Modernismul

Modernismul

LIVIU REBREANU (1885-1944)

Universul literar În viaţa intelectuală de astăzi – această viaţă atât de bogată în zeităţi false şi credinţe deşarte – nimic nu este mai adorat şi mai hulit ca „modernismul”. O cumplită vijelie de cuvinte se fărâmiţeşte zi cu zi în jurul acestei concepţii. Pentru mulţi, mai a les pentru cei ce n’au atins încă punctul cel mai înalt al curbei care reprezintă viaţa, modernismul are o putere fermecătoare. A fi modern, pentru aceştia, e o convingere internă care nici nu suferă discuţie, este un imperativ atât de categoric încât li se pare că singur cuvântul „modernism” înlătură orice contrazicere. Îndeosebi high-life-ul averii şi o parte dintr’al intelectualităţii se prosternă cu adevărată evlavie înaintea acestui idol. Cucoane tinere şi bogate, domni fără ocupaţie, cugetători, scriitori şi artişti tineri doritori de bani şi de glorie sunt apostolii fanatici ai modernismului.
Un alt grup însă loveşte cu furie în noul zeu. Mai cu seamă oamenii care sunt pe coborâşul curbei vieţii conservatorii bogaţi sau cel puţin cu o situaţie bună în cadrul societăţii de azi, care nu mai pot aştepta nici un hatâr de la o eventuală nouă întocmire a vieţii publice, scrii torii înzestraţi cu spiritul şi umorul vremilor trecute, artiştii cu gusturi şi concepţii învechite, cu un cuvânt reprezentanţii societăţii de ieri şi de azi spun că modernismul e fenomenul decadenţei, al ruinei complete, a regresului.
Contrastul dintre modernism şi neomodernism, fireşte, se constată în toate manifestările vieţii: în politică, în ştiinţă, în literatură, în artă, în îmbrăcăminte, în felul de-a vorbi, ba şi în lucruri din cele mai neînsemnate.
Modernismul însă, ca blazonul unui drapel veşnic desfăşurat, agită mai mult cercurile literare şi artistice. Iar aici, într’adevăr, se ivesc chestiuni importante: ce însemnează a fi modern? Ce este modernismul? Ce valoare are modernismul?
În ce priveşte partea tehnică sau materială a vieţii, problema modernismului e foarte simplă. E modern aeroplanul, automobilul, luntrea cu motor, caloriferul, vacuum cleanerul etc. Toate acestea, incontestabil sunt mai bune decât bunăoară, căruţa poştei, bărcile cu lopeţi, hamalul, sobele de tuciu, etc. Va să zică aici nu mai încape discuţie…
Cu cât ne depărtăm însă mai mult de lumea va lorilor ce se pot măsura, cu atât mai anevoioasă devine soluţia oricărei chestiuni. Aşa şi a modernismului, în privinţa întocmirilor sociale, de pildă, e mai greu de hotărât. Comunismul complet sau poate numai o ciuntire radicală nemiloasă a averilor particulare? Căci starea de astăzi, sau chiar materialismul nepăsător de azi de sigur, e nedrept.
Dar estetica?… Critica impresionistă a introdus anarhia criticei. Şi barem nu anarhia cea ideală. Nu. A introdus anarhia cea strămoşească, cea cu lozinca: „Uite pumnul, stimate adversar!” Şi chiar şi mai rău.
În viaţa materială se poate zice că ceea ce se iveşte mai târziu e şi mai modern. Automobilul, de pildă e mai modern ca trenul dar şi mai modern e aeroplanul. Şi aici modernismul indică şi superioritatea: aranjamentul tehnic al vieţei de astăzi nu numai că e mai modern, dar e şi mai bun ca cel de acum cincizeci sau numai zece ani.
Cu cât ne apropiem însă mai mult de manifestările intelectuale ale vieţii, cu atât devine mai anevoioasă constatarea superiorităţii.
Nu e evident că orice epocă artistică sau literară nouă e superioară celor ce le-au precedat.
După o generaţie eminentă deseori urmează una mai slabă, după o epocă de strălucire una mai puţin luminoasă.
În Franţa, de pildă, după epoca enciclopediştilor şi a revoluţiei – a urmat o vreme când Chateaubriand era cel mai mare scriitor, iar Stendhal vegeta în obscuritate. După epoca clasică a lui Goethe şi Schiller, literatură germană, deşi are pe Heine, ba chiar cu Heine împreună, suferă o scădere simţitoare. Tot aşa la noi, după epoca lui Eminescu vine o lâncezeală generală din care de abia în deceniul din urmă am putut ieşi.
Aceste câteva exemple, citate la întâmplare, invederează, cred, că evoluţia literaturii şi a artei nu merge drept înainte, ci face cotituri şi întorsături capricioase. Indiscutabil însă că merge mereu înainte, mereu mai sus. Dante, tipul evului mediu, reprezintă un nivel mai jos ca Shakespeare, poetul tipic al evului nou, iar Goethe, farul evului cel mai nou, e mai presus şi ca Shakespeare. Adevărat că o clasificare a acestor uriaşi e hazardată, totuşi din această comparaţie se desluşeşte, poate, că piramida omenirii, ale cărei straturi inferioare sunt alcătuite din mulţimea nepricepătoare, şi pe ale cărei culmi sunt ridicate individualităţile cele mai mari, că vremea nu numai că se îmbunătăţeşte calitativ, adică se pătrunde de intelectualitate în pături tot mai adânci, dar şi în înălţime, prin oamenii săi geniali, creşte şi astfel se înalţă necontenit.
Din toate acestea însă rezultă că avem două feluri de modernisme. Unul nu e decât manifestarea spiritului vremii în opere literare, reoglindirea vieţei celei mai noi în romane, nuvele, drame, versuri. Exemple: eroul romanului în automobil, scene dramatice care se petrec la telefon, nuvele care se sfârşesc cu accidente de aeroplan liră care visează cu stâlpi de telegraf, etc.
Dar modernismul acesta încă nu însemnează deloc superioritate faţă de trecut. Căci, neapărat, nu acea dramă e mai bună în care se telefonează mai mult şi nu acea liră e mai nobilă care umblă mai aproape de balamuc. Nu. Numai celălalt modernism asigură operei de artă o superioritate faţă de operele trecutului. Iar acela nu este decât realizarea artistică a unui grad de evoluţie atinse până astăzi.
Orice operă de artă se compune din două părţi: valoarea internă, adică artistică, a cărei măsură deşi nu e neschimbată, cum spun unii esteţi, însemnează totuşi un spor, un progres al aptitudinii de inteligenţă şi al conceperei artistice a creerului omenesc; iar a doua parte este elementul ce se manifestă în alegerea subiectului, adică în cercul de interes al scriitorului.
Şi acesta din urmă e modernism, dar numai modernism de a doua mână. Şi avem o mulţime de scriitori la modă ale căror succese se datoresc numai acestui modernism. Aceşti scriitori sunt sfârlezele curentelor, flămurii şandramalelor intelectuale, microfoanele vibraţiilor celor mai recente mişcări literare. Poate că nu sunt tocmai lipsiţi de talent, dar aparţin mai mult industriei literare, decât adevăratei nobilei literaturi.
Adevăratul modernism este acela care întruneşte aceste două… modernisme: a produce estetică îmbrăcată în spiritul timpului, dar cu un nivel mai înalt decât cel al epocilor precedente: acesta trebuie să fie idealul adevăratului scriitor şi artist mare modern.

Saptamana Razboiului

Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

Publicații din arhiva Fundației Literar-Istorice „STOIKA”

Post Views: 101

Publicații din arhiva Fundației Literar-Istorice „STOIKA”

Post Views: 121







Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: