ACASĂ / ARTICOLE / MUZEE-EXPOZITII-COLECTII-COLECTIONARI / MUZEUL NAȚIONAL AL MARINEI ROMÂNE – REPER CULTURAL UNICAT ÎN ROMÂNIA

MUZEUL NAȚIONAL AL MARINEI ROMÂNE – REPER CULTURAL UNICAT ÎN ROMÂNIA

MUZEUL NAȚIONAL AL MARINEI ROMÂNE
– REPER CULTURAL UNICAT ÎN ROMÂNIA –

Muzeul Național al Marinei Române a fost înființat la 29 mai 1969, este organizat pe criteriul tematico-cronologic, în conformitate cu periodizările istoriografiei româneşti şi are patru secţii – epocile veche, medie, modernă şi contemporană – prezentate pe parcursul a 30 de săli.
În prima parte, se află obiecte tridimensionale – basoreliefuri, mulaje după documente epigrafice, monede, amfore și machete navale, ele transmit informaţii despre începutul navigaţiei pe aceste meleaguri. Tot aici sunt expuse şi primele personaje alegorice, în mărime naturală, din cele mult mai numeroase existente în muzeu, întruchipând luptători daci şi romani. Figurile, ce parcă stau să vorbească, veşmintele şi armele executate în exclusivitate cu mijloace manuale caracteristice acelor timpuri străvechi produc un efect deosebit asupra vizitatorului. Acestor ilustrări li se adaugă obiecte originale cu valoare istorică considerabilă: ancore, amfore romane ş.a. O astfel de amforă, păstrând conţinutul uscat de seu de oaie, datează din secolul al II-lea d.H. şi a fost descoperită în Marea Neagră în anul 1982, la o adâncime de 40 metri, la Est de Constanţa.
Toate exponatele se constituie în argumente care vin să demonstreze continuitatea şi dezvoltarea navigaţiei în Dacia romană şi, mai apoi, în perioada de formare a poporului român.
La rândul lor, moldovenii lui Ştefan cel Mare, cu o prezenţă îndelungată la litoralul Mării Negre, prin cetăţileporturi Chilia şi Cetatea Albă, s-au implicat în comerţul maritim. Pânzarele moldoveneşti, apte să lupte pe apă şi să facă negoţ, transportau pe Marea Neagră mărfuri, la Istanbul şi chiar mai departe, în Marea Egee şi Mediterană, până în Creta. Facsimile manuale, reproducând fidel vechi documente ce menţionează legăturile domnilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei cu alte zone ale lumii prin intermediul navigaţiei, un imens vitraliu în centrul căruia figura marelui Ştefan veghează, parcă, asupra cetăţilor, bisericilor şi pânzarelor moldave, machete de nave, arme originale, piese rare, datând din secolul al XV-lea, sunt numai câteva din exponatele cu ajutorul cărora istoria navigaţiei în evul mediu românesc capătă verosimilitate şi culoare. Pentru aceeaşi perioadă, muzeul prezintă şi unul din cele mai valoroase obiecte aflate în patrimoniul său, o monoxilă în lungime de 10 metri, datând din secolul al XV-lea, descoperită în albia Crişului Alb. Reproduceri ale unor picturi murale reprezentând corăbii cu pânze, ce se constituie în podoabe plastice şi documente de preţ pe zidurile unor mănăstiri româneşti, sunt însoţite de obiecte autentice şi rare, specifice navigaţiei. O frumoasă frescă şi alte lucrări de grafică sunt rezervate acţiunilor navale întreprinse de flota Ţării Româneşti în timpul lui Mihai Viteazul, Domnul primei Uniri a românilor de la 1600. Un număr mare de documente facsimilate manual, machete de nave, stampe, monede şi arme vorbesc despre existenţa categorică a unei Marine româneşti, în pofida monopolului de navigaţie instituit de otomani după căderea Constantinopolului.
Abia în 1829, prin tratatul de la Adrianopol navigaţia pe Dunăre şi Marea Neagră a fost declarată liberă, iar navele româneşti aflate sub pavilion propriu puteau să lase în urmă „drumul fără pulbere” al bătrânului Danubiu ajungând pe mare până la Constantinopol şi în însoritele porturi mediteraneene. În acelaşi timp, apariţia primelor formaţiuni, în anii ‘30, ale armatelor naţionale permanente în Moldova şi Ţara Românească a dat posibilitatea creării flotilelor celor două Principate. Machete reprezentând „sfertul de şaică” şi „jumătatea de şaică”, de fapt şalupe canoniere ce s-au numărat printre primele nave militare româneşti, pavilioanele acestora şi armament original pe care l-au avut în dotare, prezentarea primelor uniforme de ofiţer şi soldat ale Flotilei din Muntenia, după reglementările din 1850 şi a celor marcate de influenţa franceză, intrate în dotare după 1860, macheta primei nave propulsate de forţa aburului din dotarea flotilei de război – vaporul cu zbaturi „România”-, sunt numai câteva din punctele de atracţie care contribuie la introducerea vizitatorului în atmosfera de început a epocii moderne.

