O ÎNTÂMPLARE DE POMINĂ
(IN MEMORIAM VASILE BLENDEA)

Născut în Peștișanii Gorjului, nepot declarat al marelui sculptor Constantin Brâncuși, artistul fotograf Vasile Blendea a fost, pe rând, pedagog, bibliotecar și profesor de limba română, pentru a se dedica, mai apoi, profesiei de fotoreporter la Radiodifuziunea Română, de la care s-a și pensionat. A izbutit, într-o viață de om, să surprindă pe peliculă portretele tuturor artiștilor postbelici, devenind el însuși o arhivă culturală, ca și anecdotele sale despre scriitori.
Ca prieten al său, încă de pe băncile Facultății de Filologie a Universității București, mi-a depănat o mulțime de anecdote cu scriitori celebrii. Propun cititorilor Revistei „Independența Română” o întâmplare de pomină, așa cum mi-a povestit-o chiar eroul său: „Eram studenți. Am mers cu plugușorul la Arghezi. Stătea pe undeva, pe lângă Televiziune, nu se mutase la Mărțișor. Ne-a dat la fiecăruia câte o carte. Când a ajuns la mine și m-a întrebat de unde sunt, i-am spus că sunt din Peștișanii Gorjului. Atunci mi-a zis: „Îmi pare foarte bine, ești de-ai mei, și eu m-am născut la Cărbunești”. Mi-a oferit o dedicație, care m-a făcut fericit: „Dacă puterea dragostei poate fi înmulțită, primeasc-o Vasile Blendea din Peștișanii Gorj”. Nu ne-a dat niciun ban. Am văzut acolo un basc și mi-a părut rău că nu l-am luat. Aș fi avut satisfacția că aveam bascul lui Arghezi. Era un obiect de patrimoniu.
Apoi ne-am dus la Ivașcu (redactorul șef al Revistei „Contemporanul”). M-a întrebat:
– Blendea, pe unde ați mai fost?
– Am fost la maestrul Arghezi.
– Urgent, să-mi faci niște poze și să mi le aduci mâine. Le pun pe prima pagină în „Contemporanul”. Să fie un portret frumos de-al lui Arghezi sau Arghezi cu voi cu „plugușorul”.
În „Contemporanul”, Arghezi avea o tabletă permanentă. I-am dus ce mi-a cerut. A apărut în revistă cu explicația: „Cu plugușorul, la patriarhul poeziei românești contemporane – Tudor Arghezi. Fotografie de Vasile Blendea“.
Mihaela Tonitza, soția actorului Ștefan Iordache și nepoata maestrului Arghezi m-a luat la rost, cum am putut să fac o gafă atât de mare, să public fotografia lui Arghezi, fără să-l întreb. Mi-a spus să fiu atent că mă dă în judecată. Eu, când am auzit… eram terminat. Mă duc din nou în biroul domnului profesor Ivașcu:
– Domnule redactor șef, m-ați nenorocit!
– Dar ce s-a întâmplat, Blendea?
– Uitați, m-a amenințat maestrul Arghezi că mă dă în judecată. Eu plângeam și dumnealui râdea:
– Stai, măi, Blendea, nu fii atât de naiv! Unde nu ai tu șansa asta uriașă, să te dea Arghezi în judecată?! Ar rămâne celebru procesul Arghezi-Blendea. Vezi-ți de treabă, că nu-și pune el mintea cu tine! El are o poliță să mi-o plătească. De vreo două săptămâni își retrăsese tableta din „Contemporanul”, pentru că a cerut o sumă cam mare, vreo 5000 de lei. I-am spus că eu cu 5000 de lei achit tot numărul. Mi-a spus: „În cazul acesta, contractul nostru se întrerupe. Nu mai permit să fie publicată nicio tabletă”.
Acel contract s-a întrerupt și acum Ivașcu căuta împăcarea. Bineînțeles, m-a pleznit Arghezi cu o tabletă de pomină, „Deficit moral”: „În noaptea Revelionului au venit niște studenți de la Universitate să-mi stârnească emoția, urându-mi tradiționalul La mulți ani! Printre ei s-a strecurat unul Blendea cu intenția de a transforma momentele delicate în marfă de comerț. Am rămas uimit când mi-am văzut fotografia publicată în „Contemporanul”, fotografie pe care o credeam destinată unui album particular. Moment inelegant și abuziv…”.
Ducându-mă la Ivașcu și spunându-i chestia asta, mi-a zis că nu-și prinde Arghezi mințile cu mine și că n-o să mă dea în judecată. Atunci am intrat în panică. Dar dacă nu mă dă? Am trimis o scrisoare doamnei Mitzura cu următorul conținut: „Stimate maestre Arghezi, noi, studenții anului V ai Facultății de Limba și Literatura Română, am încercat, și poate că am reușit, să-i aducem un omagiu celui mai mare poet contemporan, Tudor Arghezi, și nicidecum să transformăm momentele delicate în „marfă de comerț”.
Prof. GEO CĂLUGĂRU,
Membru U.S.R.
Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro