MARIA-ALEXANDRA BULGAR
– O poetă talentată –
Pe Maria-Alexandra Bulgar am cunoscut-o la o lansare de carte. Venise din Piteşti, împreună cu părinţii.
Din primul moment m-a cucerit cu modul în care îşi prezenta activitatea şi proiectele de viitor. Are 18 ani şi este elevă la Colegiul Național ,,Zinca Golescu” din Piteşti.
Scrie de la vârsta de 8 ani, are deja numeroase premii: premiul I la concursul internațional de creație literară ,,Vis…de iarnă”, în anul 2008; premiul III la concursul național de poezie ,,Mihai Eminescu” (2009); premiul I la concursul internațional ,,Easter Customs and Traditions around the world” (2009), premiul I la concursul ,,Școala 19 dă aripi spre lumină” (2012); premiu de participare la concursul județean de oratorie ,,Poezia, arta sufletului” (2016); mențiune la concursul internațional ,,Let’s speak… grammar!” (2016); premiul III la concursul județean epistolar ,,Scrisori din lumea cărților” (2017) și premiu la concursul de poezie ,,Cele mai frumoase poezii de dragoste din 2018” (2018).
Și-a făcut simțită prezența în presa locală, în ziarele ,,Curierul zilei“, şi ,,Argeșul“. Este membră a Ligii Scriitorilor, Filiala Argeș. Are publicat volumul de versuri ,,Visând spre răsăritul iubirii” (2017). Este prezentă în volume colective şi are în lucru un roman și un al doilea volum de versuri.
EVELYNE-MARIA CROITORU
La masa dreptunghiulară a conștiinței stăm,
Privindu-ne față în față;
Nu spunem nimic-
-doar sorbim dintr-o ceașcă,
O fericire oarbă, pe care ne-o imaginăm…
Așa de aproape dar totuși atât de departe…
Mimând subtil sentimentele urgente;
Între patru pereți, speram să supraviețuim,
E cald, e frig, iar dragostea –
-ne-a înghițit, ne-a amorțit…
La masa conștiinței stăm de ani în șir;
Și tragem cu ochiul la ceașca ciobită,
Ce e asemenea unei idile neșlefuite,
De frică și de boală e cuprinsă…
Ascultăm simfonia absurdă a tăcerii,
Încercând să descifrăm alfabete necunoscute,
Afară însă pomii înmuguresc,
Iar noi ne privim în lung, în dungă…
Scaunele amândurora sunt din ceară,
Și se topesc treptat, încet-încet,
Mai bem ocazional din propriile iluzii,
Și ne hrănim cu zilele care aleargă grăbite…
La masa conștiinței visăm că ne iubim,
Sub același soare, același clar de lună plină,
Ne împăcăm cu ecourile și umbrele noastre;
Modelăm orizonturi efemere…
Nu e ospătar să ne preia comanda,
Nici meniu să avem de unde alege,
Sunt numai cioburi de veselă înșirate,
Ca amintirile ce s-au spulberat în palme…
La masa conștiinței așteptăm iubirea,
Tot auzind în fundal sunetele unui tren,
Dar ne-a ocolit de mult…de mult…
La masa conștiinței suntem ca doi străini din altă galaxie,
Am plânge dar degeaba,
Nimeni nu ne-ar auzi…
Curge sânge autumnal închegat cu piper negru,
Mi-l aruncă foile de frunze-n ochi;
Se crapă de feeria de bleu cerul,
Când cochilii de speranțe mor la umbră de stejari…
Hemoragia zenitului se spală în amar,
Eu beau ceai negru, fără tine…
Urlă a disperare trecutul-
-dar e în zadar,
Căci fumegă jăraticul de sânge…
Bate-mă cu aripile tale plumburii,
Lasă-mă să plâng cu ecourile mele,
Când ai plecat, ai luat lacul de stele,
L-ai otrăvit cu prafuri cărămizii…
Și curge sânge fluid peste noi,
Nu te mai văd, fiindcă tu m-ai încuiat –
-în cimitirul viselor pierdute…
În care curge sângele, șuvoi…
O lume urcă ziduri să ne despartă,
Incendiul arde sufletele amândurora,
Rugăciuni în numele iubirii vagaboante,
Curge sânge brun-
-dar noi nu îl oprim…
Să curgă în cascade!
Hematiile toamnei ne ofilesc,
Am rămas singuri, în propriul univers,
Dezarmați și plini de păcate…
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro