Păsările și sănătatea

Progresele înregistrate de medicina modernă sunt impresionante, se vindecă numeroase boli care odinioară erau incurabile, dar, prețul pe care-l plătim este tot mai ridicat. Se face prea puțin pentru prevenție, pentru medicina holistică și cea a stilului de viață. Desprinderea omului de natură, mai mult, mutilarea naturii în scopul obținerii unor beneficii imediate, se răsfrânge asupra sănătății. Spectrul îmbolnăvirilor este tot mai mult dominat de suferințele neuro-psihice.

Boala Alzheimer, înregistrează o îngrijorătoare creștere a prevalenței, amenințând să copleșească sistemele de sănătate. Tulburările comportamentale, actele antisociale, autismul, creșterea consumului de droguri, anxietatea, toate acestea sunt legate de ruperea armoniei dintre om și natură. Ne focusăm pe un singur aspect: păsările.

Tăierea pădurilor, chimizarea masivă a unor tot mai mari suprafețe de teren în scopul creșterii producției agricole, au dus la la împuținarea dramatică a lumii păsărilor. Utilizarea DDT-ului a dus la dispariția mai multor sute de specii, mai ales de păsări. DDT-ul și alte insecticide ucid insectele, împuținează hrana păsărilor insectivore, dar consumând insecte contaminate, mor și își periclitează drastic înmulțirea.

În Sri Lanka a fost interzisă utilizarea oricăror insecticide. UE interzice utilizarea anumitor chimicale în agricultură, tratatul Mercosur favorizează țările care chimizează excesiv agricultura și zootehnia, iar consumul pe scară largă a acestor alimente dăunează sănătății oamenilor. Revenim la păsări. Când europenii au ocupat Lumea Nouă, au fost uimiți de fauna bogată, îndeosebi de mulțimea păsărilor. Se organizau competiții care astăzi ne par monstruoase: cine împușcă în timpul cel mai scurt 100 de păsări! Astăzi, multe păsări sunt specii protejate.

Vulturul american (simbolul lor) este un exemplu. În țara noastră, oamenii au exterminat toate speciile de vulturi, prin împușcare, dar mai ales prin otrăvire. Orășenii nu mai recunosc speciile de păsări și nici felul în care cântă.

Câți își mai amintesc de privighetoare? Studii psihologice recente, efectuate pe loturi foarte mari de subiecți, au revelat aspecte benefice privitoare la sănătatea oamenilor în relație cu păsările, în deosebi cele cântătoare. Un astfel de studiu, publicat anul acesta în J. Environ. Psychology, a fost efectuat pe subiecții internați în 65 de case pentru vârstnici (azile), unde s-a asigurat prezența unui mare număr de păsări.

Toate concluziile au fost categorice: contemplarea păsărilor, ascultarea ciripitului și cântecului lor, au dus la o importantă sporire a sentimentului de bine, reducerea anxietății (scădere drastică a consumului de tranchilizante și somnifere), scăderea sentimentului de însingurare și creșterea sociabilității. S-a ameliorat calitatea vieții, starea emoțională fiind deosebit de importantă în aceste case de vârstnici.

La copii și adulți, studiile au arătat că privitul și ascultatul cântecului păsărilor, preferabil în mediu natural, determină creșterea creativității și facultăților cognitive. Prestigiosul Journal Neuroscience consacră spații ample acestui subiect.

Efectul euforizant este ilustrat în biochimia creierului prin creșterea nivelului dopaminei, mediatorul implicat în aceste stări. Instinctiv, oamenii stresați caută refugiul spre a se liniști, calma, odihni, în pădurile în care încă mai avem numeroase păsări. Parcurile aduc un considerabil spor de sănătate. La New York, în Central Park, există un foarte mare număr de păsări de felurite specii, care sunt ocrotite , protejate la cuibărire, hrănite etc.

Niciun dezvoltator imobiliar nu a cutezat vreodată să reducă măcar cu un metru suprafața Parcului Central. În București, suprafețele parcurilor au fost reduse cu sălbăticie de nedescris, chiar și în aceste zile o foarte mare suprafață de parc din zona Balta Albă a fost defrișată, probabil în vederea construirii unor blocuri. Orice om care iese din stația de metrou Titan este pur și simplu îngrozit de ceea ce vede. În București, niciun lac nu are prevăzute locuri de cuibărire la malul apei, malurile betonate sau asigurate cu parapeți nu permit ieșirea spre apă. Ar fi o încântare să vezi o rățușcă scoțându-și puii la apă, dar acest lucru este împiedicat.

Toate veverițele au fost otrăvite, capcane cu otravă sunt văzute pretutindeni, acestea au distrus și păsăretul. La New York, toate parcurile sunt pline de veverițe și de păsări. La Viena am văzut cum cuiburile făcute de lebede sunt protejate astfel încât oamenii să nu le tulbure. Un parc lipsit de viețuitoare este dezolant, nu ajunge frumusețea plantelor, natura încântă atunci când este contemplată în ansamblul său.

La Bruxelles, în imediata apropiere a Parlamentului European se află un mic parc și lacul Solvay care are și o insulă unde cuibăresc mulțimi de păsări pe care le vezi zburând sau plutind pe apa lacului. Sunt protejate pentru că aduc sănătate celor care le privesc. A apărut o multitudine de reviste dedicate studiilor psihologice, neuroștiințelor, educației și factorilor care modelează comportamentul. Sănătatea depinde de echilibrul sufletesc iar contemplarea păsărilor, între altele, influențează benefic echilibrul neurohormonal, reduce nivelul hormonilor de stres, scade tensiunea arterială și nivelul glicemiei. Stimulează creativitatea.

O pasăre în zbor trezește în suflet ideea de libertate, de înălțare, de desprindere de faptele și lucrurile urâte. Păsările lui Brâncuși nu sunt altceva decât ideea de zbor, de înălțare spre un ideal inefabil. Brâncuși a sculptat idei, nu păsări. Astăzi rândunelele sunt aproape dispărute, dar ce sentiment trezește felul în care își hrănesc puișorii care stau cu ciocurile deschise. Ideea de familie cu copii, de perpetuare, dar și de frumos în sine.

Asemenea și ciripitul sau măiestria cântecului privighetorii! Instinctiv, mai cu seamă în cazul oamenilor care se deplasează greu, se caută compania păsărilor, a canarilor, perușilor sau altor înaripate, alții cresc porumbei spre a le urmări zborul. Poate că, pe alocuri, în orașe, porumbeii s-au înmulțit excesiv, necontrolat.

La Paris, sunt ocrotiți șoimii care țin sub control populația porumbeilor. Până la devastatorul incendiu de la catedrala Notre Dame, șoimii cuibăreau pe acoperișul acestui monument reprezentativ pentru ceea ce înseamnă capitala statului francez. În București, șoimii, multitudinea de păsări dar și veverițele care populau parcul Herăstrău, au fost exterminați prin otrăvire insistentă. Malurile nu permit cuibărirea păsărilor de apă.

Nimic nu este amenajat în acest sens. Un parc nu înseamnă doar vegetație, ci trebuie să redea ceva din farmecul complexității armonioase a naturii. Nu dispar sub ochii noștri doar păsările, ci și fauna piscicolă. Numărul peștilor migratori care se deplasează pe distanțe mari urcând pe râuri cât mai aproape de locurile unde își depun icrele, s-a redus cu cel puțin 80%. Barajele care contribuie la producție de electricitate, blochează această migrațiune, peștii se împuținează, ca și animalele si păsările ihtiofage. Inerent, aceste lacuri artificiale se colmatează. Malurile betonate oferă mai degrabă o priveliște dezolantă.

Priviți Dâmbovița și vă întrebați probabil de ce nu este și ea cântată de poeți așa cum abundă poeziile și cântecele închinate Senei sau altor ape care străbat marile orașe europene. Râul care străbate Madridul, Manzanares este numele său, a fost transformat într-o superbă zonă dominată de peisaje încântătoare, este una din zonele care cu adevărat bucură inima omului.

Este o adevărată oază de sănătate, iar efectele benefice pot fi măsurate prin metodologia medicinei moderne. Ce facem cu Dâmbovița? România este sancționată cu infringement de către Comisia Europeană pentru poluare excesivă, de toate felurile, nu doar atmosferică. În toată țara, dar mai cu seamă în sud, regăsim exemple asemănătoare.

La Râmnicu Vâlcea, vărsarea râului Olănești în Olt ar putea fi transformată într-o veritabilă deltă, dar felul în care este batjocorită această zonă, care este periodic incendiată sau cu vegetație distrusă în fel și chip, tăierea stufului, de pildă, stârnește revoltă.

Pe scurt, înstrăinarea omului față de natura pe care o distruge cu perseverență, generează îmbolnăviri, mai cu seamă neuropsihice, de la alienări comportamentale și până la o gamă largă de boli pe care le relaționăm cu stresul.

Corneliu Zeana