Noi reașezări geopolitice, geoeconomice și geostrategice pe harta lumii (II)

China – „porumbelul păcii” cu ramura de măslin în cioc și cu cecuri de miliarde de yuani în tolbă?

Când SUA se află într-o permanentă campanie de implicare militară în tot felul de conflicte, pe care tot ele le-au generat pretutindeni unde sunt resurse naturale de exploatat proiectându-și forța militară de neegalat, China, cu abilitatea sa diplomatică, reușește să se prezinte lumii ca apărător al păcii, cooperării și întrajutorării între popoare, pentru eradicarea sărăciei, rezolvarea pe cale pașnică a conflictelor și propunerea instaurării unei Noi Ordini Mondiale bazată pe respect și încredere între state indiferent de mărimea lor și puterea economică și militară.

Recentele implicări ale președintelui Xi și a diplomației chineze în conflictele militare tragice din Ucraina și Orientul Mijlociu (Gaza și Cisjordania) demonstrează, dacă mai era cazul că, strategia chineză de acaparare și devorare a resurselor naturale din țările vizate, are în vedere oferirea unui cadru legal comercial al tranzacțiilor și oferirea unor forme de cooperare economică, tehnico-științifică și culturală care camuflează inteligent, adevăratele intenții geopolitice, geo-economice și geostrategice, lăsând impresia partenerilor de afaceri că sunt egali.

Recenta reuniune a China-Arab States Cooperation Forum care a luat ființă în 2004, la Cairo cu ocazia vizitei de stat a președintelui Hu Jintao) organizată la Beijing (30 mai 2024) sub patronajul președintelui Xi, s-a bucurat de participarea: regelui Bahrei, Hamad bin Isa AlKhalifa; președintelui Egiptului, Abdel Fattah al Sisi; președintele EAU, Mohamed bin Zayed al Nahyan; președintele Tunisiei, Kais Saied și a 24 de miniștrii de externe reprezentând: Arabia Saudită, Yemen, Siria, Irak, Algeria, Maroc, Libia ș.a. Declarația finală a Forumului, a reafirmat sprijinul acordat Chinei pentru a rezolva împreună: „crizele din regiunea Orientului Mijlociu Extins, inclusiv luarea în comun de măsuri pentru combaterea terorismului, fanatismului religios, schimbărilor climatice și în privința instituirii unor reglementări, etice, morale și de securitate a IA, fără a îngrădi evoluția sa”.

De asemenea, participanții au subliniat susținerea inițiativei Chinei de „rezolvare pe cale politică a războiului din Gaza și implicarea comună în reconstrucția post-conflict și întărirea cooperării multidimensională între țările lor și China”. La încheierea lucrărilor Forumului, președintele Xi, a reiterat: „dorința Chinei de a strânge relațiile cu statele arabe în domeniile: economic, politic, infrastructură, aviație, în următorii doi ani, ca un model de menținere a păcii și stabilității în lume”. După lucrările Forumului, au urmat la Beijing, negocieri între China și 14 organizații palestiniene, unele aflate într-o rivalitate politică și militară istorică, în tentativa de a găsi un compromis între acestea pentru gestionarea interimară în comun a teritoriilor Gaza și Cisjordania, post-război.

În acest sens, încă din luna aprilie 2024, s-au purtat discuții la Beijing cu liderii Hamas și Al Fatah (Abou Marzuk și respectiv, Mahmud Alul, dar nu s-a avansat în ajungerea la un acord, cunoscându-se rivalitățile ireconciliabile existente între cele două organizații. Dar, diplomația chineză, binecunoscută pentru tenacitatea și abilitatea purtării negocierilor, a reușit ca la 23 iulie să aducă la Beijing cele 14 organizații palestiniene, care au fost de acord să semneze documentul pregătit de partea chineză, care prevede, potrivit șefului diplomației chineze, Wang Yi: „formarea unui guvern interimar de reconciliere națională pentru guvernanța post-război.

„De asemenea, diplomatul chinez, a ținut să precizeze că: „reconcilierea nu poate fi realizata fără sprijinul comunității internaționale», de aceea, a făcut apel ca și alte state să susțină acest» potențial guvern palestinian, care să poată controla Cisjordania și Gaza, după razboi”. David Rigoulet Roze, specialist în problemele Orientului Mijlociu la Iris, apreciază că: „acordul semnat la Beijing este doar o strategie a Hamas pentru a nu dispărea politic, fiind conștientă că nu va supraviețui militar. Încercând să recicleze cadre Hamas în structura noului guvern interimar, Hamas speră să poată beneficia de legalitatea politică a Autorității Palestiniene”. Reacția Israelului a fost promptă, ministrul de externe, Israel Katz, a acuzat autoritatea palestiniană că: „ține în brațe ucigașii și violatorii Hamas, în loc să respingă terorismul”. Pentru China este un succes diplomatic care îi conferă „aura” de „porumbel al păcii”, mediator al conflictelor majore la nivel global și un actor geopolitic, geoeconomic și geostrategic de luat în seamă.

Pe un alt plan, tot în acest „tablou pacificator”, se înscrie și vizita urgentă a șefului diplomației ucrainene la Beijing pentru a solicita implicarea Chinei în negocieri pentru pace, deși, inițial președintele Zelensky a respins planul de pace în zece puncte propus de președintele Xi.

Arctica – câmp de confruntare între titani

Națiunile occidentale se tem că Rusia și China vor exploata tensiunile regionale pentru consolidarea pozițiilor geostrategice și geoeconomice în zona Arcticii, prezența militară a celor două puteri devenind mai agresiva după ce Consiliul Arctic a rupt legăturile cu Moscova după invazia militară rusească în Ucraina. Recent, Norvegia blochează vânzarea ultimei proprietăți private din arhipelagul arctic invocând rațiuni de securitate națională pe fondul interesului sporit al Rusiei și Chinei pentru Svalbard și „nordul înalt” și intensificării activităților militare a celor două state în Oceanul Arctic.

Presa norvegiană a informat că unul dintre proprietarii principali ai Aș Kulspids, compania care deține Sore Fagefjord, este o rusoaică care a primit cetățenia norvegiană în 1990. Ordinul care interzice vânzarea fără acordul guvernului norvegian se aplică atât pentru Aș Kulspids, cât și pentru proprietarii săi individuali. Arctica a devenit un adevărat câmp de confruntare geopolitică „fără reguli”, pe măsură ce statele luptă pentru a-și spori influența asupra „nordului înalt” și pentru exploatarea resurselor naturale existente din plin. Rusia și-a militarizat o mare parte din nordul său îndepărtat, în timp ce China a căutat să-și sporească activitățile de afaceri și cercetare în regiune. Pe de altă parte SUA, și-a consolidat și diversificat prezența în bazele sale militare inclusiv cele care adăpostesc submarinele nucleare.

La vremea respectivă, președintele Donald Trump s-a oferit să cumpere Groenlanda de la Danemarca, însă negocierile nu s-au finalizat, subiectul rămânând deschis. Svalbard este teritoriu norvegian, dar există așezări rusești și dezvoltări miniere în arhipelag datorită statutului juridic neobișnuit. După anexarea Crimeii (2014), presa norvegiană a numit Svalbard ca posibil punct de plecare pentru declanșarea celui de-al Treilea Război Mondial, în timp ce Moscova a testat răbdarea norvegienilor, arborând steaguri rusești și organizând o „paradă militară” în arhipelag.

Guvernul norvegian, a transmis recent că, va construi blocuri de locuit pentru personalul minier implicat în explorarea și exploatarea în „adâncime” și în alte părți din Arctica, mișcare criticată de grupările ecologiste. Potrivit Strategiei de securitate americană pentru Arctica, recent submarinele de la San Diego la Arctica, au pornit într-o operațiune de explorare a unei noi linii de navigație în Oceanul Arctic, operațiune numita Ice Camp.

Pe de altă parte, cercetătorii de la compania minieră Goldarktik, au stabilit că există un mare depozit de aur localizat în Chukotka, S Providensky District, estimat la 61 t și 2.860 t argint. Compania Goldarktik, a obținut dreptul de a exploata și alte minereuri de litiu, tungsten și uraniu, în Rundy Long și Gora. Goldarktik operează sub statutul de rezident al zonei arctice a Federației Ruse. În concluzie, potrivit raportului Departamentului Apărării privind Arctica (2019), această regiune devine potențial coridor pentru competiția strategică între SUA sprijinită de șapte state NATO (Canada, Marea Britanie, Danemarca, Islanda, Norvegia, Finlanda și Suedia) și Rusia, sprijinită de China, dar și pentru exploatarea bogatelor resurse naturale de gaz, aur, argint și minereuri prețioase pentru industria noilor tehnologii.

Gl. Bg. (rtr) Gheorghe Dragomir