MARTA BELICI – Pas cu pas spre noi realizări

Este o tânără energică, ageră și ambițioasă. Așa a fost din copilărie. Anume aceste calități, dar și dragostea de carte, stăruința, perseverența, munca, dragostea de baștină, de comorile spirituale ale neamului, i-au ajutat și îi ajută în viață.

Marta Belici, din frumosul sat bucovinean Cupca, căci despre dânsa este vorba, actualmente este studentă la facultatea de geografie și ecologie a Universității cernăuțene. Îi place să călătorească și să cânte. Cântecul popular ca și portul național îi sunt dragi și apropiate sufletului. Până nu demult, când era una dintre cele mai bune eleve ale liceului din Cupca, fostă președintă a comitetului școlăresc, elevă eminentă la învățătură, mereu activă și participantă la toate manfestările extrașcolare.

Marta a participat la tradiționalele concursuri organizate la nivel raional și regional „Roua curată”, „Steluța hliboceană”, la mai toate, având succese, diplome, premii, dar și la alte festivaluri și concerte organizate cu prilejul diferitor ceremonii.

A fost și o sportivă bună. A participat și la competiții sportive. Cu alte cinci colege de clasă, toate active și stăruitoare la carte, a fost, fiind elevă în clasa a 10-ea, la Tabăra de creație de la București, tabără la care ne-a înscris dl Laurențiu Dragomir, directorul Asociației Protecția Patrimoniului din capitala României. De asemenea a participat și la diferite festivaluri folclorice, în regiune, dar și în România, cu membrii ansamblului școlii de Artă populară din Cernăuți, condusă de dl Iurie Levcic. La asemenea festivaluri participă și acum, particular, fiind deja studentă.

Tot împreună cu colegele de clasă au devenit primele membre ale Asociației creștine ASCIOR pentru Tineret, din Cernăuți, cu sediul la Buzău. La deschiderea Filialei acestei Asociații la Cernăuți, cu câțiva ani în urmă, a participat împreună cu fosta sa colegă și prietenă Elena Bicer, interpretând și două cântece populare românești. Marta, a fost și a rămas o membră activă a cenaclului literar „Lămâița”, ce activează deja de zeci de ani la liceul din Cupca. Are mai multe publicații în ziarele noastre tipărite și online. În ultima vreme la îndemnul meu a participat ca câteva concursuri de eseuri, publicistică și proză organizate pentru tineri între diferite vârste, din România.

La unul dintre concursurile recente, concurs Național de proză istorică scurtă „Ștefan cel Mare și Sfânt”, organizat sub egida revistei „Meridiane Culturale” a devenit Laureată. Concursul a avut loc în Româna, iar președintele juriului, scriitorul, autorul celebrei „Epopei ștefaniene”, dl Andrei Breabăn, a declarat în public că i-a plăcut mult felul de a scrie și a gândi a tinerei participante. În afară de Diploma respectivă, Marta Belici, a primit în dar și un set de cărți și reviste din partea organzatorilor. Sincere mulțumiri pentru apreciere.

Actualmente tânăra Marta Belici se pregătește de un alt concurs, organizat de data aceasta la Buzău. Sperăm că se va descurca, ca întotdeuna. Ca îndrumătoare și conducătoare a cenaclului literar „Lămâița”, o voi ajuta cu plăcere, așa cum am făcut și fac întotdeauna ajutându-i pe toți membrii cenaclului. Marta este iubită și înțeleasă de părinții ei Maria și Vasile, ambii aflați acum la muncă peste hotare.

O susține și fratele Avram, aflat și el acum departe. Iar când în familie este armonie și înțelegere, susținere și ajutor reciproc, iar alături mai sunt prietenii, profesorii, oamenii dragi, treburile merg bine. Sperăm că totul va fi bine în viața tinerei și promițătoarei Marta Belici. Fie ca bunul Dumnezeu să o apere și să o păzeasă întotdeauna.

