care îl aşezăm pe cel mort în mormânt. Prietenii aveau convingerea că cel suferind va primi de la Hristos vindecarea, iar noi avem credinţa că cel mort va primi de la Hristos viaţa veşnică şi fericirea. Hristos ne tămăduieşte de boală şi de moarte.

0%

User Rating: Be the first one !

Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

România la Bruxelles

În condițiile în care România este a șasea țară a Uniunii ca mărime demografică, „nu …

PNRR – Fumigena de la capătul tunelului

Cele patru sume generale din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) care s-a negociat …







Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

19 − 7 =

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: