Moștenirea (succesiunea) vacantă – lipsa de moștenitori legali sau testamentari

Moştenirea vacantă care se cuvine statului este caracterizată, în general, de lipsa totală a succesorilor (moștenitorilor) legali sau testamentari ai defunctului sau dacă aceştia există de faptul că vocaţia lor concretă nu se întinde asupra întregii mase succesorale lăsată de defunct. În aceste cazuri se poate elibera certificatul de vacanţă succesorală, existând o procedură care trebuie urmată în acest scop. Constatarea calităţii de moştenitor şi atribuirea succesiunii se pot face şi prin hotărâre judecătorească dar, de regulă, această dovadă se face prin certificatul de moştenitor; în privinţa drepturilor statului asupra succesiunii vacante, notarul public are competenţa să emită certificatul de vacanţă succesorală.

Art. 680 din Codul Civil o defineşte astfel: „în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”. Astfel, conform textului citat, statul culege moştenirile rămase fără succesori, adică cele în care la data deschiderii succesiunii:

-nu există niciun succesor legal sau testamentar;

-succesibilii legali nerezervatari au fost dezmoşteniţi de decujus;

-succesibilii legali şi/sau testamentari renunţă la moştenire;

-succesibilii legali sunt nedemni.

În situaţiile arătate mai sus, soluţia este eliberarea certificatului de vacanţă succesorală.

De asemenea, mai există vacanţă succesorală în cazul când, deşi defunctul lasă moştenitori, legali sau testamentari, vocaţia lor nu se întinde la întreaga moştenire ci doar la o parte din ea, ca de exemplu: În toate aceste situaţii se va putea elibera, după caz, certificat de moştenitor sau de legatar dar şi certificat de vacanţă succesorală. În ceea ce privesc particularităţile drepturilor pe care statul le are asupra moştenirii vacante, acestea se analizează în raport cu dispoziţiile aplicabile în situaţia existenţei moştenitorilor legali sau testamentari și anume:

Momentul dobândirii moştenirii vacante de către stat. Statul dobândeşte moştenirea în temeiul legii, conform regulilor generale, de la data deschiderii ei. Din acest punct de vedere certificatul de vacanţă succesorală sau după caz, hotărârea judecătorească de constatare a vacanţei succesorale nu au efect constitutiv, ci doar declarativ de drepturi. Aşadar, de la data deschiderii succesiunii, adică din momentul decesului lui decujus, bunurile cuprinse în masa succesorală intră în domeniul privat al statului.

Statul răspunde pentru pasivul moştenirii numai în limitele activului. Indiferent dacă succesiunea vacantă se cuvine statului în baza unui drept de moştenire sau a dreptului său de suveranitate, acesta culege patrimoniul defunctului, în întregime sau parţial, ca universalitate de drepturi şi obligaţii, motiv pentru care este dator să plătească pasivul succesoral. Statul, fiind un succesor în drepturi al defunctului, este obligat faţă de creditori în aceleaşi condiţii în care este obligat orice moştenitor legal sau legatar universal care a acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar.

Inventarul este o procedură necesară în succesiunile ce urmează să fie declarate vacante pentru faptul că notarul public în efectuarea ei poate găsi înscrisuri referitoare la bunurile defunctului, inclusiv un posibil testament a cărui existenţă nu era cunoscută, dar care poate să schimbe soluţia cauzei succesorale. De asemenea, sumele de bani, hârtiile de valoare, cecurile sau alte valori găsite la inventariere trebuie depuse în depozit notarial sau la o instituţie specializată, facându-se menţiune în procesul-verbal de inventariere.

