Nicolae Doftoreanu

Nicolae Doftoreanu, alias Nicu Doftoreanu, s-a născut la 30 Decembrie 1951 în București. A apărut pentru prima oară în antologia Copacul cu Frunze albe, în aprilie 2000, ca laureat al concursului Destine „Cititorul punctează poetul” cu poezia „Rugăciune”.

A publicat constant, cochetând cu poezia, începând cu 1974, în diverse ziare și reviste cum ar fi: Adevărul, Suplimentul Literar Artistic al ziarului Tineretului Liber Suplimentul literar al ziarului Univers Ingineresc AGIRLiterar-Ing, Destine, Cetatea lui Bucur, Independenţa Română, Convorbiri Literar Artistice, Amprentele Sufletului, Cronica Fundaţiilor, Astralis, Gândul Anonimului, Apollon din Urziceni,Onyx din Irlanda, Pagini Româneşti din Noua Zeelandă, Bogdania din Focșani,Vatra Veche din Tg. Mureș,Chronos și Taifas Literar din Brașov, I.D.E.I din Zalău, Rotonda Valahă din Rm. Vâlcea, Meridianul Românesc din Vaslui, Revista internatională de cultură Cervantes, ș.a

Este membru activ al cenaclului „Destine” și, de la înfiinţare, al cenaclului inginerilor, care se desfășoară la sediul AGIR, dar participă și la alte cenacluri și activități culturale. Face parte din colectivul de redacție al revistelor Destine, Independența Română – Independența prin Cultură și Amprentele Sufletului.

Este vicepreședintele Cenaclului „Mihail Grămescu”, condus de poeta Elena Volcinschi în calitate de președinte. Este membru al UZPR din anul 2021.

A publicat, începând cu 2002, 21 volume de poezii, astfel: 1. Tangouri, 2002; 2. Tangoul, mereu tangouri, 2004; 3. Sub semnul tangoului, 2005; 4. Tangouri altfel, 2008; 5. Tangoul mereu tânăr, Editura Destine, 2010; 6. Tangouri de ieri, Tangouri de azi, 2012; 7. În ritm de tangou, 2013;/ 8. Tangouri …sub acoperire, Buzău, 2014; 9. Tangouri dintotdeauna, 2015; 10. Un tangou numit dorinţă, 2016; 11. Mordicus Tangou, antologie bilingvă româno-franceză, cu poetul Cristian Țârlea, 2017; 12. Tangouri zglobii despre copii și nu numai, 2018; 13. Tangouri potrivite… în stil englezesc, antologie bilingvă româno-engleză, 2019; 14. Tangouri cu de toate și… Răvașe desecretizate, 2020; 15.Tangouri cu parfum… eminescian, 2021; 16. Tangouri la Minut… cu ecouri pentru mai târziu, 2021; 17. Tangouri în pași de Flamenco, antologie româno-spaniolă, 2022; 18. Mordicus Tangou, antologie bilingvă româno-franceză, Ediția a 2-a, editată de UZPR; 19. Tangouri tălmăcite cu tâlc, 2023; 20.Tangouri de ieri, Tangouri de azi, Ediția a 2-a, 2024; 21. Tangouri … sub acoperire, Ediția a 2-a.

TANGOUL CURIOZITĂŢII
Presupunînd că am să văd CE,
Dar mai ales CÂT anume mi s-a
ascuns,
Am încercat NEMURIREA cu
degetul.
Însă,
Când m-a simţit mângâind-o pe
suflet,
S-a-nfiorat brusc…
Gonind imaginile fixate de
sărutul lui Morfeu,
În uitare.
Atunci,
Socotînd că am răbdat deja prea
mult,
Am dat infinitul la spate
Şi-am încercat să lipesc eu
frînturile răsuflării de soartă,
Dar drumeţii destinului,
Născânde umbre condensate-n
clipă,
Erau deja la poartă cerşind
obosiţi :
-Dă-ne de băut !
-Dă-ne de murit în spaţiul unei noi
dimensiuni LUMINĂ !!
Văzând că nu-mi reuşesc
încercările,
Am pus în cele din urmă preţ pe
capul viselor:
– 20 de secole pentru un singur
dram de vis întreg!
( Nici mãcar a zecea parte din
rezerva de timp a galaxiei)
– Aştept !
– Cum… Nimeni ?
– NIMENI ?!
Până la urmă noaptea,
Cochetînd cu infinitul din spatele
meu,
Mi-a oferit o stea.
Linişte!
Poate acum,
Când … doar lumina mai simte
înţelepciunea inimii
Ce s-a ascuţit de cînd EA a ţâşnitit
spre plus infinit,
Iar aparenţele,
rotunde pâlpâiri ale
zorilor,
Pot uşor să-mi taie firul abia
găsit,
Ghicit în spuma zorilor.
Dar… nimic,
NIMIC !
Atunci…
Prinzând câteva,
Din cele care nu s-au dăruit încă

depărtărilor,
Le-am strâns cu uşa întrebărilor
Până au început să curgă în forma
umbrelor trecute.
Le-am pus unele peste altele
Pân-am atins cerul,
Care însă s-a-ncreţit a râde:
SE FĂCUSE ZIUĂ !

TANGOUL PRIMULUI COPIL
STRIC !
Zilnic stric câte ceva.
De mic, de când mă ştiu am tot
stricat:
Întâi am luat icoana copilăriei şi
am izbit-o-n zidul realităţii ,
Apoi, învingând puterea inerţiei,
M-am regăsit şi am încercat să
lipesc bucăţile rămase,
Dar le-am găsit, risipite de
suflarea imensitaţii
În spaţiile nefolosite din celelalte
trei dimensiuni.
LE ADUN!
Le adun şi reuşesc să…
STRIC conturul norilor care
zdrenţuiesc cerul,
Dând depărtărilor aerul că încă
mă doresc,
Dar ele nu-mi mai primesc umbra
şi mi-o aruncă-n viaţa ta,
Unde reuşesc…să-ţi
STRIC fericirea.
Totuşi nu mă opresc!
STRIC !
Stric mai departe metodic:
Bucăţică cu bucăţică!
Până când aproape-am terminat
de stricat .
A mai rămas doar o singură floare,
Pe care parc-am mai văzut-o
undeva!
De-aceea, încercând să nu-o
strivesc,
Deoarece pentru o floare merită
să facem orice sacrificiu,
Iau micuţul ghem de viaţă în braţe
Şi-ncerc să-l desfăşor căutându-i
capătul
Însă, definind conturul anilor
pierduţi,
STRIC…farmecul curiozităţii
Pentru că-n clipa-n care ajung la
capăt
Pierd…COPILĂRIA!

TANGOUL MÂNDRIEI
Să nu uitaţi :
NOI NE NUMIM ROMÂNI !
Urmaşi-acelor oameni
care purtau în inimi LIBERTATEA!
Scoborâtori-acelora care-au
cioplit,
Încă din vremea Dacilor,
În ramuri de Carpaţi
DREPTATEA !
Să nu uitaţi :
NOI NE SUNTEM STĂPÂNI !
Nu am răbdat şi nu răbdăm,
Ca mâini strãine-a ne cuprinde !
Acelor ce-au încercat
Noi de departe le-am strigat-o
răspicat :
“Duşmăniţi veţi fi de toate
Făr-a prinde chiar de veste “
Nu încercaţi ceva ce nu se poate !
Să nu uitaţi :
CU TOŢII AM LUAT PARTE
la dărâmarea eşafodului pe care,…
Poate aţi auzit,
Au fost cîndva necontenit
decapitate
Speranţele unor întregi popoare
Deci nu uitaţi :
NOI NE NUMIM ROMÂNI !

TANGOUL ROMANŢELOR
(poetului Ion MINULESCU)
L-am re-ntâlnit şi amintit,
Că la-nceput,
Când l-am văzut şi cunoscut,
L-am întrebat :
– Cum s-a-ntâmplat de te-ai
păstrat,
Cam prăfuit e-adevărat,
Dar neschimbat ?!
“De unde vii şi cine eşti “?!
Şi mi-am răspuns când i-am citit

ROMANŢA NOULUI VENIT.
Când a plecat ,
Ne-am despărţit ca buni prieteni
De aceea…
“În seara cînd ne-om re-ntâlni,
Căci va veni şi sear-aceea“
El mi-a promis că-mi va vorbi
Despre iubire, de femeia,
Cea care veşnic ne-o robi.
Şi mi-a vorbit cum i-am cerut:
De la-nceput
O “SPOVEDANIE” mi-a făcut :
“Nu beau, Nu cânt”
Dar mai demult pe toate-acestea
le-am făcut !
Şi-am şi iubit ,
Bine-nţeles…când s-a ivit
“Necunoscuta care se vindea”
Stătea în pragul vieţii şi i-am citit
“ROMANŢA TINEREŢII ”
C-am cunoscut femeia
Nu neg şi nu regret.
Poate de-aceea… “Că ne iubim,
şi-o ştie toată lumea “
Dar cât ne vom iubi… m-am
întrebat?!
Şi bun-a fost idea căci data
următoare
“ TREI LACRIMI RECI DE
CĂLĂTOARE ” mi-a lăsat.
Cu “CELEI CARE MINTE ” el
spus-a adevărul,
Aceiaşi veche placă
Ce-a fost adevărat
Şi-n ”CELEI CARE PLEACĂ “
Şi nu se mai întoarce
Cu mine să se joace… căci spart-a
“BIBELOUL“
Ce i-a fãcut cadoul ?!
Ce-am mai vorbit ?
Despr-un iubit duios legat
de-o “ACUARELÔ vie
Cu doi bătrîni pe care cine ştie
Când i-a văzut… sau poate numai
a crezut
C-au existat
Fiindcă mai uiţi, sau mai
greşeşti…
doar şi “Uitarea-i scrisă-n legileomeneşti “,
În legile de piatră..
Şi-apoi… tu crezi “C-a fost iubireadevărată“?!

Doina Bârcă