mai mult decât MEDIC

Pe doctorul Romeo Traian Dumitrescu îl cunoaşte multă lume dar curios este faptul că unii îl cunosc fără să fi apelat la cunoştinţele medicului. Cu alte cuvinte, în afară de cei pe care i-a vindecat, chirurgul, după ce iese din sala de operaţie, îşi închină priceperea şi o parte din timpul său liber tot celor de aproape, fie pentru o vindecare prin artă, fie în calitate de cetățean implicat în viața socială. Dar s-o luăm pe îndelete. S-a născut în Aleşd, judeţul Bihor, la 1 decembrie 1955.

Tatăl fiind medic, iar mama educatoare se explică grija deosebită pentru educaţia care i-a fost acordată. Obligaţiile de serviciu ale tatălui au purtat familia prin diferite locuri. Astfel, şcoala primară o face la Caransebeş, între anii 1962-1966, iar liceul îl urmează la Sinaia, pentru ca apoi să absolve medicina la Timişoara, în 1983, ca şef de promoţie. Tânărul medic îşi începe activitatea ca generalist, în comuna Brebu Nou (județul Caraș- Severin). În scurt timp, prin concurs vine la Reşiţa, la serviciul de urgenţă, pentru ca apoi, după specializare şi prin concurs este atestat ca medic chirurg. În decembrie 1989 se alătură fruntaşilor revoluţionari, care au manifestat la Reşiţa.

În perioada următoare a fost în schimb de experienţă pe problematica chirurgiei vasculare în Franţa, Statele Unite, Germania şi Danemarca. În acelaşi timp a fost constant preocupat de dezvoltarea relaţiilor interumane în cadrul Crucii Roşii, unde a iniţiat şi realizat un proiect naţional patronat şi finanţat de Crucea Roşie Română şi Crucea Roşie Germană. Succesul acestui demers a fost încununat prin acordarea, de către Preşedintele României, a celei mai înalte distincţii de Cruce Roşie. Datorită calităţilor sale profesionale în anul 2000 este numit director general al Direcţiei de Sănătate Publică al Judeţului Caraş-Severin. Prin efort personal şi cultivarea relaţiilor realizate în timp, reuşeşte o dublă performanţă: să contribuie în mare măsură la reabilitarea spitalelor din Moldova Nouă şi Reşiţa şi să aducă din occident aparatură tehnică medicală de milioane de euro. Cel pe care îl facem cunoscut cititorilor este și o prezenţă permanentă în mişcarea ecumenică mondială şi în mişcarea mondială MARIANA, cu centrul la Medjugorje, în Bosnia-Herţegovina. În 2010, ca singur invitat din Europa de Est, la un congres la Vatican, a prezentat lucrarea (oral şi video) „Copiilor nenăscuţi să le acordăm onoare şi pietate”, lucrare izvorâtă din experienţa proprie în acest domeniu.

Prezenţa sa la numeroase manifestări în afara graniţelor se datorează şi faptului că vorbeşte curent patru limbi străine: franceza, engleza, italiana şi germana. De reţinut este faptul că în toată această perioadă a găsit timp de a nu se îndepărta de pasiunea cultivată din copilărie, muzica, pe care a alăturat-o preţuitei sale profesii de medic. Această pasiunea a început în timpul şcolii primare, de la Caransebeş şi a continuat, în particular cu o pregătire specială, care nu l-a părăsit până azi. Aplecarea spre artă se manifestă din însăşi atmosfera cabinetului său de la spital, în care pe lângă o cruce artizanală şi o icoană adusă din Bosnia Herţegovina, se găsesc şi picturi ale unor foşti pacienţi, precum şi o caricatură a celebrului Ştefan Popa Popa’s. Încă de tânăr a cântat la Cenaclul Flacăra, apoi a realizat şi lansat două discuri, cel de-al doilea „Păgâni şi creştini” fiind utilizat în SUA ca bază documentară pentru filme istorice. Tot pe plan muzical a realizat turnee de succes în Germania, Italia şi Olanda, având şi o participare la una din ediţiile Festivalului Internaţional „Geoge Enescu”.

Datorită intervenţiilor sale Reşiţa a beneficiat de concerte ale unor formaţii de muzică cultă din Germania. Mai mult decât atât, şi-a oferit casa pentru reuniuni cultural – știinţifice şi muzicale, la care invită personalităţi din diverse domenii din ţară şi străinătate. Astfel, timp de peste 7 ani, până la începutul pandemiei, la sala special construită în casa sa din „Colonia Oltului” din Reșița, au avut loc întâlniri literar-artistice memorabile la care între primii invitați a fost Maica Rozalia de la Carita, de la Roma. Centrul lor de valoare mondială e la Medjugorje (Bosnia-Herțegovina) și are legături directe cu cei de la Vatican. Au fost prietenii medicului din Spitalul Clinic Universitar din Leu Warden (Olanda), apoi doi dirijori din Germania, domnnii Iohan Weis și Ioan Aurel Manciu, care a plecat din România în urmă cu vreo 55 de ani, care au venit cu filarmonici de tineret și respectiv de adulți susținând concerte de mare succes în sala mare a Casei de Cultură din Reșița. Și întâlnirile au continuat periodic cu alte numeroase personalități și tot din domeniul muzicii cu vestiții dirijori: Petru Zbârcea, Munteanu Dorel de la Brașov și Ionescu Ilarion Galați.

Apoi profesorul universitar de fizică cuantică Ioan Cotăiescu, care a venit de trei ori la noi și ne-a prezentat macro universul, micro universul, și văzând că ne interesează: norii lui Magelan, constelațiile, găurile negre și o întâlnire dedicată pasiunii sale pentru cristale. Să nu-l uităm pe regretatul profesor Nicolae Bocșanu, rectorul Universității din Cluj, care aici și-a lansat primul volum din Marele Război. Apoi alt bănățean al nostru, mare om de stat și politic, generalul Talpeș Ioan, profesor de istorie la Academia Militară, cercetător gr. I, care a fost aici de patru ori. Nu pot omite numeroasele întâlniri cu reprezentanții Cenaclului literar „Semenicul”, cu membrii artiștilor plastici locali și nu în ultimul rând cu regretatul pictor naiv Mihai Vintilă. Din București a venit de două ori conducerea Fundației Literar-Istorice “Stoika”, care ne-au prezentat revista „Independența Română – Independența prin cultură” și fiind impresionați de ceea ce face domnul doctor la Reșița, ne-au solicitat aceste rânduri. Auditoriul dezbaterilor pe care le-a organizat periodic medicul, e format din ingineri, profesori, doctori, arhitecți, militari, oameni din domeniul economico-financiar etc. și nu lipsesc doi profesori instrumentiști, care îl acompaniază pe violonistul Romeo Dumitrescu în splendidele sale recitaluri muzicale.

Din păcate pe perioada pandemiei nu au avut loc aceste întâlniri cu excepția uneia în această primăvară când s-a adus un omagiu organizat de prieteni pentru familia generalului Adrian Marinescu, decedat în 11 ianuarie 2021. Trebuie menționat că în perioada 25 ianuarie 2016, până în 23 septembrie 2019, seratele culturale s-au încheiat cu mult așteptatele eseuri umoristice ale generalului. Acestea, cu puțin timp înainte de moartea autorului, au fost adunate în volumul Cu mintea și cu inima, apărut la editura „Semne”, din București și a fost oferit participanților la această ultimă întâlnire la „Cenacolo”, cum l-a numit gazda manifestării. Sperăm ca în curând să se reia această manifestare culturală deosebită, mai ales că de câțiva ani Casa de Cultură din Reșița este închisă.

În încheiere, chiar dacă mă aflu în încurcătură, neştiind cui să-i adresez cuvenitele urări: medicului care vindecă, talentatului violonist sau omului de cultură care facilitează manifestări de înaltă ţinută. Oricum, celui de lângă noi, Domniei Sale Romeo Traian Dumitrescu, îi urăm Mulţi ani cu sănătate! având convingerea că ne va aduce în continuare alinări şi bucurii.

Titus Crişciu