Nu în ultimul rând, inventarul reprezintă o trecere în revistă fidelă şi exactă a bunurilor care intră în masa succesorală, o modalitate de a identifica activul şi pasivul, statul va răspunde de datoriile succesiunii doar în limitele activului chiar dacă procedura de inventariere nu a fost îndeplinită. Legiuitorul prevede că, în succesiunea în care există indicii că urmează a fi declarată vacantă, notarul public va putea încredinţa administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat cu înştiinţarea autorităţii administrativ-teritoriale Notarul public poate desemna drept curator un reprezentant al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, organ abilitat să preia bunurile succesorale după eliberarea certificatului de vacanţă succesorală. Statul nu beneficiază de un drept de opţiune succesorală. Nimeni nu e obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine. Cu toate acestea, statul nu poate renunţa la moştenirea vacantă întrucât dacă ar face-o, bunurile succesorale i-ar reveni tot lui ca rămase fără stăpân.

Deoarece statul nu beneficiază de dreptul de opţiune, acestuia nu-i poate fi aplicat termenul de prescripţie, din contră, dreptul lui de a culege succesiunea vacantă se naşte la expirarea acestui termen. În consecinţă, statul poate cere oricând eliberarea certificatului de vacanţă succesorală, iar notarul public sau instanţa judecătorească o pot constata nelimitat în timp.

Statul este moştenitor sezinar, adica va trebui să ceară punerea sa în posesiune sub forma eliberării de către notarul de stat competent, a certificatului constatând vacanţa moştenirii certificatul de vacanţă succesorală Nu se poate vorbi despre certificatul de vacanţă succesorală anterior înfiinţării notariatului de stat. Acest eveniment a fost marcat de Decretul nr. 79 din 31.03.1950 al Consiliului de Stat, precum şi de Decizia ministrului Justiţiei nr. 1827/1950, ambele referitoare la organizarea notariatului de stat.

Iniţial, dezbaterea succesiunilor nu intra între procedurile date prin aceste acte normative în competenţa notariatului de stat; această atenţie i-a fost conferită prin intrarea în vigoare a Decretului nr. 40/1953. În reglementarea actuală, procedura de eliberare a certificatului de vacanţă succesorală este în prezent reglementată de Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale în legătură cu care se impun a fi făcute mai multe precizări. Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de orice persoană interesată, de procuror precum şi de secretarul consiliului local al localităţii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoştinţă că moştenirea cuprinde bunuri imobile.

Persoana interesată este cea care prezintă un drept în legătură cu succesiunea (de exemplu, creditorul sau debitorul) cât şi cea care prezintă un interes; în această categorie nu intră notarul public, astfel încât nici în cazul vacanţei succesorale acesta nu se poate sesiza din oficiu, cu dezbaterea procedurii succesorale. După ce constată că este legal sesizat, notarul public va proceda la citarea statului prin reprezentantul său, potrivit art.85 din lege.

Acest reprezentant este autoritatea administraţiei publice competentă să preia bunurile. În succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti reprezintă statul ca subiect de drepturi şi obligaţii şi sunt citate de notarii publici în cadrul procedurii succesorale. Notarul public dispune şi citarea la ultimul domiciliu al defunctului precum şi prin publicitate, în condiţiile art.95 din Codul de procedură civilă. Citarea prin publicitate se face nu numai prin publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit ci şi prin afişarea ei pe uşa biroului notarial la care este înregistrată cauza succesorală.

Până la emiterea certificatului de vacanţă succesorală, notarul public poate încredinţa administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat, cu încunoştinţarea autorităţii administraţiei administrativ-teritoriale. Bunurile provenind din succesiuni vacante, transmise direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti se valorifică, de regulă, prin licitaţie publică. Notarul public nu poate elibera un certificat de moştenitor sau de legatar testamentar unei persoane cu pretenţii la succesiune dacă în cauză se eliberase deja un certificat de vacanţă succesorală. Toţi cei prejudiciaţi prin eliberarea sau cuprinsul certificatului de vacanţă succesorală trebuie să se adreseze instanţei pentru stabilirea drepturilor lor, notarul public putându-le elibera certificatul de moştenitor sau legatar doar pe baza unei hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile.

Av. Tatiana Rădulescu