Muzeul „Ion Irimescu” Fălticeni

Creația cultural-artistică este prin ea însăși un act de dăruire al artistului către societate, iar în cazul unora se materializează și prin donații masive ale operei lor. Amprenta lăsată de o comunitate în viața și creația artistului, a uneia cu numeroase valori cultural-literare-artistice cum este Fălticeniul, nu putea să nu treazească în sufletul marelui artist și sculptor Ion Irimescu, dorința de a lăsa opera sa orașului natal.

Donația ca fenomen și act de recunoaștere adresat comunității am tratat-o în articole ale revistei: „Academia Română – Donația”, din 9 noi. 2021 https:// www.independentaromana.ro/academia-romanadonatia/ sau „Patrimoniul, donația și restituirea în Academia Română”din 22 mai 2025.

Gestul sculptorului Ion Irimescu prin care a donat orașului peste 300 de sculpturi, 1.000 de desene, portrete, compoziții, proiecte de monumente și biblioteca personală, circa 1.500 de volume, a fost apreciat prin alocarea unui spațiu adecvat. Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni, jud. Suceava a fost înființat în anul 1974 fiind cea mai mare colecție de autor de artă plastică românească din România. Găzduit de o clădire istorică, cu peste zece camere de expunere, alături de spațiul memorial „Ion Irimescu”, apartamentul în care a trăit artistul ultimii ani din viață (clădirea alăturată din curtea muzeului), tot ansamblul muzeal se remarcă prin statura și arhitectura impresionantă, demnă de viața și creația centenară (n. 27 feb. 1903, Arghira – d. 29 oct. 2005, Fălticeni, Suceava) de fost un sculptor român, profesor și membru al Academiei Române.

Copilăria, absolvirea școlii primare nr. 1 din Fălticeni (anii 1910-1915), apoi Liceul Nicu Gane din (1915-1924) și între anii 1924-1928 ca student al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, cu profesor de sculptură Dimitrie Paciurea, au marcat începutul creației artistice. Pictând decorurile la punerea în scenă a unor piese de teatru, apoi în timpul studenției pictând biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni-Fălticeni, cariera și activitatea au continuat cu absolvirea Școlii Naționale de Arte Frumoase, cu o bursă de studii pentru Școala Română de la Fontenay-aux-Roses.

În 1930 pleacă la Paris și se înscrie la Académie de la Grande Chaumière, lucrează sub îndrumarea lui Joseph Bernard, influențat de sculptura lui Antoine Bourdelle, iar în 1932 primește „Mențiunea de onoare a Societății artiștilor francezi”, lucrarea Autoportret, la Salonul de primăvară, Paris.

Din 1933, Ion Irimescu se întoarce în România, participă la toate expozițiile din țară și străinătate, apoi în 1940 este numit profesor la Academia de Belle Arte, Iași, din 1950 la Cluj, iar din 1966 profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București. Legătura spirituală și dorința de a ridica la Fălticeni o statuie lui Mihail Sadoveanu, în lipsa bronzului necesar, a făcut chiar ca N. Ceaușescu să îi trimită „ca apreciere” statuia lui Stalin (depozitată într-un subsol).

Dintr-un „Stalin” modelat de Dumitru Demu s-a creat un „Sadoveanu”, plămădit de Ion Irimescu. La 28 octombrie 2005 marele sculptor moare, este înmormântat în cimitirul Oprișeni-Fălticeni. La 20 de ani de la stingerea din viață memoria îi este sărbătorită cu expoziția unui alt mare sculptor sucevean, Ion Mândrescu.

Dr. Ing. Viorel Gaftea