Alexandru Marghiloman s-a născut la 27 ianuarie 1854, la Buzău. Și-a luat licența și doctoratul în Drept și Științe politice la Paris (1878). A intrat în magistratură ca procuror la Tribunalul Ilfov (1878), iar din 1883 a activat în cadrul baroului, apoi ca avocat al statului, funcție din care s-a retras pentru a se lansa în politică.
De la 1884 a fost de mai multe ori deputat, senator, ministru de justiție, de interne, de externe, de domenii, de lucrări publice și de finanțe. După izbucnirea Primului Război Mondial, a fost adept al alianței cu Puterile Centrale. În timpul ocupației străine a unei părți din teritoriu (1917-1918) rămâne în zona ocupată, conducând operațiunile organizate de Crucea Roșie pentru ajutoarea răniților și prizonierilor români.


A fost prim-ministru al României într-o perioadă grea pentru țară (5 martie-24 octombrie 1918), după antamarea armistițiului cu Puterile Centrale, care au impus condiții grele ale păcii de la Buftea, semnată la 24 aprilie 1918. În timpul guvernării sale, la 27 martie 1918, Sfatul Țării din Basarabia a votat unirea cu România. A publicat o mare parte din discursurile sale politice (perioada 1885-1895). A fondat și finanțat mai multe periodice: „Înainte”, „La Politique”, „Le Progrès”, „Steagul”, „Timpul”. A încetat din viață la 10 mai 1925, la Buzău (Sultana Craia, Dicționarul ziariștilor români, Editura Meronia, București, 2007, p. 145; Constantin Gheorghe, Miniștrii de interne ai României, Editura Ministerului Afacerilor Interne, București, 2015, pp. 160-163).
În urma raportului lui P. P. Carp, președintele Consiliului de Miniștri, nr. 165 din 1901, regele Carol I a semnat în București, la 27 ianuarie 1901, decretul nr. 355, prin care l-a numit membru al Ordinului „Coroana României” în gradul de Mare Cruce pe Alexandru Marghiloman, ministru al Afacerilor Străine. Potrivit adeverinței de primire a brevetului și însemnelor de Mare Cruce al Ordinului „Coroana României”, semnată la București, în 30 ianuarie 1901, Alexandru Marghiloman s-a născut la 27 ianuarie 1856, în Buzău și își avea domiciliul în București. Prezentăm descrierea decorației, precum și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale (fotografia și documentele) și de la Complexul Muzeal Arad (decorația).


Ordinul „Coroana României”, instituit la 10 mai 1881, în memoria proclamării regatului, era destinat a recompensa serviciile aduse statului. Conform Regulamentului Ordinului „Coroana României” nr. 2002 din 6 august 1885 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 103 din 10 / 22 august 1885, p. 2100): „Decorațiunea acestui Ordin este o cruce cu ramuri egale; fiecare ramură e de smalț roșu, având împrejur o dungă albă, între ramuri e cifra regală. În mijlocul crucii e un medalion cu două fețe: partea de deasupra conține coroana regală de oțel, pe smalț roșu; împrejur, pe un cerc de smalț alb, e scris, în partea superioară: PRIN NOI ÎNȘINE, și în partea inferioară, 14 MARTIE 1881. Reversul medalionului poartă scris la mijloc, pe smaț roșu: 1866, 1877, 1881.
Crucea e atârnată de o panglică albastru-închis, cu câte o dungă pe fiecare latură de culoarea oțelului. Cavalerii poartă pe partea stângă a pieptului, atârnată de panglică, crucea prescrisă mai sus, în mărime de 40 milimetri, având cifra regală, între ramuri, de argint. Ofițerii poartă aceeași cruce, însă cu cifra regală, între ramuri, de aur, și cu rozetă pe panglică.
Comandorii poartă crucea cu cifra de aur, în mărime de 60 milimetri, atârnată de gât. Marii-Ofițeri poartă însemnul la gât ca Comandorii, și pe piept o stea de argint cu 8 raze, în mărime de 85 milimetri, având în mijloc medalionul de smalț cu coroana de oțel și inscripțiunea împrejur. Marii Cruci poartă crucea în mărime de 70 milimetri, atârnată de un cordon, purtat de la umărul drept la coapsa stângă. Ei mai poartă pe piept o stea de argint cu 8 raze, în mărime de 90 milimetri, având pe dânsa crucea în mărimea însemnului de Comandor”.
Laurențiu-Ștefan Szemkovics
Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro