Nicu Covaci – Liderul absolut al formației Phoenix

Nicu Covaci s-a născut la 19 aprilie 1947 în Timișoara. Mama sa, croitoreasă la Teatrul din Timișoara, l-a crescut singură până la vârsta de 11 ani deoarece tatăl fusese arestat și condamnat politic la 10 ani de închisoare, executată la Canal și în alte lagăre comuniste. Din copilărie a studiat pianul, chitara și alte instrumente muzicale, urmând școala generală și Liceul de Arte Plastice din Timișoara, iar apoi, Institutul de Arte Plastice din același oraș. Debutul în muzică datează din 1962 când, împreună cu patru prieteni, a fondat formația Phoenix care, inițial s-a numit Sfinții, considerând că mai potrivită este denumirea păsării care renaște din propria cenușă (așa cum s-a și întâmplat cu trupa de multe ori de-a lungul timpului).

La început, au cântat prin cămine studențești, baruri și cluburi din Timișoara, interpretând melodii internaționale din repertoriul formațiilor Beatles, Rolling Stones, Shadows (cu Cliff Richard solist vocal) ș.a. În 1968 Nicu Covaci și formația Phoenix au participat la Festivalul studențesc de la Iași, unde în juriu, legendarul Cornel Chiriac, pe atunci realizatorul emisiunii Metronom la Radio România, i-a remarcat și apoi promovat prin radio și recomandat casei de discuri Electrecord. În 1971 Nicu Covaci și Phoenix s-au aplecat mai intens către folclorul românesc, realizând un nou și original stil de muzică: Etno-rock-ul. Au urmat momente de glorie pentru Nicu Covaci și formația sa. Cântau pe stadioane, în săli arhipline, în cluburi, popularitatea creștea, în special în rândul tinerilor.

Succesele răsunătoare ale albumelor Cei ce ne-au dat nume (în 1971), Mugur de fluier (în 1974) și Cantafabule (în 1975) și mai ales hiturile Andrii Popa, Fată verde, Negru Vodă, Meșterul Manole, Mica Țiganiadă, Vremuri; Lasă, lasă (muzica filmului Nemuritorii din 1974), fredonate și ovaționate de mii de tineri, n-au fost pe placul propagandei și cenzurii comuniste, care, în 1974, i-au interzis la radio, și din 1975 și în concerte, iar discurile lor, retrase de pe piața oficială. Toate aceste șicane din partea autorităților l-au revoltat la culme pe Nicu Covaci – spirit liber, demn și foarte sensibil, care, la 26 octombrie 1976 a părăsit definitiv România, stabilindu-se în Occident.

În 1977 pleacă clandestin din țară (ascunși în boxele muzicale ale instalației acustice transportate într-un camion înțesat cu scule) prin Iugoslavia, și ceilalți membri ai formației Phoenix, mai puțin solistul vocal Mircea Baniciu care n-a vrut să li se alăture. În Germania, Phoenix cu Nicu Covaci în frunte, sub titulatura Transilvania Phoenix au cântat în diverse localuri și în turnee în toată lumea, repurtând în continuare succese, dar nu ca în România.

În 1985, Nicu Covaci, a cunoscut o tânără poloneză pe nume Ywona, văduvă, care poseda o vilă în stațiunea turistică Moraira din Spania, stabilindu-se acolo. Relația de prietenie cu aceasta, ferită de ochii publicului, a durat până la sfârșitul vieții. După Revoluția din decembrie 1989 Nicu Covaci s-a întors în România și împreună cu formația Phoenix în diferite formule, a continuat să cânte cu succes, fiind foarte bine primit de public. Au susținut nenumărate spectacole și concerte în țară și în străinătate, au înregistrat discuri și CD-uri, au avut o activitate tumultoasă, nu lipsită de conflicte și disensiuni dar Phoenix s-a menținut renăscând de fiecare dată din propria cenușă, iar Nicu Covaci a rămas liderul absolut al formației. Dintre albumele de mare succes lansate de Nicu Covaci și Phoenix după 1990 amintesc:

Remember Phoenix (1994), Evergreens (1995), Aniversare 35 (1997), Vremuri anii ‘60 (1998), În umbra marelui urs (2003), Baba Novac (2005), 45 de ani de muzichie (2007), 50 de ani. Best of Phoenix 1962-2012 (2012) ș.a. Despre viața, activitatea și muzica lui Nicu Covaci s-au scris și cărți precum Phoenix, însă Eu… (autobiografică, 1994, reeditată în 2014), 55 de ani de Phoenix (în 2017) ș.a.

La 2 noiembrie 2007, a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler. În ziua de 2 august 2024 moare la Spitalul Județean Timiș în urma unui cancer cerebral, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Timișoara, în cadrul unei ceremonii religioase restrânse. Liderul incontestabil al formației Phoenix rămâne în memoria colectivă drept una din cele mai mari personalități muzicale care a impresionat și influențat publicul din mai multe generații.

Horațiu Măndășescu