Dar vor mai fi necesare trei mari şi importante momente în istoria românilor – Unirea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza, instaurarea domnitorului Carol I, în 1866, obţinerea Independenţei în urma războiului din 1877-1878 – pentru ca strădaniile înaintaşilor să se contureze în ceea ce va deveni Marina Română cu cele două componente ale sale: navigaţia comercială, menită să devină o instituţie de bogăţie şi mândrie naţională şi flota militară, datoare să apere fruntariile de apă ale ţării şi traficul român în Marea Neagră.
Pe parcursul întregului muzeu, s-a urmărit prezentarea acestei problematici diverse şi demonstrarea faptului că de-a lungul istoriei, Marina s-a dovedit a fi o necesitate atât economică, dar şi militară, iar oamenii mării, implicaţi în toate momentele de restrişte ale neamului, adevăraţi eroi.
Campaniile militare din anii 1877-1878, 1913, 1916-1918, 1941-1945 au implicat din plin Flota Maritimă şi Fluvială Română în confruntări directe pe apă şi chiar pe uscat. Participarea Marinei la ostilităţi este ilustrată cu documente și obiecte care au aparţinut unor personalităţi militare şi eroi căzuţi în aceste războaie, mine, torpile, arme de diferite tipuri. O importanţă la fel de mare a fost acordată şi anilor de pace, ani în care politica navală a guvernelor a urmărit aplicarea unor programe de pregătire a viitorilor marinari şi de dezvoltare a Marinei menite să ridice această armă la nivelul necesităţilor României Întregite.
Unul din cele mai importante momente a fost faptul că, în anul 1882, sosea din Anglia nava-şcoală „Mircea”, care va deveni un simbol al Marinei Militare Române.
După constituirea Statului Naţional Unitar Român, întreaga perioadă interbelică a fost marcată de preocuparea factorilor de răspundere pentru organizarea şi dezvoltarea unei Marine Militare şi Civile moderne, care să-şi dovedească eficienţa atât în timp de pace, cât şi de război. Cu ajutorul machetelor şi a numeroase obiecte originale, expoziţia de bază a muzeului ilustrează intrarea în serviciu a noi nave militare şi comerciale, a navei-şcoală „Mircea” (II), prezintă evoluţia şcolilor marinei, aspecte legate de înfiinţarea Ligii Navale Române ş.a. Ultimele săli ale muzeului sunt dedicate perioadei de refacere a Flotei Militare şi Civile după 1947, proces care a demarat greu, mai ales din cauza controlului sovietic exercitat în primii ani după război.

Vizita se încheie cu o galerie de machete navale atât militare cât și civile. Într-o impunătoare vitrină centrală, alături de machetele navelor militare construite în şantierele naţionale, în frunte cu distrugătorul „Mărăşeşti” şi fregata „Regele Ferdinand”, se află şi capetele de serie ale celor mai moderne nave comerciale, printre care: petrolierul de 150.000 TDW „Libertatea”, mineralierul de 55.000 TDW „Tomis”, cargoul multifuncţional de 15.000 TDW „Rovine”, nava Ro-Ro „Paşcani”, specializată pentru transportul vehiculelor rutiere pe roţi, traulerul „Parâng”, baza frigorifică „Polar”, prima platformă de foraj marin „Gloria” şi alte machete de nave fluviale şi tehnice.
Parcul expoziţional exterior este un alt mare punct de atracţie. Aici este locul unde pot fi admirate trei nave originale, elice şi ancore de mari dimensiuni, piese de artilerie şi monumente dedicate celor care şi-au pierdut viaţa în războaie sau pe mare.
În ansamblu, Muzeul Marinei Române, prin zeci de machete reproducând toate tipurile de nave existente în Marina noastră militară şi comercială, de la începuturile ei şi până în zilele noastre, instrumente de navigaţie, documente, armament alb şi de foc, ancore, elice, lentile de faruri, drapele şi pavilioane, tablouri, exponate de o deosebită valoare ştiinţifică şi documentară, conturează în faţa publicului interesat adevărata istorie a navigaţiei române, dezvoltarea tehnicii navale, a relaţiilor comerciale şi militare ale Marinei.

Dr. ANDREEA ATANASIU-CROITORU
Șef Secție Istoria Marinei
Muzeul Național al Marinei Române

0%

User Rating: Be the first one !

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

O LUME MIRACULOASĂ PE COAJA UNUI OU MOLDOVIȚA-BUCOVINA

O LUME MIRACULOASĂ PE COAJA UNUI OU MOLDOVIȚA-BUCOVINA Despre măiestria artistei LUCIA CONDREA se pot …

MUZEUL MUNICIPAL CÂMPULUNG-MUSCEL – Secția de istorie și artă plastică

MUZEUL MUNICIPAL CÂMPULUNG-MUSCEL – Secția de istorie și artă plastică – Înfiinţat în anul 1889 …







Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

19 − six =

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: