Aflat la intrarea în orașul Drăgănești-Olt dinspre DJ546, pe strada Nicolae Titulescu, muzeul poate
fi omis de călătorul care nu este atent la panourile din fața clădirii mici și aparent neîngrijite. Dacă muzeul nu este interesant sau poate neatractiv prin arhitecturi impunătoare, odată ce i se trece pragulsedeschideoadevăratălume a istoriei etnografiei românești. Acesta funcționează în conacul și anexa acestuia care au aparținut omului de vază Polihronie Ioan, fost pitar, arhivar și casier al orașului Slatina, participant la evenimentele anului 1848.
În camerele și coridoarele celor două corpuri de clădire sunt valorificate expozițional piese de istorie și arheologie (obiecte neolitice, din epoca bronzului, din perioada daco-romană și românească timpurie), numismatică, obiecte de cult, arhive memoriale, obiecte legate de ocupații și obiceiuri, ceramică, port popular, o colecție de artă plastică ce cuprinde lucrări ale clasicilor români din perioada interbelică, o colecție de icoane și orfevrărie liturgică, precum și colecții memoriale deosebite pentru zonă.
Complexul muzeal cuprinde Casa Ghirgiu, care adăpostește secția de istorie în care sunt redate obiecte datate începând din perioada neolitică până în contemporaneitate, Casa Polihronie, principala clădire a Muzeului Câmpiei Boianului, care este cea mai veche casă din Câmpia Boianului și în care sunt organizate patru expoziţii permanente (expoziţia artă populară Lada de zestre, expoziţia de cult creştin ortodox Odoare Sfinte, expoziţia de artă plastică Universul culorilor și Expozitia memorială Traian Zorzoliu).
Parte din complex este și Casa Țărănească din perioada neolitică cu două încăperi care reproduc diferite utilități cotidiene. Este construită din lemn cu pridvor deschis și al cărei interior se caracterizează prin funcționalitatea încăperilor, prin dispunerea și folosirea economicoasă a mobilierului, printr-o decorațiune plăcută realizată cu ajutorul țesăturilor. Chiar din fața acesteia, aleea duce pașii vizitatorului la Troița cu hramul Sf. Iosif de la Partoș, patronul spiritual al pompierilor și un monument dedicat eroilor pompieri din România.
După ce revine pe aleea principală, vizitatorul ajunge în fața intrării într-un bordei, locuința milenară românească, reprodus conform arhitecturii tradiționale a populației de la câmpie și decorat cu vase, unelte și mobilier. În prima cameră se găsește vatra pentru prepararea hranei și locul pentru servirea mesei, iar în a doua se găsește soba, patul și alte elemente de mobilier, așternuturi și țesături tradiționale. Continuând drumul spre latura de est a complexului se descoperă Atelierul de Fierărie, unde sunt expuse uneltele fierarilor.
Acesta este considerat de muzeografi a fi micro-centrul economic al satului românesc pentru că toți gospodarii satului, pe tot parcursul anului aveau nevoie de fierar, unde își reparau uneltele, le ascuțeau sau cumpărau altele noi, astfel încât în permanență bărbații așteptau la rând să-și rezolve problemele, ocazie folosită pentru a discuta diverse probleme din lumea satului și chiar ale țării. Urmând aleea complexului vizitatorul intră într-un crâng de salcâmi, traversează un pârâu pe un pod de lemn și intră în ultima parte a parcului muzeal, care poate fi considerată cea mai pitorească: Arheoparcul Gumelnița, așezare de tip tell, fortificată cu un val de pământ înalt de 1,30 m și prevăzut cu șanț de apărare.
Această reproducere povestește că vatra comunei Drăgăneşti a fost locuită încă din mileniul VI î.Hr. de către populaţiile culturilor Criş, Dudeşti şi Vădastra faza I. Au urmat apoi populaţiile culturilor GumelniţaSălcuţa, Glina III, Tei, Verbicioara, lumea tracilor, a daco-geţilor şi a urmaşilor acestora, românii, până în zilele noastre. Cea mai veche aşezare descoperită pe vatra localităţii Drăgăneşti a fost a purtătorilor culturii Dudeşti, dar cel mai mult material arheologic găsit aparţine culturii Gumelniţa-Sălcuţa.
Aşezările eneolitice identificate pe valea Oltului Inferior sunt rezultatul interferenţelor culturale între culturile Gumelniţa şi Sălcuţa numit „faciesul cultural gumelniţeano-sălcuţean“. Această aşezare a fost cercetată în şapte campanii arheologice, iar șantierele arheologice au fost conduse de prof. Mihai Butoi, dr. Aurelia Grosu, dr. Cristian Schuster, directorul Institutului de Tracologie Bucureşti, dr. Marin Nica, în colaborare cu Muzeul Câmpiei Boianului, reprezentat de profesorul Traian Zorzoliu.
În urma campaniilor s-a putut descifra modul de viaţă al acestei populaţii, tipologia locuinţelor, delimitarea şi utilizarea spaţiului de locuit, dispunerea caselor, inventarul gospodăriilor, uneltele pentru practicarea unei agriculturi primitive, arme de vânătoare și altele. Ideea înființării muzeului a apărut când au fost descoperite primele semne ale aşezării (fragmente de vase de diferite forme și mărimi și două vase mici întregi, mai multe râșnițe, fragmente de silex și oase de animale) de Niţu Ion şi fraţii Gabriel şi Cristian Zorzoliu. Primele mostre arheologice au fost duse la Universitatea din Timişoara de către profesorul Traian Zorzoliu.
Între anii 1974-1977 profesorul Zorzoliu a adunat peste 3.000 de obiecte istorice, grupate pe mai multe colecții. Următorul pas a fost redactarea de către profesor a unei declarații către Comitetul pentru Cultură și Educație Socialistă Olt, prin care anunța că era în posesia a circa 3.500 de obiecte istorice, pentru care era necesară deschiderea unui muzeu orășenesc la Drăgănești-Olt. Comitetul a luat hotărârea să aducă în oraș specialiști din domeniul istoric și muzeal, pentru verificarea celor declarate.
Astfel, la 6 iulie 1978, o echipă de arheologi, directori de muzee din județul Olt, muzeografi și alți oameni de cultură conduși de prof. dr. doc. Dumitru Tudor s-au deplasat la Drăgănești-Olt, și au constatat: „Profesorul Traian Zorzoliu din localitatea Drăgănești-Olt, a strâns o bogată colecție de materiale arheologice, pe care o adăpostește în locuința sa”. (citat din scrisoarea adresată de prof. univ. doc. Dumitru Tudor – Sucidava 1978 – Comitetului de Cultură și Educație Socialistă județul Olt). Întreg colectivul de istorici s-a deplasat în zona terasei inferioare din dreapta Oltului și pe grindurile din lunca inundabilă, de unde au cules numeroase resturi arheologice de la suprafață.
Din aceeași scrisoare a reieșit și propunerea întregului colectiv de cercetători ca la Drăgănești-Olt să se organizeze un muzeu care să fie condus de prof. Traian Zorzoliu. Muzeul a fost înfiinţat la 5 august 1980, sub denumirea de Muzeul de Istorie şi Etnografie Drăgăneşti-Olt, de către profesorul Traian Zorzoliu, care a şi donat 11 colecţii de obiecte muzeale. În 1982 a fost afiliat la muzeul de istorie, ca secţie, Casa memorială Nicolae Titulescu, înfiinţată tot de profesorul Zorzoliu.
În perioada 1980-1990 activităţile muzeului au fost coordonate voluntar de profesorul Traian Zorzoliu, iar în 1990, prin decizia Consiliului Judeţean Olt, Muzeul de istorie al oraşului Drăgăneşti-Olt a devenit instituţie cu statut juridic. În 1996 Muzeul de istorie a devenit muzeu zonal sub numele de Muzeul Câmpiei Boianului Drăgăneşti-Olt. După trecerea în neființă a profesorului Traian Zorzoliu în 2015, în semn de înaltă cinstire pentru dedicarea și dăruirea cu care a lucrat pentru conservarea și promovarea istoriei locale, muzeul a primit denumirea Muzeul Câmpiei Boianului „Traian Zorzoliu”.
Antonio Marinescu
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro