Mumia egipteană „cu păr albastru”

Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” din Sibiu este unic în România, în felul său. Inaugurat în anul 1993, ca departament al Complexului Național Muzeul „Astra” din Sibiu, muzeul conţine o serie de piese specifice civilizaţiilor extraeuropene. Colecţia nucleu a muzeului a fost donată de către etnograful Franz Binder (1824- 1875), un saş din Sebeş (judeţul Alba), născut într-o familie de farmacişti. Având un spirit aventurier încă de tânăr şi având o stare materială bună, Franz călătoreşte în Asia Mică (Turcia), Palestina, Sudan, Egipt şi în Africa Centrală.

A fost unul dintre primii europeni care au intrat în contact cu triburile de canibali Zande, a călătorit în regiunea Nilului Alb şi a locuit vreme de un deceniu în Africa, o mare parte a timpului petrecându-şi-o la Cairo, în Egipt. În 1857, Binder devine viceconsul al Imperiului AustroUngar la Khartum (Sudan), iar în 1862 se va întoarce definitiv în Transilvania. Întreaga sa colecţie de obiecte etnografice, culese de la triburi nilotice sau cumpărate din călătoriile sale, o donează Asociaţiei Transilvane de Ştiinţele Naturii din Sibiu. Despre Binder se ştie că a ţinut chiar şi conferinţe prin câteva oraşe transilvane, povestind oamenilor despre călătoriile sale şi arătându-le obiecte africane sau planşe desenate.

Comerciant, conducător de caravane şi neobosit cercetător, interesat de obiceiurile civilizaţiilor cu care venea în contact, de fauna şi flora locurilor vizitate, Franz Binder a primit, la întoarcerea în ţară, un ordin de merit de la împărat, pentru serviciile aduse Imperiului austriac. În 1875, Binder s-a stins din viaţă, din cauza unei pneumonii, la moşia de la Vulpar, unde a şi fost înmormântat, nu departe de grădină sa cu plante exotice. În muzeu se regăseşte şi „Mumia de la Sibiu”, cunoscută şi sub numele de „mumia cu părul albastru” (denumire datorată picturii de pe capacul sarcofagului), care nu a făcut parte din colecţia iniţială a lui Binder, ci a fost donată muzeului, la începutul secolului al XX-lea (1907) de către Herman von Hannenheim, consul al Austriei în Egipt.

Ea a fost găsită în excavațiile arheolgice de la Gamhud, aflate la circa 150 km sud de actualul Cairo și a aparţinut unui personaj de rang înalt din perioada dinastiei ptolemaice şi are vârsta de 2.300 de ani. Deşi nici acestea nu sunt rămăşiţele pământene ale unui faraon sau ale unui înalt preot egiptean (ale căror mumii erau mai bine „fasonate”, pentru a aminti de distincţia pe care mortul a purtat-o în timpul vieţii şi despre care se credea că o să o poarte şi în viaţa de dincolo), mumia din Sibiu aparţine unui foarte bogat demnitar egiptean. Aproape un secol, toată lumea a crezut că mumia reprezintă o femeie. Ei bine, mumia de la Sibiu reprezintă un bărbat, lucru constatat de către egiptologul german Renate Germer. „Identitatea personajului mumificat care se odihnește în sarcofag este extrem de interesantă. El a fost menționat, pe rând, fie drept un bogat egiptean, fie drept soția unui înalt funcționar.

Renate Germer, cunoscut egiptolog din Hamburg, a vizitat muzeul de la Sibiu și a cercetat cu atenție exponatul. Aceasta a spus că este vorba despre un bărbat, și nu despre o femeie, aducând numeroase argumente”, conform Ioanei Rasiga, muzeograf la Muzeul Franz Binder din Sibiu. Înainte de a ajunge la Sibiu, mumia a fost schimbată cu alta, susține arheologul Renate Germer. O inscripție și o pictură pe care este reprezentat un om cu barbă, găsite alături de mumie, arată că este vorba despre un bărbat. Deși veche de peste 2.000 de ani, mumia de la Sibiu păstrează și azi pe pânză o inscripție care demonstrează același lucru.

„Frumusețea picturii de pe fașă, faptul că este asemănătoare cu cea de pe sarcofag, precum și modul de realizare al sarcofagului dintr-o singură bucată de lemn, și nu din bucăți mai mici închegate între ele, așa cum se întâmpla în cazul oamenilor simpli, ne îndreptățesc să spunem că bărbatul mumificat s-a bucurat pe durata vieții de un statut deosebit. În urma unui studiu atent al scrisorii Norei Hannenheim și al inscripțiilor prezente pe feșele mumiei și pe sarcofagul acesteia, cercetătoarea germană, Renate Germer a ajuns la concluzia că mumia provine din situl de la Gamhud”, a adăugat muzeograful Ioana Rasiga.

Specialiştii au ajuns la această concluzie şi în urma unei cercetări minuţioase care a relevat faptul că întreaga procedură de îmbălsămare a fost parcursă cu acurateţe. Pentru necunoscători, mumia de la Sibiu nu este foarte mare, este una normală. Mult mai mare este însă sarcofagul, făcut numai din lemn, foarte frumos pictat. „Pe sarcofag este pictată Nut, zeița înaripată a cerului, îngenunchiată, în fiecare mână cu câte o pană a adevărului. (…) Pe sarcofag, pe un catafalc — cap de leu este pictat mortul mumificat. (…) Pe labele picioarelor, figurate pe sarcofag în relief, în formă de casetă, sunt pictați cu negru doi șacali, animalele sacre ale lui Anibis, zeul morților, plasați în față”, descrie Germer, mumia de la Sibiu. Mumia de la Sibiu provine din săpăturile de la Gamhud, din centrul Egiptului, la 150 de kilometri de Cairo, cu finanțare ungară, austriacă și poloneză.

Din cele 70 de mumii descoperite atunci, cea de la Sibiu a fost dată lui Hermann von Hannenheim, care a donat-o Sibiului și de atunci în fiecare an, 10.000 de oameni vin să o admire, întrebându-se ce mistere ascunde. Mumiile au apărut în istoria umanității din dorința comunității de a păstra printre ei sufletele celor decedați. Se știe că atunci când dormim sufletul pleacă spre celălalt tărâm, rămânând legat de corp cu așa zisa „coardă de argint”. La deces coarda se rupe și sufletul pleacă către alte sfere. Oamenii au încercat să păstreze corpul și după moarte, cât mai asemănător cu acela ce a fost în viață, spre a păstra legătura cu respectivul spirit, care poate să vină în vis și să ne împărtășească din ideile sale, sau să îi ajute altfel.

Aici mumiile își aveau un rol asemănător moaștelor din ziua de astăzi. Așa cum ne rugăm la moaște pentru diverse dorințe, tot astfel inițial, oamenii se rugau la mumii (le ofereau daruri, slujbe, incantații, etc.). Mai există o explicație pentru existența mumiilor; la sfârșitul timpului, când toată viața se va opri pentru o vreme, când va veni șocul învierii (ca la frigiderele care pornesc când termostatele reglează temperatura), se vor ridica și morții în picioare (gen zombie). Și atunci se încerca păstrarea acestor corpuri cât mai intacte, spre a exista o șansă a unei noi vieți.

„Mumia cu părul albastru” se află, acum, în patrimoniul Complexului Național Muzeal Astra din Sibiu (secția Etnografie Universală „Franz Binder”), și începând cu anul 2019, cu prilejul mutării colecției de etnografie universală Franz Binder, mumia a fost pregătită pentru transport și supusă unor investigații fizico-chimice în vederea conservării, cercetării și pentru eventuale restaurări. La Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu, cel mai vechi din țară de acest fel, aflat în Piața Mică din centrul istoric, se află și celebrul medicament „Mumia vera”, cunoscut și ca „praful de mumie” – un panaceu universal care se credea în Evul Mediu că poate vindeca ciuma și holera – adus de aventurierii noștri egiptologi.

Deși poate pare greu de crezut în anul 2025, mii de mumii egiptene au fost înghițite (mâncate), sub formă de praf, de către foarte mulți pacienți din Europa, cu speranța că îi va salva de la moarte. Atât de multe mumii au fost distruse pentru a se face praf pentru bolnavi, încât la un moment dat s-a ajuns la un comerț și cu morți îmbălsămați, false mumii antice. „Avem în colecție, un borcan de lemn și o cutie de lemn, cu praf de mumie. Borcanul e șlefuit, cu inscripția direct pe borcan, fără signatură imperială. Borcanul este din secolul 19, iar cutia din secolul 18. Cele două recipiente au avut în interior, praful de mumie. Acum mai sunt în interior doar rămășițele, pentru că praful a fost extras și depozitat separat, pentru a nu se volatiza și a nu fi inspirat de vizitatori.

Praful de mumie a fost folosit în farmacii, o perioadă foarte lungă de timp, încă din Evul Mediu. În perioada Renașterii a fost o explozie a folosirii acestui praf. S-au distrus foarte multe mumii în perioada renascentistă și din păcate a existat un adevărat comerț cu mumii, ajungându-se la praf de mumie fals”, ne-a declarat Ana-Maria Păpureanu, muzeograf la Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu. Potrivit acesteia, praful de mumie de la Sibiu e autentic și a fost obținut prin mărunțirea unei mumii reale.

Până în 1920, unul din cele mai scumpe medicamente, praful de mumie, era obținut prin … măcinarea mumiilor de mii de ani. „Canibalismul” medicinal a existat cu adevărat, iar o bucățică din el este expusă dincolo de o cutie de sticlă, în ultima încăpere a Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu. În jur de 10.000 de turiști din toate colțurile lumii, din cele sute de mii care vin în fiecare an, la Sibiu, sunt atrași de misterele mumiei egiptene și ale prafului miraculos ale „mumiei vera” din Sibiu.

Conf. univ. dr. George V Grigore