Succese și noi realizări, Marta. Aceeași dragoste de neam, baștină, sat, tradiții, credință, grai, port, să te însoțească mereu. Doamne ajută!

ELEONORA SCHIPOR, profesoară, scriitoare, conducătoarea cenaclului literar „Lămâița” de la liceul din Cupca P.S. Propunem atenției cititorilor una din scrierile tinerei Marta Belici >

Cântecul nostru popular…

Atât de drag, de scump, de apropiat sufletului nostru. În familia mea au cântat din moși strămoși, de la ei am moștenit această dragoste pentru cântecul popular. Am cântat de micuță, acasă, la grădiniță, pe urmă la școală în clasele primare, în clasele mijlocii. La sărbătorile familiare, tradiționale, oficiale. La diferite concursuri, întâlniri, festivaluri… M-am ocupat și de de muzica populară, de folclor, studiind aparte, cu profesori și specialiști.

Am făcut teorie și practică. În clasele mari aveam mult de lucru, de învățat, căci asta este sarcina principală a unui elev, dar pasiunea, dragostea pentru cântecul popular, pentru frumusețea lui m-a preocupat cel mai mult. Acum sunt studentă, dar dragostea pentru cântecul popular o păstrez în suflet mereu. Atunci când îmbrac costumul popular – cămașa cusută de bunica, catrința, frânghia, bundița, încalț în picioare opincuțe, iar în păr îmi prind o floare roșie, ba îmi pun și mărgele la gât, mă simt minunat.

Ce frumos e portul nostru național. Al meu e și cu specific cupcenesc. Căci vin de la Cupca, o veche și frumoasă localitate românească de pe Valea Siretului, din Nordul Bucovinei. Am și un cântec despre Cupca, pe versurile fostei noastre profesoare Dorina Prepelița, pe care l-am înregistrat în satul meu drag. Când participam, sper să pot face acest lucru și pe viitor, fie la o mică serbare la școală, sau un mare concert la Cernăuți, îmbrăcată în haine naționale, cântând vechile și frumoasele noastre cântece, unele dintre ele culese tot de aici, de la baștina mea dragă, de la bunica Floarea, de la mătușile mele, de la femeile mai în vârstă, mi se umple sufletul de mândrie, de bucurie, că sunt româncă, că sunt bucovineancă, că sunt cupceancă.

Cânt și solo, dar mi-a plăcut mult să cânt cu fostele mele colegele de clasă, eram de fapt, grupul vocal al școlii. Nu odată am participat la tradiționalele concursuri școlare așa ca „Steluța bucovineană”, „Roua curată” și altele. Toate fetele cântau bine. Aveau voci frumoase, aveau și au desigur, costume la fel de frumoase, păstrate de la bunici și străbunici.

Ne-a îndrumat în arta cântecului și fosta noastră dirigintă noastră de clasă, doamna profesoară Lucica Dușceac, profesoară de limba și literatura maternă, care posedă o voce bună și are un auz muzical perfect. Cum afirmă mămica mea Maria, și cei din generația ei, doamna Lucica a cântat de micuță și păstrează această dragoste de cântec pe tot parcursul vieții. Or, la anumite sărbători și jubilee ale satului, participă și profesorii noștri, care formează și grupuri vocale, și duete, trio, solo.

Cândva exista chiar și un cor la Cupca. Acum unele tradiții s-au mai pierdut, dar multe încă se păstrează. Nu știu încă exact ce profesie îmi voi alege în viață. Studiez la Universitatea cernăuțeană geografia și ecologia. Iubesc limbile, română, care este limba noastră maternă, ucraineană, este limba de stat. Îmi plac și limbile străine – engleza și franceza. Poate că voi deveni pedagog, sau poate îmi voi alege o altă profesie, dar dragostea de muzică, de cântec, folclor, de port, grai, tradiții, datini, obiceiuri, credință, baștină, de valorile noastre spirituale, va fi mereu în sufletul meu. E pasiunea și dragostea mea. De ele știu precis că nu mă voi desparte niciodată.

Eleonora Schipor