Nae Leonard – Prințul operetei românești

Nae Leonard (nume de familie Nae) s-a născut la 13 decembrie 1886 în Galați într-o familie modestă, tatăl său, Constantin Nae fiind mecanic de locomotivă. După decesul mamei sale, Carolina Shaffer (de origine vieneză), în 1887, se mută cu familia în Buzău, unde urmează școala primară și liceul Hașdeu din localitate. Încă din primii ani de școală s-a remarcat ca artist talentat participând la serbări și culegând ropote de aplauze. În 1900, vine la București, intern la prestigiosul Institut de Artă Dramatică și Muzică Ottescu, Secția Canto, unde, l-a avut coleg pe viitorul mare actor Tony Bulandra.

Înainte de absolvirea Institutului, în 1893 a fost angajat în Compania Teatrului Liric condusă de Nicolae Poenaru și Nicolae Niculescu Buzău demonstrându-și harul și vocea extraordinară de tenor, cântând la început în cor, apoi solist vocal. După o evoluție spectaculoasă și în trupa muzicală de operă și operetă condusă de reputatul tenor al vremii Alecu Bărcănescu, în 1905, Nae Leonard este angajat la compania de teatru și operetă a faimosului tenor Constantin Grigoriu, care, susținea spectacole la celebra Terasă Otteleșanu din Capitală și unde, a fost coleg și cu tânărul Constantin Tănase viitorul patriarh al Revistei românești.

Din acest moment, succesele s-au ținut lanț, Nae Leonard încântând publicul de câte ori apărea în reprezentații de operetă, devenind un star al vremii. În 1910, și-a finalizat și studiile superioare, absolvind Conservatorul de Muzică și Declamație din Capitală fiind deja un artist cunoscut și apreciat, evoluând în continuare pe scena unor teatre din București și din țară, dar și în localuri faimoase precum Terasa Otteleșanu sau Grădina Rașca, unde a repurtat succese răsunătoare și a câștigat mulți bani, pe care, i-a risipit la fel de ușor.

În perioada interbelică (anii ’20), Nae Leonard, aflat în glorie maximă, a cântat cu mare succes și în Franța la Paris la renumitul teatru muzical Magador, la Marsillia și Lyon precum și la Opera din Viena în piesa Werther, impresionând spectatorii și critica de specialitate. Între 1920-1922, ca urmare a desființării Teatrului Liric din București, îndrăgitul tenor s-a mutat și a cântat la Timișoara, unde a pus bazele Companiei Muzicale Leonard, după care a revenit în Capitală fiind angajat și evoluând în peste 50 de spectacole la Teatrul de Revistă Alhambra din strada Sărindar.

Aici, în toamna anului 1928, bolnav grav de plămâni (TBC) și uzat fizic din cauza vieții dezordonate și a neîngrijirii sănătății precare, Nae Leonard s-a prăbușit pe scenă în timpul unei repetiții dinaintea ultimului spectacol cu piesa Fritz. A urmat o scurtă internare într-un sanatoriu de specialitate, după care, s-a retras la locuința tatălui său, pensionar, din orașul Câmpulung Muscel, unde, în ziua de 28 decembrie 1928 a murit în timp ce asculta la patefon opereta Contesa Maritza. De-a lungul carierei sale fulminante, Nae Leonard a cântat cu mare succes în toate operetele celebre ale vremii în majoritatea, în rolul principal precum: Voievodul țiganilor, Silvia, Contesa Maritza, Cavaleria Rusticană, Baiadera, Paiațele, Povestirile lui Hoffmann, Vânt de primăvară, Farmecul unui vals ș.a.

Nae Leonard a fost un artist desăvârșit, dotat cu o voce de excepție și o prezență scenică foarte agreabilă, de un farmec aparte pentru care a fost supranumit Prințul operetei. A fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Bellu din București, regretat de toți cei care l-au cunoscut și l-au apreciat. În memoria sa, teatrul Muzical de Operă și Operetă din Galați (orașul său natal), din 1972, îi poartă numele, iar în parcul Kiseleff din Capitală, reputatul sculptor Oscar Han a realizat un monument (bust) care se găsește și în prezent acolo.

De asemenea despre viața și opera inegalabilului tenor s-au scris cărți: Leonard de Theodor Bălan (1961), Astă-seară cântă Leonard de Stelian Ionescu Anghel (1970), Leonard – soldatul de ciocolată de Gaby Mihăilescu (1984). Personalitatea lui Nae Leonard rămâne peste timp un model de referință al culturii muzicale românești și, grație tehnicii moderne, unele înregistrări muzicale ale acestuia pot fi audiate și în prezent pe YouTube.

Horațiu Măndășescu