OPERAȚIILE PSIHOLOGICE în Armata Română

În povestirile și filmele istorice ne-au impresionat profund discursurile comandanților militari ținute la începutul bătăliilor care îi motivau sau îndârjeau pe luptători, armurile strălucitoare, hainele de luptă împodobite cu coarne sau coifurile cu forme înspăimântătoare, strigătele de luptă sau demonstrațiile de forță. De câte ori nu am fost impresionați de povestea soldatului erou care a ridicat stindardul de luptă căzut și a pornit în forță spre inamic mobilizând trupele proprii să nu renunțe la luptă, schimbând astfel finalul luptei din eșec în victorie.

Toate acestea erau menite să ridice moralul trupelor proprii și să-l scadă pe cel al inamicilor ca să se obțină victoria cu cât mai puține pierderi de vieți umane. În timp, aceste obiective au rămas neschimbate, însă metodele au evoluat în același ritm cu evoluția tehnologică a armamentelor. Odată cu dezvoltarea psihologiei ca știință independentă, s-au conturat și primele modele sistematice ale operațiilor mentale cu aplicabilitate în domeniul militar.

Astfel, au apărut primele manifestări ale operațiilor psihologice. În cadrul acțiunilor militare operațiile psihologice sunt misiuni de nivel tactic și strategic realizate de unități specializate sau alte structuri de securitate pentru a influența gândurile, atitudinile și comportamentele populației civile, a inamicilor sau a altor părți implicate în conflict. Scopul lor principal este de a obține un avantaj psihologic, de a reduce moralul adversarilor, de a consolida sprijinul populației pentru anumite cauze sau de a destabiliza acțiunile inamicilor.

Aceste operații pot include misiuni de propagandă și răspândire de informații false sau selective, campanii de dezinformare, activități de intimidare sau persuasiune, misiuni de creare a stării de frică, panică sau incertitudine, răspândirea de mesaje menite să influențeze opinia publică, utilizarea mass-media, social media și alte medii de comunicare pentru a modela percepțiile populației sau a trupelor.

În prezent operațiile psihologice militare sunt o componentă importantă a războiului modern, fiind considerate o formă de război nevăzut, care poate avea efecte semnificative asupra desfășurării conflictelor. În evoluția acestui domeniu până în prezent au apărut doi termeni aparent similari: INFOOPS sau Operațiuni de Informații și PSYOPS sau Operațiuni Psihologice. Aceștia reprezintă două concepte legate de manipularea și gestionarea informațiilor în contextul unui conflict militar strategic, dar au diferențe importante în scop și metodologie.

Primul, cuprinde activități strategice și operaționale care utilizează informații și tehnici de comunicare pentru a influența opiniile, deciziile și comportamentele adversarilor, dar și ale populației civile. Aceste activități sunt adesea folosite în context militar, de securitate națională sau de război informațional pentru a obține avantaje strategice.

Principalele tipuri de misiuni INFOOPS includ dezinformarea prin răspândirea de informații false pentru a induce în eroare adversarii sau publicul, configurarea informației operaționale prin colectarea și utilizarea datelor pentru coordonarea și sprijinirea acțiunilor militare sau strategice, propaganda prin promovarea anumitor mesaje pentru a influența opinia publică și implicarea în spațiul cibernetic și de comunicații prin atacuri sau intervenții asupra infrastructurii de comunicare pentru a perturba sau controla fluxul de informații.

Aceste activități pot fi desfășurate atât în mediul digital, cât și în cel tradițional, fiind componente esențiale ale războiului modern și ale securității naționale. Al doilea, se concentrează pe influențarea emoțiilor, opiniilor, atitudinilor și comportamentelor populațiilor țintă, precum și a forțelor adverse. Scopul principal este de a induce o stare mentală favorabilă pentru operațiuni militare de nivel tactic sau strategic. Utilizează mesajele, propaganda, dezinformarea sau alte metode pentru a altera percepțiile și deciziile inamicului sau ale populației. Este o formă de operațiuni psihologice cu un impact direct asupra inimii și minții oamenilor.

Pe scurt, operațiile PSYOPS sunt concentrate pe influențarea directă a psihicului și comportamentului uman, pe când cele INFOOPS sunt mai largi, incluzând toate aspectele legate de gestionarea și manipularea informației pentru obținerea unui avantaj strategic. Operațiile psihologice în Armata României au rădăcini adânci în evoluția militară și strategică a țării, fiind influențate de contextul internațional și de dezvoltarea științelor sociale și psihologice.

În timpul celor două războaie mondiale, România a început să utilizeze unele tehnici și strategii psihologice pentru motivarea trupelor și pentru influențarea opiniilor publice în contextul eforturilor de război. Dacă în perioada neutralității 1914-1916, propaganda românească la nivelul întregii țări a fost lăsată în voia liberei exprimări a opțiunilor politice ale fiecăruia, generând astfel un cor propagandistic polifonic și adesea lipsit de echilibru și armonie, dureroasele și umilitoarele înfrângerile suferite în toamna lui 1916 au impus măsuri coerente și imperative. Dintr-o dată refacerea moralului românilor aflați sub arme sau a civililor a devenit o problemă vitală pentru supraviețuirea regatului român.

Propaganda armatei române în Primul Război Mondial a vizat susținerea moralului trupelor și a populației, concentrându-se pe idealul unirii naționale și portretizarea inamicului ca un agresor demonic. Principalul instrument a fost Studioul Foto-Cinematografic al Armatei (înființat în noiembrie 1916 cu ajutorul specialiștilor militari francezi) ,,menit să documenteze și să promoveze războiul drept unul defensiv și justificat”. În mod firesc, propaganda pentru refacerea moralului combativ și contracararea defetismului a fost îndreptată în primul rând asupra personalului armatei și în primul rând către soldatul-țăran, cel mai afectat de mizeria tranșeelor, de epidemia de tifos exantematic, de dorul de casă, de aroganța și uneori brutalitatea ofițerilor, dar și de rănile și spectrul morții din prima linie.

În acest sens, un efect deosebit l-a avut „Crezul soldatului român”, scris de soldatul Petre Florea, multiplicat și difuzat în rândul trupelor române în iarna anului 1916-1917, manifest cu un mesaj și o retorică pe cât de simplă, pe atât de profundă: „Sunt un brav Ostaș Român. Nu mă tem de nimic, nu mă tem nici de dușmanul cel mai aprig, nici de suferința cea mai grozavă, nici de moarte nu mă tem. VOI ÎNVINGE!… Îmi iubesc Patria, Neamul, Regele. Mă supun legilor și sunt gata să ajut Patria apărând-o; sunt gata în orice clipă a-mi jertfi viața pentru ea… SUNT ÎNVINGĂTOR!”. Studioul Foto-Cinematografic al Armatei, a produs materiale vizuale pentru a arăta realitatea frontului, dar și pentru a mobiliza conștiința națională, tema principală fiind războiul ce trebuia văzut drept o luptă pentru dreptate și o luptă de apărare împotriva Puterilor Centrale.

Propaganda a fost esențială în momentele critice din 1917 care au contracarat defetismul și propaganda inamică. În această operațiune un rol important a revenit intelectualilor: precum George Enescu, Elena Zamora, Constantin Tănase care au organizat spectacolele de divertisment (concerte, dansuri, teatru, cinema), cu rol de stimulent al sentimentelor patriotice. A rămas memorabil concertul lui George Enescu din 12 ianuarie 1917 atunci când a interpretat „Rapsodia română” în fața răniților din spitalul militar din Dorohoi.

Repetatele vizite ale Reginei Maria în spitale, spre mângâierea și îmbărbătarea numeroșilor răniți sau schilodiți, au intrat în legendă. La toate aceste acțiuni și măsuri concrete de refacere a potențialului militar și capacității de luptă a armatei, s-au adăugat un val de periodice, broșuri, cărți tipărite pentru lectura soldaților, dar și ca instrument ajutător activităților de propagandă efectuate de către ofițeri, la care au contribuit substanțial scriitori de talia lui Octavian Goga, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ion Minulescu,Ion Agârbiceanu, Radu D. Rosetti.

Trebuie menționat și primul cotidian militar românesc de informație, reportaj și comentariu, intitulat „România”, editat de Marele Cartier General în perioada 2 februarie 1917 – 20 martie 1918 cu locotenentul în rezervă Mihail Sadoveanu drept director și Octavian Goga, redactor- șef. Diferite acțiuni de propagandă au implicat și bisericile, mai ales în contextul transmiterii idealurilor de unire, activitatea fiind mai intensă în Transilvania. Această propagandă a fost o „armă” necesară, folosită pentru a menține spiritul combativ și pentru a justifica sacrificiile enorme făcute pentru realizarea statului național unitar.

Propaganda în Armata Română în al Doilea Război Mondial (1939-1945) a fost organizată de Biroul 5 din cadrul Secției II Informații, axându-se inițial pe mobilizare și lupta împotriva URSS, ulterior încercând menținerea moralului după înfrângerile de la Stalingrad. Aceasta a folosit radioul („Dacia romană”), presa și afișele pentru a promova eliberarea Transilvaniei și lupta anticomunistă. Scopul principal a fost menținerea moralului trupelor pe frontul de Est prin promovarea tematicilor legate de recuperarea teritoriilor pierdute (Transilvania) și pericolul bolșevic.

După dezastrul de la Stalingrad (1942), propaganda a devenit mai dificil de susținut, moralul trupelor fiind grav afectat, peste care s-a adăugat agresivitatea propagandei armatei sovietice pentru a demoraliza armata română. După 23 august 1944, discursul propagandistic s-a schimbat radical, trecând de la alianța cu Germania la lupta alături de Aliați.

Această activitate a fost crucială pentru susținerea efortului de război, dar a suferit transformări majore odată cu evoluția situației de pe front. După al Doilea Război Mondial, Armata României, aflată sub influența politicii comuniste, a continuat dezvoltarea unor structuri și tehnici de operații psihologice, inclusiv în contextul Războiului Rece.

În anii ’50 și ’80 s-au intensificat cercetările în domeniul psihologiei militare, iar operațiile psihologice au fost integrate în strategia de apărare națională, inclusiv pentru controlul opiniei publice și influențarea adversarilor. Anul 1989 a adus o schimbare majoră în structurile și activitatea de informații și operații psihologice, adaptându-se noilor condiții geopolitice și tehnologiilor moderne.

Începând cu anii 2000 până în prezent Armata Română și-a adaptat operațiile psihologice la noile provocări ale secolului XXI, inclusiv războiul cibernetic, dezinformarea și conflictele hibride. Istoricul operațiilor psihologice în Armata României a evoluat semnificativ, trecând de la activități neformale de propagandă sau influență în perioadele de conflict, la o structură specializată și doctrinară, aliniată standardelor NATO.

Conceptul de operații informaționale a fost formalizat în Armata Română în anul 2006, o dată cu apariția Doctrinei Operațiilor Informaționale, care a inclus operațiile psihologice ca o componentă esențială. Acest document a condus la elaborarea psihoprofesiogramelor pentru specialitățile din cadrul operațiilor psihologice destinat creării unei structuri de personal specializat. În cadrul modernizării Armatei României și conform Planului multianual de înzestrare, a fost înființat Centrul de Operații Psihologice „Samoilă Mârza”.

Unitatea este subordonată Statului Major al Apărării (SMAp), aflându-se în domeniul de responsabilitate al Direcției operații care „răspunde de planificarea pe termen scurt și mediu și conducerea operațiilor strategice prin efort propriu și/sau în context aliat, de planificarea și conducerea operațiilor psihologice, informaționale”. Unitatea are capacitatea de a duce acțiuni psihologice împotriva inamicului atât la nivel tactic (răspândirea de fluturași, transmiterea de mesaje audio, etc.), cât și la nivel strategic (emisiuni radio și TV, precum și site-uri online).

Militari din cadrul acestei unități au participat în teatrele de operații din Balcani și Afganistan în cadrul structurilor specializare de PSYOPS și INFOOPS din cadrul comandamentelor ce coaliție EUFOR și ISAF. În prezent, armata română este capabilă să desfășoare operații psihologice moderne având deja experiența participării în teatrele de operații, unde forțele române au utilizat tehnici specifice pentru a influența atitudinile și comportamentele grupurilor țintă în sprijinul obiectivelor militare.

Domeniul este în continuă dezvoltare, adaptânduse la noile provocări din mediul de securitate, cu accent pe asistența psihologică modernă și tactici de influențare. Putem afirma că operațiile psihologice în Armata României au trecut de la o etapă incipientă la o structură profesionistă, esențială pentru succesul misiunilor moderne, atât în cadrul național, cât și în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

Istoria operațiilor psihologice în Armata României reflectă o evoluție continuă, de la utilizări empirice și simple în perioadele de război, la strategii sofisticate integrate în sistemele moderne de apărare și securitate națională. Aceste activități continuă să joace un rol esențial în mediul conflictual contemporan, adaptându-se noilor tehnologii și amenințări.

Col. (r) Antonio Marinescu